,,Rusia promovează nestingherit în Republica Moldova toate tehnicile de manipulare a opiniei publice”

Războiul din Ucraina este văzut și perceput diferit în Republica Moldova. Și de această dată societatea noastră este polarizată. Timp de 30 de ani, se tot vorbește în spațiul public despre statutul de neutralitate al Moldovei.

Cât de neutră și polarizată este opinia publică în R. Moldova ne va spune diplomatul și politicianul Iurie Reniță.

– Stimate domnule Reniță, de ce o parte din populația Republicii Moldova justifică invazia rusă în Ucraina? 

Mutațiile profunde care s-au produs în mentalitatea „omului sovietic de tip nou” (din ideologia URSS) persista până în prezent, mai ales în rândul cetățenilor în vârstă, care constituie majoritatea populației Republicii Moldova. Demagogia, dezinformarea și minciuna au luat locul valorilor umane tradiționale, devenind arma de luptă împotriva „dușmanului de clasă”. Virusul incurabil al invincibilității URSS și al chipului țării care promovează „doar pacea și prietenia între popoare” (tot din ideologia URSS) se manifestă și în prezent în Republica Moldova, într-o simbioză alterată a elementelor alogene cu cele autohtone. După ce au fost nimicite fizic sau deportate „în Siberii de gheață” elitele politice, culturale și educaționale ale teritoriului dintre Nistru și Prut, chiar și până astăzi ne confruntăm cu o lipsă a personalităților marcante care ne-ar reprezenta adevăratele noastre valori naționale. Tânăra generație a crescut, în mare parte, pe „valorile Internetului” sau ale apatiei și indiferenței față de ceea ce ne înconjoară, inclusiv față de războiul barbar al Rusiei împotriva Ucrainei.

Din păcate, până în prezent Republica Moldova rămâne sub influența nefastă a propagandei rusești ce se manifestă sub toate aspectele și care, în mare parte, justifică invazia militară a Rusiei în Ucraina. Așteptările noastre sincere că, din anii 2020 și 2021 încoace, vom schimba cardinal situația în domeniul mass-media și al contracarării efective a propagandei rusești nu s-au adeverit, operându-se în continuare doar cu jumătăți de măsură și inconsecvență în acțiuni. De aici și rezultatele „firești” la care ați făcut referire. 

– Ați lucrat mulți ani în presă, ce rol are mass-media în formarea opiniei publice? Ce tehnici de manipulare și propagandă noi ați identificat timp de aproape un an în Republica Moldova, de când Ucraina este bombardată? 

În condițiile actuale, rolul mass-media este unul covârșitor. Păcat că acest fapt nu este conștientizat (poate chiar trecut intenționat cu vederea) de către instituțiile statului cu responsabilități în domeniul respectiv, mai ales odată cu venirea la putere a PAS-ului. A existat și există în continuare o oportunitate extraordinar de favorabilă pentru a face „ordine” și în acest domeniu atât de vulnerabil pentru realitățile Republicii Moldova. Inconsecvența, frica cronică de a nu deranja cumva Moscova ne lasă în continuare ostaticii unei politici informaționale dominate de programele rusești de TV și presă scrisă, pline de dezinformare, manipulare și minciună.

Rusia valorifică și promovează nestingherit în Republica Moldova toate tehnicile posibile și mai puțin cunoscute de manipulare a opiniei publice. În acest joc antinațional sunt antrenate mai multe partide politice, asociații culturale și educaționale, susținute generos financiar și politic de către Moscova, doar pentru a ne menține în continuare în așa-numitul „Russkii Mir/Lumea Rusească”. 

–      Cât de bine este protejat spațiul nostru informațional? Ce măsuri ar mai trebui luate? 

Jumătățile de măsură și inconsecvența instituțiilor responsabile de protejarea spațiului nostru informațional nu fac altceva decât să favorizeze manifestarea nestingherită a propagandei rusești. Există o evidentă discrepanță între promisiunile electorale și acțiunile concrete care trebuia demult făcute în domeniul mass-media.

Chiar să nu conștientizezi lucruri elementare, că fără un spațiu informațional profund național n-ai nicio șansă să te afirmi ca entitate statală credibilă pe plan european și internațional? Daca înainte dădeai vina pe guvernările proruse și antinaționale, în prezent, cine-ți mai încurcă să faci ordine în acest domeniu fundamental pentru Republica Moldova? Avem multiple exemple cum se procedează în statele UE, în Țările Baltice și în Ucraina, de ce nu le valorificăm și de ce nu le implementăm? Din păcate, avem doar întrebări fără răspunsuri. 

– Credeți că în Republica Moldova coloana a cincea înflorește, după cum se vorbește? Toți știu că ea există, se discută despre ea, dar nume concrete rămân necunoscute. Parcă ar fi niște fantome, care au fost, sunt și o să fie. În contextul nostru actual, legea lustrației ar putea limpezi apele? Ar fi acel purgatoriu, capabil să purifice spațiul informațional de minciună și dezinformare? 

Încă din perioada URSS actuala Republică Moldova a fost un teren de experimente sub toate aspectele – politic, economic, etnic, cultural, lingvistic ș.a.m.d., ca rezultat obținându-se mutanți și mancurți. Sub pretextul luptei împotriva „influenței nefaste a României”, încoace au fost aduse zeci de mii de persoane, care nu aveau nimic în comun cu valorile și tradițiile noastre naționale, iar foarte mulți dintre aceștia erau agenți KGB, infiltrați absolut în toate instituțiile statului, dar și în viața noastră zi de zi. Acest experiment diabolic al simbiozei KGB-iste alogene și locale mai supraviețuiește și astăzi sub forma unor partide politice, asociații și societăți culturale și lingvistice. Dimensiunile prezenței serviciilor secrete rusești la noi sunt enorme, în mare parte acest pericol major nici nu este conștientizat de diriguitorii actuali. O lege a Lustrației demult era necesară, chiar imediat după 1991. Chiar și în prezent aceasta va avea efectele scontate doar în cazul în care vom manifesta consecvență, verticalitate politică și promovarea cu adevărat a intereselor noastre naționale. Din câte observăm, nu se prea dorește adoptarea unei asemenea legi. 

– În contextul în care Transnistria este un regim separatist, cu armată, creat intenționat să distrugă statul Republica Moldova, despre ce fel de securitate putem vorbi: din punct de vedere economic, militar, informațional, neavând hotar pe Nistru, fie și temporar?

Chiar de la 1991 încoace, toate conducerile Republicii Moldova, fără excepție (inclusiv actuala), au promovat o politică profund păguboasă (prorusă) față de regiunea transnistreană și obediență totală față de Rusia. S-a ajuns până la enormități de genul că armata rusă și așa-numitele ei forțe de pacificare sunt factori de stabilitate și de pace în regiune. Nu mai vorbesc de strategiile de desființare a Republicii Moldova prin intermediul planurilor Primakov (confederație) și Kozak (federație), iar în prezent prin subjugarea totală energetică. Trebuie să recunoaștem tranșant că existența regimului separatist de la Tiraspol este „opera” serviciilor secrete rusești, dar și a căzăturilor noastre de la Chișinău și Tiraspol. Dacă în continuare vom avea exclusiv o politică a cedărilor, declarând oficial de la Chișinău că în Transnistria crește pericolul unei „catastrofe umanitare”, că acolo sunt „oamenii noștri” (care din 1991 susțin toate regimurile separatiste de acolo!), pericolul separatismului, dar și al consolidării influenței rusești în Republica Moldova va crește și mai mult. În prezent, nu e cazul să avansăm cu proiecte aberante susținute de OSCE și defunctul mecanism 5+2. Trebuie să ne orientăm spre o nouă reformă teritorial-administrativă, în cadrul căreia să finalizăm cu prezența ilegală a trupelor rusești din Transnistria. 

– Ce fel de societate civilă avem în Republica Moldova? Ea reprezintă interesele majorității sau ale minorității? Cum ați caracteriza-o?

Majoritatea absolută a societății civile din Republica Moldova a fost și este aservită guvernărilor de orice culoare. Însăși noțiunea de societate civilă în înțelesul european și democratic a fost profanată în Republica Moldova. Tentația de a deveni parte a guvernării sub diverse forme (granturi, proiecte, susținere financiară de la guvernare) compromite iremediabil mulți reprezentanți ai societății civile. Nu este o excepție în acest sens nici perioada „vremurilor bune”, se schimbă doar culorile, nu și conținutul, ceea ce-i profund regretabil. 

– Vă mulțumesc! 

Interviu realizat de Olga Bejan-Leva