Moldoveanul, fire descurcăreață și poetică

Să găsești astăzi niște meșteri buni care să-ți convină din toate punctele de vedere e un lucru dificil. E drept că nu chiar toți meșterii buni au plecat peste hotare, au mai rămas și la noi în „țărișoricuță”, dar… Prețurile pe care le impun aceștia pot fi uneori mai mari ca prețurile europene, în timp ce salariile noastre, raportate la costul alimentelor, îmbrăcămintei, serviciilor comunale etc., sunt mai mici decât au fost.

Și atunci ce să facă moldoveanul dacă totuși, iertată să-mi fie expresia, îl scurmă într-un loc și vrea să se apuce de o construcție, să-și facă o reparație „evro” de să crape vecinii și neamurile de ciudă și de invidie? Ați ghicit! Se duce la bancă să împrumute cu dobândă o sumă bună pentru realizarea visului său frumos, care nu-i dă pace de mai multă vreme. Eventual, se poate adresa după un împrumut serios la vreo rudă mai bogată, la vreun amic intrat în afaceri, numai că banul este ban și trebuie pe urmă să fie întors.

Dacă are vreun copil plecat peste hotare, câștigă bine și vrea să-l ajute, e mult mai ușor. Numai că și în acest caz îi este mai ușor lui, celui care vrea să-și vadă visul împlinit, nu și celui care muncește acolo din zori până în noapte. Că are și el problemele sale, visul său care abia prinde contur și trebuie să te gândești bine înainte de a-i cere ceva.

În pofida tuturor incoveniențelor, moldoveanul, dacă-i moldovean adevărat și nu vreo corcitură căreia îi place să stea doar cu burta la soare, va face pe dracul în patru, dar va rezolva problema, chiar și cu meșteri de duzină, „la cel mai înalt nivel posibil și imposibil”. Pe lângă un împrumut mai consistent pentru începerea lucrărilor, va strânge cureaua și nu va mânca la timp, doar „olecuță sara”, înainte de culcare ca să nu se chinuie în somn. Va reduce din cheltuieli și va sta toată iarna mai mult în frig, „va uita” să dea o bomboană la vreun copil, nu se va duce la frizerie și se va tunde „lâsâi”, că tot are o mașină de tuns păstrată din timpul covidului.

Pe urmă, după ce va întoarce datoriile și se va mai înfiripa financiar, va răsufla ușurat și își va aminti de sănătate. Gastrita și ulcerul, radiculita și alte boli pe care le avea îi vor da de știre și-l vor mâna din urmă la policlinică, la farmacie sau chiar la spital. Dar ce numai nu face moldoveanul nostru pentru sănătate?! Dă tăt sî șii ghini!

După ce se va trata cât de cât, moldoveanul nostru va răsufla pentru a doua oară ușurat, ușor fiind și la buzunare, și va purcede la un fel de totalizare. A cheltuit bani mulți, dar mai mult timp și nervi cu „cei mai buni meșteri” pe care i-a găsit. Aceștia lucrau două, trei zile, iar pe urmă nu se arătau câte o săptămână. Că mai aveau și alte „comenzi”, iar meșterii în ziua de azi, fiind la mare căutare, abia de reușesc să facă față solicitărilor. Dacă meșterii mari, calfe și zidari lipseau doar o zi, după vreo beție crâncenă, moldoveanul era în culmea fericirii. Nu degeaba se spune că și răul, și binele doar în comparație se măsoară…

Că a dat niște bani și pe la doctori nu e mare scofală. Pentru sănătatea lui a dat. Și nu s-a dus pe la clinici private unde-s niște prețuri de te crucești! A mers „pe poliță” și n-a plătit un ban în plus. Doar atât cât să i se acorde atenția cuvenită, că dacă te bazezi numai pe asigurarea medicală nu se uită nimeni la tine.

Și încă ceva: cât a fost ocupat cu meșterii, s-a tot gândit la Meșterul Manole. Dacă ar fi lucrat și el ca meșterii de acum, Ana lui nu mai era zidită de vie. Ar fi scăpat cu viață și s-ar fi plimbat pe undeva prin Italia, liberă ca pasărea.

Ideea în cauză nu-l lasă în pace și, pentru că are un poet cunoscut în capitală, îl va ruga să-i scrie despre aceasta o poezie. La anul, când se va duce din nou să se trateze la spital, o să i-o citească asistentei medicale, tânăra aceea care lumina salonul când intra, chiar dacă trebuia să te înțepe în bucă…