Despre lupi, despre hiene și despre mârțoagele troiene

Declarațiile scandaloase ale ambasadadorului chinez la Paris (despre  „lupii războiului” din politica și diplomația chineză  poate ne va povesti cândva colegul nostru Adrian Ciubotaru) nu sunt chiar atât de surprinzătoare, dacă recitim tot programul autorităților ruse de (re-)cucerire a lumii. Revenirea nostalgicilor la statutul de până la 1991 este nu doar visul lor, ci programul-minim, începutul, un prim pas spre recucerirea redutelor de pe linia Bosfor – Marea Baltică. Din punctul lor de vedere, noi suntem niște rebeli separatiști, care atentăm (noi, nu ei!), prin independența noastră afișată, la ordinea mondială. Locul vostru este în țarc, ne amintește mereu câte o porta-voce a Kremlinului. Și Chișinăul (& Comratul, Bălțul și alte centre de executare a comenzilor vechii metropole) se umple de trâmbițele mesagerilor: „Наши – уже рядом.”  Mârțoagele troiene sunt scoase din grajduri și puse la tracțiunea ideii de refacere a „necuprinsei uniuni”.

Războiul nostru de independență, cu luptele sale seculare (și cu o fază mai recentă, care durează, ca la Caragiale, mai bine de treizeci de ani) continuă. Și va continua la nesfârșit, dacă nu vom tăia o dată și pentru totdeauna nodul gordian și dacă nu vom mâna în grajdul istoriei mârțoagele totalitarismului defunct. Azi, spre deosebire de alte timpuri, avem de la cine să împrumutăm sabia pentru tăierea nodului și furtunul cu apă pentru operația de salubrizare. Deocamdată, ca în bancul odessiților, nu are rost să cumpărăm un nou glob (terestru) pentru școală… atât timp cât situația geopolitică din lume este (încă) incertă.

Mi-am amintit de această glumă amară atunci când am parcurs noul program geopolitic al Kremlinului. „Noul” e prea tare spus, e o extensiune desfășurată a viselor expansioniste ale Rusiei dintotdeauna. O consecvență dreaptă ca drumul de fier, dar și necruțător-năvalnică, precum un tanc fără frâne. Comentatorii noștri au ignorat-o deoarece de data asta nimic nu se vorbește despre Moldova (și despre Transnistria), dar e o impresie falsă. Implicit, noi suntem vizați în fiecare articol. Pe toate cele cca 50 de pagini se desenează un plan de dominație mondială, în trei mișcări, precum neoficialul statut militar sovietic, alcătuit de glumeții realismului socialist (primul articol: Șeful are dreptate.; articolul doi: Șeful are dreptate întotdeauna; articolul trei: Dacă șeful nu are dreptate, vezi primele două articole). Adică, după fiecare invocare a legilor și acordurilor internaționale (și în pofida trimiterii la legislația internațională), documentul administrației Putin trimite la articolele în care se subliniază apăsat că Rusia va apăra drepturile rușilor oriunde pe glob (chiar dacă aceștia nu se vor conforma legilor țărilor în care se află).

Este planul de reconfigurare a lumii, proiectul unul glob terestru cu hotare mobile, demonstrând vechile pofte imperiale, concentrate în altă „glumă școlară”: Cu cine se mărginește Rusia? Răspuns: Cu cine vrea. În această situație, singura șansă de a supraviețui acestei noi ere glaciare e să evadăm folosind pârtia lumii civilizate.  Nu putem să rămânem vii într-o lume a morții, a războiului ca mod de existență. Războaiele schimbă nu doar configurația, ci și psihologia lumii. Esența ei. Re-configurația geopolitică redirecționează toate fluxurile și toate vânturile, adăpostind pe unii și punându-i în bătaie pe alții. Hiena, care umblă azi prin grădina devastată de contradicții a lumii, nu are alt scop decât să semene haos și să-și apere haita. În savana pustiită, ea promite haitei că o va impune ca singura castă demnă de respect. Într-o reconstituire a ordinii, astfel încât criminalii unui Prigojin et Co să domine peisajul mondial și să impună regulile (cu barosul, da).

E în toi războiul diplomatic. Ni se promit „proteste” cu panglici-de-Colorado. O fază a bătăliei se va desfășura pe palierul alegerilor locale, utilizând platforma lor nu pentru concurența proiectelor, ci pentru propaganda pro-rusă.

Subminând solidaritatea cu poporul martir al Ucrainei, victimă a invaziei, se insistă că „haholii” ar fi „naziști”, „naționaliști”, „haidamaci”, „banderoviști”,  ireconciliabili și neapărat cu semnul negativ al noțiunilor. Mai nou, se inoculează ideea moderată că „ucrainenii nu sunt mai buni decât rușii”. Apoi, ca să ne sperie, se insistă pe formula de suspans: pentru noi, toate vor avea consecințe negative, indiferent cine câștigă: rușii sau ucrainenii. Și, pentru a ne pune în gardă: încă nu se știe (cu) cine e mai rău!

În realitate, lucrurile sunt mai limpezi decât oricând: scopurile tuturor părților fiind anunțate (și demonstrate !), noi nu vom putea să-l îmblânzim pe agresor. Soluția optimă e să nu îl lăsăm să ne includă în sistemul lui de valori. Simplu spus, dacă zidul berlinez/ cortina de fier va fi inevitabil reconstruită, noi trebuie să fim de partea occidentală a acestuia/ acesteia, sub umbrela lumii civilizate. Acolo unde azi își doresc să ajungă și ucrainenii.

Prezintă vecinii noștri un pericol pentru noi? Da, dar numai într-un caz: dacă vor pierde lupta, dacă vor accepta sistemul de valori impus de Kremlin, declarându-se (și ei) dușmani ai lumii libere. De vreme însă ce ei se opun agresiunii și ideologiei „lumii ruse”, ucrainenii sunt nu doar aliații noștri, ci și, până la un punct, salvarea noastră.