Sărbătoare la Cernoleuca, la baștina lui Igor Vieru

24 mai 2023… Un autocar plin cu oameni de cultură – pictori, scriitori, jurnaliști, critici de artă, muzeografi, istorici, compozitori, cineaști – iese dis-de-dimineață din Chișinău și se îndreaptă spre Cernoleuca, satul de baștină al lui Igor Vieru, pentru a-l comemora la 100 de ani de la naștere și 35 de ani de la trecerea în eternitate. Prin geamurile autocarului admirăm relieful Moldovei noastre, văile și dealurile, împodobite cu verdele crud al primăverii, precum și satele presărate printre aceste superbe văi și dealuri, peisaje ce-ți taie respirația prin frumusețea lor și care ascund acum, primăvara, tristețea abandonului, acea tristețe, care ne copleșește la văzul caselor părăsite, la gândul că majoritatea satelor basarabene se depopulează în ultimele decenii într-un ritm îngrijorător.

Pe la ora 11.00 intrăm în Cernoleuca. Un sat foarte frumos, înecat în verdeață. Cineva zice că parcă-i situat în mijlocul unei păduri seculare, că frumusețea lui nu putea să nu-l inspire cum nu se poate mai bine pe maestrul Igor Vieru, că trebuie să vii aici, ca să înțelegi de ce talentatul pictor a fost atât de atașat de baștină, de ce a făcut din Cernoleuca un punct culminant al crezului său artistic.

Suntem întâmpinați în fața Bisericii din lemn, ce poartă hramul Buna Vestire, de către amfitrioana evenimentului, doamna Emilia Vieru, inimoasa și energica noră a pictorului, soția regretatului Roland Vieru, unicul fiu al maestrului, care a călcat pe urmele tatălui în cel mai strălucit mod. Dânsa ne conduce în sfântul locaș, unde suntem așteptați de părintele Andrei Munteanu, parohul bisericii, cel care a săvârșit într-o frumoasă limbă românească un Te Deum în memoria lui Igor și a lui Roland Vieru.

De la biserică gazdele și oaspeții s-au îndreptat spre cimitirul satului, unde își dorm somnul de veci părinții maestrului, Ana și Dumitru, și unde se află Panteonul neamului Vieru, construit din piatră albă de către Roland, în care actualmente se află rămășițele pământești ale lui Igor Vieru, ale soției sale Maria și ale fiului Roland. Acolo, pe treptele impresionantului complex funerar, cum rar de tot se întâlnesc prin comunitățile noastre rurale, după depunerile de flori, s-au rostit cuvinte de pioasă amintire de către doamna primar a satului Ala Mazureac, de către doamna directoare a Gimnaziului „Igor Vieru” din Cernoleuca Rodica Frecăuțanu, și unde scriitorul Vladimir Beșleagă a dat glas memorabilului gând: „Igor Vieru este produsul magicului, excepționalului, fantasticului interbelic românesc. Acolo el s-a format”.

De la cimitir suita participanților la extraordinarul eveniment de comemorare a doi mari artiști s-a îndreptat spre Casa-muzeu „Igor și Roland Vieru”. Ne-a întâmpinat celebra Poartă sculptată în lemn de Roland, care ne-a fost deschisă cu ospitalitate de către doi copilași dulci, îmbrăcați în haine naționale. Iar dincolo de magica poartă ne așteptau cu un program artistic elevii Gimnaziului din Cernoleuca, ghidați de doamna profesoară Alina Prudnicov. A fost un moment cu totul special: în ritmurile cântecului „Acasă”, interpretat cu emoție molipsitoare de Pasha Parfeni, copiii au dansat, învăluiți în frumoase prosoape românești cu horboțică, țesute și împletite odinioară de bunicile și străbunicile noastre. Tot în curtea Casei-muzeu, la umbra copacilor și cu șevaletele în față, trudeau viitorii pictori, elevi de la gimnaziul „Igor Vieru”, îndrumați de domnul profesor Ion Ciornea. Astfel, s-a dat start Școlii de vară de pictură din comunitate, Școală la care a visat și pe care o vedea ca aievea maestrul Igor Vieru.

În interiorul Casei-muzeu am avut parte de un ghidaj extraordinar al doamnei Emilia Vieru, care ne-a introdus în atmosfera de basm a creației vierene, familiarizându-ne cu neprețuitele exponate, adunate de-a lungul anilor și expuse publicului spre neuitare. Și cât de frumos se împletesc și se completează lucrările picturale și cele sculpturale ale tatălui și fiului. Câtă armonie între ele și câtă finețe!

A urmat un moment artistic, realizat cu însuflețire de către actorul Petru Ababei, regizorul Teatrului Muzical-Dramatic „Cupidon” din Drochia. Dânsul a lecturat din reflecțiile filosofice ale lui Igor Vieru, adunate în cartea lui Vladimir Beșleagă, intitulată „Trei zile cu Igor Vieru”, a cărei lansare s-a produs aici și acum, cu prilejul evenimentului comemorativ. De remarcat că actorul a purtat în timpul reprezentației una din aristocraticele pălării ale maestrului Igor Vieru, un exponat extrem de prețios al Casei-muzeu. S-a remarcat, de altfel, de mai multe ori de către cei care l-au cunoscut personal, că Igor Vieru purta nu doar pălării, ci și cămăși aristocratice, în culori de obicei de un albastru și de un roșu pal. Ascultând reflecțiile pictorului, redate sonor de Petru Ababei, l-am redescoperit nu doar pe talentatul artist plastic, ci și pe un redutabil gânditor și filosof, un maestru al cuvintelor potrivite.

Evenimentul comemorativ a culminat cu un Colocviu Național cu genericul Igor și Roland Vieru, promotori ai coloritului național în arta plastică, moderat de domnul Vasile Malanețchi, scriitor, publicist, muzeograf, președinte al Reuniunii pentru promovarea Artelor, Culturii și Patrimoniului. Rând pe rând, în fața microfonului s-au perindat exegeți în domeniul artelor plastice, precum doamnele Florina Breazu, Președintele UAP, Eleonora Brigalda, Victoria Rocaciuc, Eleonora Sâdnic, dar și jurnaliști, scriitori, oameni de cultură care i-au cunoscut personal pe cei doi artiști omagiați, printre care Vasile Căpățână, Liviu Belâi și, desigur, neobositul scriitor nonagenar Vladimir Beșleagă. Acesta, ca întotdeauna, a excelat în discurs, în timp ce-și lansa cartea „Trei zile cu Igor Vieru”. Cele povestite de maestrul Beșleagă impresionează și se memorizează. De exemplu, vorbind de „spiritualul, dar și colțosul” Igor Vieru, el aminti de faptul cum acesta a fost exmatriculat de la Școala de pictură din Chișinău în anul 1946, pentru că a pictat o cerșetoare lângă statuia lui Lenin. Erau anii cumpliți ai foametei, organizate de regimul totalitar-comunist în Basarabia, și Igor Vieru, pentru a se întreține și pentru a-și ajuta mama, s-a angajat la ziarul raional de partid din Drochia, pare-se, unde picta lozinci sovietice. Redactorul-șef i-a spus că nu-l va plăti cu ruble, căci n-are, ci îi va da un sac de posmagi. Pentru că acesta nu s-a ținut de cuvânt și nu i-a dat nimic, Igor Vieru și-a aruncat vopselele peste toate lozincile la care lucrase. În general, puterea sovietică nu l-a avut la inimă, pentru că ea nu-i avea la inimă pe oamenii de caracter. Iar talentatul pictor și grafician Igor Vieru a fost un om de mare caracter, un exemplu rar de demnitate și patriotism.

Opera lui Igor Vieru însumează numeroase picturi și culegeri de ilustrații de carte. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt „Primăvara”, „În satul natal”, „Balada despre pământ”, „Toamna”, „Sărbătoare la Cernoleuca”, „Meșterul Manole”, ilustrațiile la cărțile „Păcală și Tândală”, „Harap Alb”, „Capra cu trei iezi”, „Guguță”, „Făt-Frumos și soarele”, „Balade”, „Mărgăritare”, „Duminica cuvintelor” etc. În anul 1987  pictează ultimul tablou, intitulat „Copil adormit în brazdă” („Pogonici”). Împreună cu Mihai Grecu și Valentina Rusu Ciobanu, a stat la baza școlii naționale de pictură.

În colecția „Arte plastice” a Muzeului Național al Literaturii Române se păstrează mai multe lucrări de Igor Vieru, între care portretele scriitorilor Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Alexei Mateevici, Andrei Lupan, Iacob Cutcovețchi, Vasile Coroban, Pavel Boțu și Grigore Vieru.

Veronica BOLDIȘOR, muzeograf,

 Nicolae CUROȘU, pictor, custode superior, Muzeul Național al Literaturii Române