Niciun leu pentru Chișinău?

Pe 1 decembrie a.c., la Congresul Extraordinar al Alianței pentru Unirea Românilor, liderul acesteia, George Simion, a declarat: „Basarabia e România. E un adevăr care trebuie spus și trebuie spus de fiecare dată. Scrie în Biblie: când oamenii vor tăcea, pietrele vor vorbi. De asta noi peste tot în țară am scris Basarabia e România. Asta e un adevăr și adevărurile trebuie spuse tare și răspicat. Un alt adevăr pe care tot noi trebuie să îl spunem este că România nu mai trebuie să finanțeze nici măcar cu un leu guvernul de la Chișinău. Mi-e drag de unii miniștri de peste Prut, dar mai drag îmi este adevărul. Nu facem decât să finanțăm separatism antiromânesc finanțând acea guvernare sau finanțându-l pe primarul Chișinăului, antiromânul Ion Ceban. Niciun leu pentru guvernul de la Chișinău”.

Basarabia este, într-adevăr, România, oricare ar fi statutul politic al RM. Până în acest punct, nimic de reproșat lui G.S. Mai departe însă căile dumnealui și cele ale adevărului se despart, chiar dacă G.S. susține apăsat contrariul. Deducția aparent logică a liderului AUR e dezarmant de simplă și nici nu are cum să fie altfel, întrucât țintește un electorat ce a aderat la AUR tocmai pentru că și-a dorit soluții simple și tranșante la toate problemele încurcate care l-au depășit și l-au neliniștit. Din constatarea generală că la Chișinău avem o guvernare „antiromânească“ G.S. derivă senin concluzia că programele de asistență financiară pentru RM ar trebui suspendate. Judecata este, indiscutabil, falacioasă, și nu putem vorbi de o gafă aici, ci de o eroare intenționată, întrucât este clar că ajutorul vizează nu guvernul, ci populația RM. Și G.S. nu are cum să nu știe acest lucru.

Guvernul și primăriile din RM fac ca acest ajutor să ajungă la destinație și întocmesc rapoarte detaliate privind cheltuielile. De fiecare dată, instituțiile abilitate menționează sursa finanțării, astfel încât până și cei mai antiromâni cetățeni ai RM să nu poată ignora adevărul. Diverse mijloace de informare vizuală consemnează evidența, iar emisiunile radio și TV, site-urile guvernamentale și private o multiplică. Răstălmăcesc, falsifică sau ascund această informație doar politicienii și media din acea țară din lume (la care se adaugă inevitabila coloană a cincea) care este adevăratul și unicul dușman al României și al românilor. Și care, absolut întâmplător, are exact aceeași opinie ca și AUR față de ajutorul acordat RM de București.

Declarația buclucașă a lui G.S. de la Alba Iulia nu ar trebui, de fapt, să mire pe nimeni, deoarece era clar de la bun început că AUR e tot așa de „unionist“ după cum fusese „liberal și democrat“ LDPR-ul lui Jirinovski. Nici invocarea Bibliei în mesaj, nici asumarea meritului pentru inscripția „Basarabia e România“ de pe toate podurile, drumurile și gările patriei nu (mai) pot camufla realitatea. Adevăr nu este antiromânismul guvernării actuale de la Chișinău (care poate părea antinațională, dar numai pentru că este, deseori, nepricepută, și, uneori, pe de-a dreptul fricoasă), ci antiromânismul AUR-ului însuși, care promovează o strategie dăunătoare pentru viitorul României: izolaționismul, politica anti-UE, lupta cu conspirațiile „străinilor“ etc.

Cu toate acestea, discursul lui G.S. ar trebui să ne îngrijoreze. Dar nu atât din cauza personajului care l-a emis, cât din cauza intereselor politice obscure pe care le denotă și a unor curente de idei/ opinii din societate pe care le exprimă.

Mi se pare evident că în spatele AUR se află niște forțe care nu vor nici binele RM și nici al României. E destul să ne uităm pe CV-ul liderului formațiunii ca să înțelegem că toți acei ani de inactivitate profesională care au precedat cariera lui politică propriu-zisă și care au fost marcați, totodată, de o prodigioasă activitate pregătitoare – gândiți-vă cât timp, efort și resurse a cerut numai diseminarea geografică a sloganului pomenit mai sus în toate colțurile țării! –, nu ar fi fost posibili fără niște susținători generoși și încrezători în steaua lui G.S. Greu de imaginat, date fiind gradul excelent de organizare și campania electorală ca la carte a AUR, că toate aceste realizări s-au datorat exclusiv geniului personal al liderilor și maselor entuziaste, care ar fi donat ca la chetă pentru un partid despre care nu știau aproape nimic cu o lună-două înaintea alegerilor.

Să admitem însă că aceste forțe externe sau interne nu există. Și că AUR e gata să destabilizeze pe cont propriu și într-un asemenea hal România, încât să o devieze de la parcursul ei european, promovând valori și principii care ar pune în pericol valorile democrației și ale liberalismului. În acest caz, e firesc să ne întrebăm cum de am ajuns să avem atât de mulți cetățeni care sprijină necondiționat genul respectiv de demers și care sunt în stare să renunțe dintr-o lovitură la toate progresele recente ale țării și ale societății în numele unui viitor dubios. Ce trebuia să se întâmple în și cu mintea românilor ca în cel mai favorabil moment al existenței României ca stat și în cel mai înalt punct de până acum al dezvoltării sale economice și sociale să riște venirea la putere a unui partid gata să o ducă înapoi cu câteva decenii?

Pe scurt, nu discursul în sine deranjează, ci oamenii care l-au aplaudat și care l-au așteptat, căci lideri populiști ca G.S. nu-și îngăduie să enunțe idei la care electoratul lor nu rezonează. Dar și mai tare sperie faptul că numărul acestor oameni nu pare a fi în scădere și că nicio aberație, nicio sfidare, oricât de obraznică, a bunului-simț nu-i mai poate face să se desprindă de retorica din ce în ce mai distructivă a AUR. Am râs și i-am luat drept clovni pe cei care inspirau lupta viitoare a românilor împotriva conspirației globale, care cereau naționalizări și eliminarea de pe piață a investițiilor și a băncilor străine. Am oftat disperați când am văzut că o jumătate din populație a refuzat vaccinarea sub influența teoriilor despre microcipuri, activ propagate mai ales de ideologii AUR. Apoi am constatat că AUR își dorește o „pace“ pe contul Ucrainei, adică în folosul Rusiei genocidare. Iar acum vedem cum „unioniștii“ marca AUR aplaudă ideea decuplării Basarabiei de la ajutorul României în cel mai greu moment din istoria recentă a RM.

Ce urmează?