Critica criticii politice

243
0
Scriitorul Mircea V. Ciobanu
Scriitorul Mircea V. Ciobanu

Cititorul nu doar îți așteaptă textele, el știe ce și cum trebuie să scrii, după cum tot el știe ce trebuie să facă guvernarea, oricare ar fi ea. El nu îți ascultă opinia, el ți-o înfruntă. Iar dacă critici un punct de vedere drag lui sau pe câte cineva din cercul lui de preferințe, el este, neapărat, criticul criticii tale. Nici prin minte să-i treacă să ia (doar) act de opinia ta. Pe de altă parte, el te somează să-i dai soluția magnifică, perfectă, univocă și imediată. E dificil să-i explici că „adevărul absolut” nu va ieși la suprafață nici după ce se vor confrunta toate opiniile. Adevărul nu e media aritmetică după însumarea părerilor, nici consensul, compromisul sau câștigul… cu majoritate de voturi. Testarea unei opinii prin probe e doar un pas înainte.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Există și soluții iraționale, dar și probleme fără soluție. Iar jocul argumentărilor e o ipostază dinamică a adevărului. Oricât de argumentat, discursul e aplaudat de oamenii care sunt în temă. E prea puțin probabil ca un singur text să-l facă pe altul să-și schimbe opinia. În cel mai bun caz, îl poate pune pe gânduri. Și nu e deloc rău: a pune pe gânduri e mai important decât a schimba opinia (care poate fi ușor răsturnată de un contraargument). O polemică nu trebuie să dureze la nesfârșit, în speranța că cel care câștigă competiția prin insistență ia tot aurul. Nimic grav dacă opiniile rămân diferite și după. Opinii „comune”, cel mai adesea reflectate în susținerea necondiționată a puterii, există doar în totalitarism. Iar noi vrem să evadăm din.

Cum apreciezi o guvernare, fie la sfârșit de mandat, fie după un an de activitate? După cum și-a îndeplinit programul? După cum și-a respectat promisiunile? Pentru mine, cetățeanul care în curând trebuie să fac, din nou, alegerea, criteriul este eficiența, nu efectul. Impactul, nu raportul. Cu indicii temeinici, nu pasageri. De exemplu: avem oare create condiții, în care lumea să vrea să rămână/ să revină în țară ori condițiile (ne)create sunt de natură să accelereze exodul? Și, obligatoriu de luat în seamă: cei care, disperați, emigrează, încotro își iau zborul? Spre „suveranele” state euro-asiatice, post-comuniste dar încă totalitare, ori în direcția Occidentului, globalist și capitalist? Întreb ca să alegem, și noi, vectorul, de vreme ce ne ghidăm de „dorințele poporului”…

În egoismul meu de alegător, mă indispun dacă lucrurile merg prost (se indispun oare și toți decidenții?), inclusiv din teama că ar putea să revină trecutul. Prefer o guvernare fără experiență, care poate să eșueze din neștire, care nu vine din lista nomenclaturistă și nu are alt scop decât… să guverneze bine. Ca observator al fenomenului, sunt critic, ca cetățean care regretă eventuala înlocuire a echipei cu foștii, sunt solidar cu efortul celor care insistă pe schimbare.

Mă nemulțumesc mulți dintre demnitarii actuali care – în timp ce colegii lor lucrează în regim de alertă – își explică nereușitele prin starea de urgență, prin criza mondială și războiul din Ucraina, ei înșiși funcționând însă în lentoarea celui mai pașnic regim de somnolență autosuficientă, de parcă în lume ar domni o Pax Magna. Proiecte frumoase, promisiuni încântătoare și realități… ce se înmlăștinează în indolența și birocrația noastră funciară, care le îngloadă pe toate. De parcă timpul ar avea nesfârșită răbdare, de parcă nu am ști că avem restanțe mari în fața ascensiunii în lumea civilizată, pe care ne-am propus-o strategic și grație căreia avem susținere din exterior.

Imaginea emblematică (și anecdotică) a situației de azi a desenat-o ședința parlamentului, care a anunțat prelungirea stării de urgență (cuvântul-cheie nu este subiectul „stare” (cu stătutul… stăm bine), ci atributul „de urgență”!)… după care a plecat, împăcat, în vacanță. Semnalul „pe loc repaus!” a fost prost interpretat și de mulți demnitari din executiv… Or acumularea în societate a unor nemulțumiri previzibile, legate de creșterea prețurilor, susținută de agitația oponenților politici și, mai ales, diversiunile puse la cale de comandamentul din exterior  – toate pot să conducă la o criză socială și la revenirea, pe cal alb, a nostalgicilor după imperiul mort. Asta nu mai este (doar) stare de urgență. E o discretă, neanunțată doar pentru a evita panica, stare de război!

De când îl știu, cititorul meu capricios își etalează durerile și interesele, dorind neapărat ca să i le exprime jurnaliștii și să i le „rezolve” guvernarea, oricare ar fi ea. De aceea jurnaliștii cochetează cu el, îi oferă umărul (a nu se confunda cu a pune umărul = a ajuta efectiv), pentru a-i asculta plângerea, îl consolează și atunci când jurnalistul nu e de acord cu el. Iar guvernările, ca să-i facă și ele pe plac, îi promit marea și sarea, îi caută în coarnele de ieduț capricios (un  pleonasm!), îi bagă capriciile în promisiuni și programe irealizabile. După mine însă, fiecare entitate, de la guvernant la beneficiar (a nu-l confunda cu profitorul!), pur și simplu, trebuie să-și facă meseria onest. Fără fanatism, fără fals patetism, fără declarații solemne și fără rapoarte triumfaliste. Fără emoții în plus. Vrea poporul să avanseze spre lumea civilizată? Vrea să devină independent de șantajul „fratelui mai mare”? Să-și strângă cureaua și dinții, să rabde. Vrea să revină vremurile când erau conduși de cei ce insistau să-l fericească cu gratuități și cu prețul ieftin la toate cele, în schimbul libertății și al conexiunii la lumea liberă? Să fie sănătos! Și să nu se mai plângă.

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT