Polița de asigurare medicală nu exclude mita

Între valorile noastre naționale mita are locul ei de cinste pe care nu i-l poate lua nimeni și nimic. De la „mici atenții” fără de care nu vei lăsa impresia de om educat în spiritul timpului până la sume importante când ai de rezolvat o problemă mai babană de care depinde fericirea familiei, adică și a ta, mita tot mită rămâne.

Dintre multele domenii în care mita se simte ca la ea acasă, medicina este cea mai în văzul tuturor, pentru că oamenii se mai îmbolnăvesc și de cele mai multe ori dau un ban pentru a se asigura că „totul va fi bine”. Medicii, bineînțeles, acceptă sumele oferite, pentru că cei care îi corup o fac „din toată inima” și de asta depinde, nu în ultimul rând, confortul lor psihologic, încrederea în alegerea potrivită a specialistului de priceperea și atitudinea căruia depinde uneori viața celui care i-o încredințează.

În prostia lor, unii oameni afirmă uneori că medicii care nu iau bani (există și de aceștia, chiar foarte mulți, și, de obicei, sunt foarte buni specialiști în domeniu) nici nu-i merită. „Probabil nu au competența necesară, nu sunt pregătiți la nivelul cuvenit și de ce ar mai pretinde ceva în plus dacă nu se descurcă cum trebuie”, afirmă cei care, chiar și cu portofelul plin de valută, se întâmplă să nimerească uneori pe mâna unor șarlatani. Așa fiind, banul circulă, sistemul putrezește, obrazul subțire care cu cheltuială se ține se îngroașă și, până la urmă, mulți din cei care au muncit o viață întreagă și s-ar putea trata „pe poliță” nici nu mai catadixesc să deschidă ușa doctorilor care au devenit un fel de contabili avari și nesătui.

Omul sărac și naiv, poate și bătrân, educat în alte vremuri, mai strângând din salariul de mizerie sau din pensie, se crucește de ce i-i dat să afle când ajunge, bunăoară, la vreun spital mai acătării. Pacienții între ei se informează, așa că foarte degrabă va ști cât costă o perfuzie, o împunsătură cu acul, o pastilă pe care i-o dă sora care are zâmbetul pe buze gata pregătit… ca să fie plătită. Că de nu, va fi deservit câine-câinește ultimul, injecția care i se va face va fi una dureroasă și va avea parte de tratamentul „prostului needucat” ajuns din întâmplare la masa plină cu de toate a îmbogățiților peste noapte. Cu doctorul care îl tratează află că trebuie să se înțeleagă din capul locului în privința „mulțumirii” și bine-ar fi să aibă ceva de dat și la început, și la sfârșit, la încheierea tratamentului. Altfel degeaba s-a mai târăt la spital și s-ar putea întâmpla chiar să plece mai bolnav decât a venit…

Dacă treaba merge totuși strună, va fi petrecut frumos acasă și va fi invitat să vină la tratament și la anul. Că sănătatea trebuie întreținută temeinic și doctorul îi cunoaște deja foarte bine boala, iar pentru un om bun, cu dare de mână cel care i-a jurat lui Hipocrate credință este gata să facă „totul și încă oleacă”…

P.S. Scriam mai sus că există foarte mulți doctori cinstiți și onești, dedicați profesiei pe care o înobilează. Aceștia au har divin, se văd de la o poștă că sunt altfel de oameni. Ba poate, aș zice, sunt, pur și simplu, oameni.

La ei își mai găsesc alinare oamenii de la țară care vin cu o găinușă la domnul sau la doamna doctor, „cu un vin de care bea numai popa” și cu ce mai dă Domnul la casa gospodarului.

Cineva ar putea spune că acesta este începutul la toate relele, dar nu e chiar așa. Oamenii mai în vârstă își amintesc cu drag de unii medici de la sate, de unele asistente medicale de pe timpuri, care, la orice oră și în orice condiții meteorologice, ajungeau pe jos la casa în care cineva avea nevoie de ajutor medical. „Era chiar omenește să-i mulțumești cu ceva făcut, crescut de mâna ta celui, celei care , uneori și după miezul nopții, acordându-ți primul ajutor, poate că  te salva de la moarte”, afirmă bătrânii.

E drept că nici atunci salarile nu erau prea mari,  cum, de altfel, nu sunt nici acum. În prezent, găinile de altădată „s-au mai transformat” la medicii pentru care avem doar cuvinte de laudă într-o cutie de bomboane, o cafea, un buchet de flori… De la cei care nu au nici „coșul minim” asigurat ajunge și un „Mulțumesc frumos”.

Până nu am ajuns în UE, merge și așa…