Oameni care distrează lumea

302
0

A o face pe prostul presupune măcar un pic de minte. Cel puțin așa cred eu, după ce, de mai multe ori, am văzut oameni foarte inteligenți care s-au aventurat în asemenea tentative de expunere, de bună voie, la luare în bășcălie de către cei care îi tratau în asemenea situații ca pe niște proști veritabili, pentru că așa își jucau rolul și chiar… așa arătau.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Piculețul de minte de care vă vorbeam mai sus le ajută aproape întotdeauna acestor oameni să iasă cu bine din „încurcătură”, iar cei care se amuză de „prostia” lor înțeleg, până la urmă, că e vorba de o glumă, de un simplu joc pentru crearea bunei dispoziții care, de la un timp, ne lipsește foarte mult tuturor.

Personal, am cunoscut scriitori, altfel nici nu se putea, aproape că geniali în scrierile lor, dar care nu se sinchiseau să facă fel de fel de fapte lipsite de seriozitate, butade spuse nițel mai aiurea, prostioare din care rezulta că nu ar duce-o chiar bine cu gândirea limpede, ca la toți oamenii normali, cumpătați, cum nu se mai poate de serioși.

Presupun, ca un fel de scuză, că lucrul de creație, pe lângă cel științific, bineînțeles, are nevoie de o supapă pentru destindere. Fiind unul care necesită efort intelectual major, majoritatea oamenilor care sunt adevărați creatori și lucrează „pentru eternitate”, când „scapă” la distracție, seamănă mai mult cu niște copii.

Unii, ce-i drept, găsesc o ocupație mai folositoare și pot pune mâna pe o sapă sau pe un hârleț pe care le mânuiesc cu dibăcie la vilă sau la lotul „pentru pătrunjel”, pentru că majoritatea sunt veniți de la țară. Bucuria cu care aceștia se despart de confortul parțial al apartamentelor modeste din oraș este incomensurabilă. Îi emoționează firicelul de iarbă, trilul păsărelelor, dar și cotcodăcitul, măcăitul, guițatul ce se aud de la vecini, gospodari înstăriți, cu ziduri groase și înalte la curțile lor cu castele, cărora acești „naivi”… nu le văd rostul.

Pentru omul foarte serios, mai ales ajuns într-o funcție importantă, acești oameni puri, la prima vedere infantili, sunt de neînțeles. În timp ce toată lumea aleargă după bani și strânge avere cât mai multă, acești „îngeri mergând pe pământ” se mulțumesc cu ce au, poartă aceeași haină câteva decenii la rând, nu invidiază pe nimeni și se miră, la rândul lor, de prostia lumii, prostie care pare să fie una adevărată…

Nu se supără însă pe nimeni, nu poartă pică nimănui, acceptă lucrurile așa cum sunt și zâmbesc la toată lumea, de parcă ar fi numai fericiți sau ar fi chiar cei mai fericiți oameni de pe pământ.

Că se mai întâmplă să ia, unii dintre ei, câte un păhărel pentru voie bună e altă treabă. Dacă o fac uneori în văzul lumii, adică într-o crâșmă mai ieftină, într-o bodegă, cum i se mai spune, sau „la garaj”, e pentru că nu au bani și nu se pot ascunde în restaurante de lux, în birouri încăpătoare cu „zâne” seducătoare etc. Nu au nici mașini de serviciu care să-i ducă după zaiafeturi acasă, așa că îi vede toată lumea când calcă strâmb mai mult la propriu decât la figurat.

Pentru că totuși au un nume, au și copii care le poartă numele și se descurcă, și ei, cum pot după ce au învățat „la noi” sau peste Prut. Fiind deci familiști „stimați și iubiți de tot neamul”, sunt invitați uneori de Crăciun, de 8 martie, de alte sărbători, la vreo „serată”, la vreo emisiune televizată ori radiofonică unde mai distrează, iarăși, lumea care găsește oleacă de timp liber, ca să vadă, să asculte ce mai scriu „ciudații” acestor timpuri pline de oportuniști, carieriști de marcă, agramați și inculți care „gospodăresc” pentru binele „națiunii moldovenești” privind spre Răsărit, de unde ne vin gazâli.

P.S. Orice asemănare a celor portretizați succint, cât permite spațiul, cu autorul acestor rânduri este exclusă.

 

 

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT