Moldovenii și gunoiul lor

984
0

Sortarea și colectarea deșeurilor în Republica Moldova, între gropile de gunoi și strategiile de milioane de euro

În Republica Moldova problema deșeurilor devine tot mai sesizabilă de la an la an. Renumitele cernoziomuri roditoare rămân în istorie, râurile au devenit cele mai poluate din Europa, iar apa din majoritatea fântânilor nu corespunde standardelor și este nocivă pentru sănătatea oamenilor.

Una din cauze este managementul defectuos al deșeurilor, de care se fac vinovate, pe de o parte, autoritățile pentru că nu implementează politici funcționale, iar pe de altă parte, de vină sunt cetățenii, pe care autoritățile dau vina pentru că aruncă nesortat gunoiul în locuri neautorizate. Totodată autoritățile publice nu creează o infrastructură corespunzătoare, deși experții spun că bani sunt.

Colectarea selectivă a deșeurilor, o problemă comună

Expertul în energetică, Eugen Camenscic, spune că, de fapt, boala principală vine din sistemul de management al deșeurilor la nivel de țară. În Republica Moldova aproximativ 30% din populație sunt conectate la serviciile de colectare a deșeurilor. Deci oamenii nu au acces la acest tip de servicii, respectiv sortarea gunoiului de către cele 70% din cetățeni devine problematică atât timp cât statul nu oferă o infrastructură.

Doar circa 10% din deșeurile colectate sunt reciclate. Problema e că nu există un sistem și o planificare strategică de management, atât la nivel de municipiu Chișinău, cât și la nivel de republică. Serviciile municipale nu știu ce să facă cu gunoiul.

 Cine se face responsabil de colectarea deșeurilor?

În mediul rural doar circa 6% din localități sunt conectate la serviciile de management al deșeurilor, iar în mediul urban, circa 60%. În localitățile unde nu există sistem de colectare a deșeurilor, gunoiul de obicei este aruncat la o margine de localitate în vreo groapă, respectiv în fiecare sat din Republica Moldova există cel puțin câte o astfel de gunoiște neautorizată. Această lipsă de responsabilitate din partea statului duce la poluarea apei și a solului, iar din cauza că multe din deșeuri ard, aerul devine foarte toxic și poluat, ceea ce afectează foarte mult sănătatea cetățenilor.

Svetlana Bolocan, șefa Direcției politici de management al deșeurilor și substanțelor chimice din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (MADRM), spune că autoritățile întreprind măsuri pentru a soluționa problemele în legătură cu deșeurile. Mai exact s-a lucrat la planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei de gestionare a deșeurilor din Republica Moldova pentru 2013-2027 și a fost racordată la „Strategia națională Moldova 2030” care la această etapă este în procedură de revizuire, aprobare și adoptare de Parlament. Obiectivele vizează acțiunile ce urmează să fie făcute până în 2027, iar în acest moment se colectează propuneri de la toate ministerele pentru a identifica necesitățile R. Moldova pentru următorii patru ani.

 Strategie prăfuită prin birouri, între contradicții și critici

Costurile pentru implementarea strategiei sunt de 270 milioane de euro, iar la etapa actuală circa 40% sunt realizate la nivel legislativ. Cât privește infrastructura, au fost făcute studii de fezabilitate, negociate investițiile și urmează să pornească proiecte pilot desfășurate în una sau două regiuni din RM. Fiecare regiune va cuprinde câte 4-5 raioane, cu acoperirea a 250.000-300.000 de locuitori. Accentul se va pune pe dezvoltarea operatorului de la oraș la sat, respectiv pe lichidarea gunoiștilor neautorizate și conservarea cu recultivarea terenurilor și întoarcerea în circuitul economic a suprafețelor care au fost acoperite cu deșeuri până la momentul actual. Proiectul prevede crearea unui depozit regional care va asigura transportarea, presortarea și depozitarea la etapa finală.

Vlada Balica, manager ABS Recycling, consideră că strategia este incorectă. Din punct de vedere financiar, fie că investitorul este statul, fie că o companie privată, dacă R. Moldova este împărțită în opt regiuni, așa cum a fost propus în strategie, investiția nu va putea fi recuperată. Având în vedere numărul populației și cantitatea de deșeuri pe care o produce, țara trebuie să fie împărțită în doar trei regiuni. Există regiuni cu circa 200 de mii de locuitori, ceea ce presupune că niciodată nu vor fi întorși banii investiți, dar banii sunt publici.

Criticile vin și din partea managerului ECO Recycling din mun. Bălți, Anatolie Albin, care consideră că strategia nu are nimic cu realitatea de la noi și aceasta nu este lucrativă din cauza că nu conține indicatori economici sau alte date concrete. Strategia pune accentul mai mult pe autoritățile publice locale, dar lipsește componenta de colaborare cu mediul de afaceri.

 Educație fără o infrastructură?

Părerile privind cine se face vinovat de aruncarea deșeurilor la fiecare margine de localitate din republică sunt împărțite. Autoritățile publice locale consideră că azi problema principală constă în încărcarea sistemului de depozitare și reciclare, iar pentru a preveni și reduce acest lucru este nevoie în primul rând să fie educată populația să ducă gunoiul la tomberon.

Pe de altă parte, experții din domeniu consideră că în primul rând trebuie să fie educate autoritățile publice locale, pentru că cetățenii se vor obișnui să sorteze deșeurile atunci când vor avea o infrastructură funcțională. Deși există instalate tomberoane pentru plastic, sticlă și hârtie, toate acestea sunt încărcate la un loc în același camion, deci sunt amestecate, ceea ce este o lipsă de logică și viziune.

 Creșterea prețului de la 9 la 30 de lei

Șefa direcției de profil din cadrul MADRM argumentează că majorarea prețurilor pentru consumatori este necesară pentru menținerea sistemului autonom, deoarece există cheltuieli de operator, transport, depozitare și logistică. Conform planurilor de implementare a strategiei 2013-2027, prețurile vor crește până la 30 de lei, dar acest lucru se va întâmpla treptat pe o durată de zece ani.

Politicienii nu doresc să-și asume responsabilitatea de a crește tarifele pentru că astfel de decizii nu sunt populare, dar trebuie să recunoaștem că 10 lei lunar per locuitor pentru managementul deșeurilor este o sumă prea mică. Din cauza că administrația publică nu are o viziune și o strategie, iar fără acestea nu știe unde și cum să cheltuiască banii, deși are bani, ea continuă să lucreze ineficient, explică expertul Eugen Camenscic.

Managera ABS Recycling, Vlada Balica, afirmă că există și alternative de plată pentru colectarea deșeurilor. De exemplu, schimbarea modalității de taxare, achitarea de către persoanele fizice pe lângă impozitul anual pentru imobil și a celui pentru deșeuri. Astfel s-ar putea evita creșterea taxei lunare și ar veni încasări mai mari în fondul de stat prevăzut pentru managementul deșeurilor. Așa cum impozitul pe imobil este achitat de toți, pentru că altfel sunt adăugate penalizări, consumatorii vor achita la timp acest tarif, evitându-se datoriile semnificative existente în prezent. Cu resursele financiare acumulate se va putea dezvolta infrastructura și logistica.

 Statul pe post de câinele grădinarului

 Unul din motivele invocate de autorități cu privire la permiterea companiilor private să fie responsabile de managementul deșeurilor este riscul de a pierde controlul prețurilor pe piață, care ar putea fi dictate de către agenții economici.

Managerul ECO Recycing, Anatolie Albin, susține că parteneriatele publice-private sunt necesare, iar subvențiile din partea statului pentru susținerea agenților economici din domeniul sortării și reciclării deșeurilor sunt importante pentru dezvoltarea acestui sector. Mai ales atunci când este vorba de colectarea deșeurilor biodegradabile care nu reprezintă o afacere profitabilă.

De aceeași părere este și Vlada Balica, managera ABS Recycling, care relevă că, la etapa actuală, dacă ar exista circa 16 milioane de euro, compania pe care o administrează ar putea rezolva problemele legate de masa organică din deșeurile menajere, care nu vor trebui transportate la Țânțăreni, ci fermentate la Chișinău și transformate în biogaz.  Ulterior, gazul ar putea fi folosit pentru agentul termic sau pentru generarea energiei electrice.

Astfel de exemple există în mai multe țări, nu este ceva nou și nu este un model de afacere pentru că din asemenea investiție nu vor fi venituri semnificative. Din acest motiv unui agent privat, neavând granturi și susținere financiară din partea statului, îi va fi dificil să investească în asemenea proiecte din care pot beneficia cetățenii și mediul înconjurător. Aceste lucruri ar trebui făcute de autoritățile publice locale, care au acces la banii publici.

Sergiu BEJENARI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here