Președinții de țară călătoresc, în general, cu treabă. Cu excepția celor care o fac exclusiv din plăcere – la urma urmei, de asta au și devenit președinți, ca să se distreze. Conducătorul Ucrainei, Volodimir Zelenski, în mod sigur nu vizitează marile capitale ale lumii pentru a se desfăta cu priveliștile lor. De fapt, l-am văzut părăsindu-și țara doar de două ori de când a început războiul: prima dată, în decembrie 2022, când a plecat pentru scurt timp în SUA, și a doua oară, zilele trecute, când a vizitat mai întâi Londra, apoi Parisul și, în cele din urmă, Bruxelles-ul.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEScopul principal al acestor vizite este clar: Ucraina are nevoie de consolidarea și sporirea sprijinului militar occidental. După aproape un an de război, linia frontului riscă să se miște din nou spre inima țării, iar Kievul, în ciuda tuturor ajutoarelor primite, nu posedă încă destul armament și alte resurse capabile să stăvilească noua ofensivă rusă. Discursul ținut la Washington în fața congresmenilor americani și-a atins, aparent, ținta. După ce au trecut vacanțele – ce politician civilizat al lumii de azi își va pune schiurile deoparte ca să salveze lumea de… Crăciun? – și SUA au anunțat o nouă tranșă de ajutor militar. Ultimul summit NATO a suplimentat-o cu „cadouri“ din partea altor aliați nord-atlantici, iar la câteva zile după Rammsteinul din 20 ianuarie a.c., Germania a fost înduplecată să accepte, în sfârșit, livrarea de tancuri către ZSU.
Vizitele recente în Marea Britanie, dar mai ales în UE, au o bătaie ceva mai lungă. Zelenski trebuie să-i convingă până la capăt pe prietenii și partenerii europeni să dea Ucrainei armele care ar putea decide soarta războiului: tancurile sunt bune, dar aviația și mai ales rachetele de rază lungă sunt pur și simplu vitale, dacă ZSU vrea să încline balanța în favoarea sa. În acest context, popasul la Londra – aliatul cel mai dezinteresat și mai credincios, alături de Varșovia, al Ucrainei – a fost conceput pentru a oferi continentalilor un exemplu de curaj britanic în chestiunea livrărilor de armament. „Avem libertate. Dați-ne aripi s-o apărăm!“ – iată încă o frază memorabilă, rostită de Zelenski în Marea Britanie, care va aduce „Typhoon“-uri și va face istorie.
Întâlnirile președintelui ucrainean cu europarlamentarii, cu liderii statelor UE și cu demnitarii de la Consiliul Europei, luările lui de cuvânt și discuțiile purtate la Bruxelles au avut ca țintă nu numai avioanele și rachetele, ci și promisiunea, mai importantă pe termen lung, de a începe negocierile de aderare la UE încă din acest an. Ucraina dorește un parcurs preferențial, comprimat ca timp, o tranziție rapidă (dacă nu chiar un salt) prin mulțimea de proceduri birocratice cu care UE abordează, de regulă, procesul de aderare, obținând astfel un calendar precis, un set de sarcini realiste în condițiile actuale și niște angajamente bilaterale clar definite, care ar urgenta procesul integrării. Conducerea Ucrainei știe că țara nu întrunește, nici pe departe, majoritatea condițiilor necesare pentru a deveni membru UE: Ucraina ca țară – nu, însă ucrainenii ca popor – da, o merită, așa cum puține popoare din UE-ul actual au meritat-o vreodată.
Zelenski știe că ucrainenii lui, pe lângă multe neajunsuri firești, au un atu puternic: ei au arătat ca o autentică națiune europeană într-o vreme în care Europa unită s-a distanțat maximal de narațiunile ce îi legitimaseră cândva existența. Ucrainenii au retrezit pofta de coeziune și de ripostă în fața tiraniei într-un UE cam dezbinat și nesigur de viitorul său. Împotrivindu-se, Ucraina a amortizat șocul care, altfel, ar fi lovit din plin în armonia de cristal a Europei, făcând-o țăndări. Rezistența ucraineană a oferit UE răgazul de a-și regândi și de a-și redescoperi adevărata ei menire, care nu este doar aceea de a formula politici de mediu, sănătate și consum. Zelenski vrea ca Ucraina să devină membru UE nu pentru că aceasta ar împărtăși acum toate valorile comunitare, ci pentru că se sacrifică efectiv pentru ele. Acceptarea unui parcurs special pentru Ucraina va fi, fără îndoială, un test crucial pentru Bruxelles, obligat să-și calce pe principiile formale în folosul celor fundamentale. Dar președintele ucrainean știe că poate să solicite de la UE acest compromis anume acum, nu și după război.
Momentul ales de Zelenski pentru turneul lui european este la fel de potrivit ca și tonul pe care l-a imprimat acesta cuvântărilor de la Londra și Bruxelles – în circumstanțele actuale, președintele Ucrainei ar putea prinde câțiva iepuri deodată.
Primo. Ar da încă un impuls voinței tot mai evidente a occidentalilor de a spori capacitatea ofensivă a ZSU. Și asta deoarece nu mai există motive ca aceștia să n-o facă. Se zvonește că emisarii din Vest i-ar fi propus lui Putin să se retragă onorabil din Ucraina exact în perioada în care s-a pus în mod serios problema armamentului greu. Dar cum ciomăgarilor nu le stă în fire să cedeze, Putin a răspuns prin distrugerea infrastructurii ucrainene. Singura reacție previzibilă a Occidentului, în asemenea împrejurări, a fost să ofere Kievului o șansă reală de a învinge în război. De aici, dorința expresă a lui Zelenski de a-i face pe europeni să mărească ritmul în care se iau deciziile de livrare a armelor ofensive – dacă tot au priceput că nu au cu cine discuta la Moscova, cel puțin să nu se mai cantoneze de spăimuțele lor personale când se joacă soarta unui popor întreg.
Secundo. Ar putea să facă inimaginabil scenariul după care procesul de integrare europeană a Ucrainei ar decurge, de pildă, cu viteza Balcanilor de Vest. Iar ca să-și confirme seriozitatea intențiilor, Zelenski a adus un argument cât se poate de greu – recentul episod de luptă cu marea corupție, soldat cu arestări și dosare fără precedent pentru un stat candidat UE, arată că elitele de la Kiev au sesizat pe deplin fondul chestiunii.
Tertio. Ar putea grăbi Europa și America să taie încă o cracă de sub fundul Kremlinului, sancționând Rosatom-ul, o corporație a statului rus care aduce nu numai venituri colosale, ci și, absolut legal, tehnologii ce pot fi folosite atât în centralele nucleare, cât și la fabricarea de noi arme. Izolarea Rosatom-ului ar fi cireașa de pe tortul celui de al zecelea pachet de sancțiuni UE împotriva Rusiei, anunțat cu puțin timp în urmă de Ursula von der Leyen.
Nouă nu ne rămâne decât să admirăm curajul, inteligența, patriotismul și abilitățile diplomatice ale liderilor ucraineni. Și să-i mulțumim președintelui Zelenski că a amintit, în discursul lui de la Bruxelles, și despre intenția FSB de a destabiliza situația de la Chișinău și de „a distruge RM“ – un plan deconspirat de securitatea ucraineană. Se pare că lui Zelenski îi pasă azi mai mult de RM decât le-ar păsa moldovenilor care, de la o lună la alta și de la un sondaj la altul, se arată tot mai înțelegători cu cei care vor să șteargă Ucraina de pe fața pământului.
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE