„Ciocoi va intra în istoria acestui stat ca un trădător”

Ce simt veteranii Războiului de pe Nistru atunci când aud declarațiile ministrului Aureliu Ciocoi și președintelui Igor Dodon

Luni, 2 martie, se împlinesc 28 de ani de la declanșarea ostilităților militare pe Nistru. Războiul din primăvara și vara anului 1992 a costat viața a 1.130 de oameni, lăsând 3.500 de răniți. Armistițiul a fost semnat între președintele R. Moldova, Mircea Snegur, și președintele Federației Ruse, Boris Elțin. Cu toate acestea, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi, și șeful statului, Igor Dodon, elogiază obsesiv rolul Armatei 14 sovietice și ulterior al trupelor ruse, pretins pacificatoare, în menținerea păcii pe cele două maluri ale Nistrului. Am întrebat generali, ofițeri și voluntari care au participat la ostilități ce simt atunci când aud declarațiile ministrului Aureliu Ciocoi și ale președintelui despre Războiul de pe Nistru.   

Generalul Ion Costaș: „Orice bărbat ar vrea în aceste momente să îl sugrume”

(A deținut funcția de ministru al Afacerilor Interne (1990–1992) și ministru al Apărării (1992))

Orice bărbat care a luptat și care s-a sacrificat nu pentru independență, pentru că nici astăzi nu o avem, ci pentru integritatea acestei fâșii de pământ, ar vrea în aceste momente să îl sugrume pe acest șef de stat și pe ministrul său. Acesta este sentimentul pe care îl are un veteran.

Nu are niciun viitor acest stat, nu are niciun potențial economic, social și politic. Salvarea este în unirea cu România. Restul sunt baliverne și povești de adormit copiii.

Discursul umilitor nu a ajutat niciodată la soluționarea acestui conflict. Umblând în patru labe în fața stăpânului, nu ajungi niciodată să fii respectat de partenerii tăi de dialog.

Generalul Valeriu Troenco: „Nu îl vom ierta niciodată pe acest om”

(În calitate de comisar șef al poliției raionale Călărași, a participat la luptele de pe Capul de Pod Cocieri și la ostilitățile de la Tighina)  

Bătaie de joc și atitudine iresponsabilă a unui funcționar de un asemenea rang. Lucruri ieșite din comun care nu au niciun suport, nici politic și nici moral. O aberație, o prostie… Este greu de spus ce scop a urmărit. Dar, până la urmă, scopul său este să servească interesele altui stat.

Orice stat, orice cetățean, orice om trebuie să aibă demnitate. Statul nostru trebuie să aibă demnitate, trebuie să aibă o politică externă serioasă. Și demnitarii care promovează această politică externă trebuie să fie de cea mai înaltă calitate. Ciocoi nu corespunde nici pe departe acestor cerințe.

Dacă acest ins își prezenta scuzele de rigoare era totuși altceva. Și Popescu a greșit, dar a avut curajul să își ceară scuze. În cazul lui Ciocoi, cu câtă insistență, cu câtă obrăznicie, în preajma comemorării eroilor, să lovești în cele sfinte, să te porți ca un bădăran în propria țară, este umilitor. Nu îl vom ierta niciodată pe acest om, el va intra în istoria acestui stat și a acestui neam ca un trădător.

Victor Gusleacov: „Înainte de a deschide gura, trebuie să deschidă materialele”

(Comisariatul din Tighina, condus de generalul Victor Gusleacov, s-a aflat sub asediu între 2 martie și 13 august 1992)

Eu i-am scris șefului statului și nu vreau să intru în polemici legate de acest subiect. Prim-ministrul și șeful statului trebuie să aprecieze declarațiile ministrului Afacerilor Externe. El și-a cerut scuze și nu a vrut să spună acest lucru și… gata! Eu nu vreau să discut despre acest lucru…

[La insistențele noastre, generalul a continuat] [Ministrul Ciocoi] înainte de a deschide gura, trebuie să deschidă materialele și să citească. Eu nu am simțit nimic [în soluționarea conflictului transnistrean] nici după guvernele precedente, care au semnat tot felul de hârtii, nici în timpul de față nu simt că s-ar face ceva pentru cetățenii Republicii Moldova. [Generalul Victor Gusleacov locuiește la Varnița]

Colonelul Andrei Covrig: „Nedumerire şi indignare”

(A condus o subunitate de rachete antiaeriene (mai–iunie 1992) și a participat la o misiune specială la Tighina (iulie–august 1992)

Nedumerire şi indignare. Sunt afirmații ale unor marionete şi promotori ai intereselor Kremlinului, care, în 1992, a pornit şi tot el, chipurile, a stăvilit un „război civil-fratricid” al unor prostănaci dintre Prut şi Nistru. Chiar dacă politicienii chişinăueni o îmbracă în haine mai domoale, în esenţă sună ca o batjocură…

Care sunt „fraţii” noştri? Strelkov-Ghirkin? „Combatul sângeros” Kostenco, pe care tot GRU şi compania de aeropurtate rusești l-au nimicit deoarece acest podpolkovnik, la Bender, şi-a ieşit cu totul din minți cu fărădelegile sale?

Sau poate frate ne este Dmitri Rogozin, fostul vicepremir rus, un kaghebist ordinar, care lupta la Dubăsari, iar apoi din Moscova dirija mercenarii ruşi la Nistru?

Putin nu se va linişti până când nu va avea pe meleagurile basarabene o gubernie sau ceva de felul acesta.

Jurnalistul Gheorghe Budeanu: „Îmi vine să dau cu pumnul în masă”

(Gheorghe Budeanu a participat ca voluntar la luptele de pe Platoul de la Coșnița (martie–aprilie 1992) și la luptele de la Tighina (iunie–iulie 1992). A scris reportaje pentru ziarul „Literatura și Arta”)

[Declarațiile ministrului Ciocoi și șefului statului] sunt revoltătoare. Îmi vine să dau cu pumnul în masă pentru declarațiile miniștrilor de Externe din ultimul timp… Parcă nu știu ce s-a întâmplat atunci, poate că chiar nici nu știu… Însă în aceste cazuri, nu ar trebui să fii în postul respectiv.

Iar ce face Dodon nu ar trebui să ne mire din cauza că știm cine este Dodon și cine lucrează prin gura lui Dodon. Din păcate, pentru Dodon și anturajul său, revolta moldovenilor care și-au apărat independența sunt floare la ureche. Dar din cauza unora ca ei, avem astăzi ce avem în stânga Nistrului. Datorită participanților Războiului de pe Nistru au ajuns în funcțiile pe care le dețin astăzi și, în loc să le mulțumească și să se îngrijească de soarta lor, își bat joc de dânșii și de memoria celor căzuți.

Scriitorul Mircea V. Ciobanu: „Ar trebui să i se deschidă un dosar penal pentru această opinie exprimată”

(Mircea V. Ciobanu a fost înrolat în vara lui 1992 în Brigada de Obuziere de la Ungheni)

Eu cred că absolut toată lumea care a trecut prin acest război este profund indignată de spusele negândite, dar, de fapt, bine gândite ale lui Ciocoi și Dodon. Mi se pare că aici nu revolta oamenilor trebuie să conteze cât o procuratură independentă care ar trebui să îi deschidă un dosar penal pentru această opinie exprimată.

Nu știu dacă dl Ciocoi își dă seama din ce postură a făcut el declarația aceasta. El trebuie să fie anchetat pentru aceste declarații. Lucrurile sunt foarte grave, acestea nu țin numai de conflictul din 1992, de războiul Moldovei cu Rusia, ci de prezentul și viitorul R. Moldova.

În perioada armistițiului, când a ajuns pe poziții, Brigada de Obuziere de la Ungheni a fost cea care a asigurat pacea, și nu Armata 14. Anume prezența acestei unități a impulsionat, în opinia mea, negocierile de pace. Din fericire pentru mine, nu am împușcat niciun cazac.