Republica Moldova: continuatoarea sistemului administrativ ruso-sovietic!

O vizită în Austria m-a determinat să revin asupra unei probleme stringente și vitale: sistemul administrativ ruso-sovietic din R. Moldova. Mai ales că între timp nu se prevede nicio intervenție radicală pe această dimensiune. Mai mult decât atât, declarații peste declarații ale celor „mari și buni” că nu va exista nicio reformă teritorial-administrativă!

Oare chiar să nu înțeleagă cei care azi dețin puterea absolută că reforma teritorial-administrativă este vitală pentru supraviețuirea noastră? Că aceasta ne va apropia de Uniunea Europeană, cu atât mai mult de România? Că astfel vom tăia „cordonul ombilical rusesc”, care ne ține ostatici ai trecutului imperial? Că ne va ajuta să revenim ACASĂ?

Un stat ca Austria, cu o populație de aproape 9 mil. de oameni, de altfel, în 2001 avea doar 8 mil., care este pe locul 17 în lume după PIB pe cap de locuitor, 50 000 $ per capita, nu-și poate permite luxul de a avea un număr atât de mare de primării și districte (raioane în R. Moldova), la acest număr de populație.

Administrativ, Austria are 9 landuri federale (regiuni), împărțite în 79 de districte (raioane), cu 2095 de primării. În medie, pe teritoriul administrat de către o primărie locuiesc 4265 de oameni.

Republica Moldova, cu o populație, de facto, ceva peste 2 mil., își permite 896 de autorități publice de nivelul I (orașe, sate, comune și municipii) și 35 de autorități publice locale de nivelul II (32 de raioane, mun. Chișinău și Bălți, unitatea teritorială autonomă Găgăuzia). O treime din numărul unităților de nivelul I (primării) au mai puțin de 1500 locuitori.

Astfel, în comparație cu Austria, de altfel, o comparație imposibilă, la o populație de 4,25 ori mai mică, avem autorități publice de nivelul I și nivelul II doar de două ori mai puține sau, în Austria, la 1 mil. de locuitori sunt 233 de primării, iar în R. Moldova – 448!

De ce, la un PIB pe cap de locuitor de doar 3513 $! nu se purcede la reforma teritorial-administrativă?

Aceeași întrebare de milioane: „De ce se păstrează intact sistemul administrativ-teritorial ruso-sovietic? De ce guvernările, așa-zise pro-europene, nu promovează reforma teritorial-administrativă nici după două decenii de la intervenția criminală a lui Voronin de a lichida județele?”

Cine sunt cei care se împotrivesc? Cui convine această reminiscență imperială rusească? Pe cine nu vrem să deranjăm?

Am impresia că e mai mult decât o conjurație a profitorilor.

De facto, sunt trei entități distincte, care se împotrivesc. Care sunt ele?

1. Rusia, care își promovează interesul prin valeții săi din administrația centrală a Republicii Moldova.

2. Parlamentul și Guvernul, care au interes electoral.

3. CALM-ul (Congresul Autorităților Locale din Republica Moldova).

Ce urmărește fiecare în parte prin această împotrivire pe parcursul ultimilor 30 de ani?

Interesul Rusiei

Declarația de Independență a Republicii Moldova presupune tăierea definitivă a cordonului ombilical rusesc și revenirea „în spațiul istoric și național”. Am obținut ceva pe această dimensiune? Mai degrabă „nu” decât „da”.

În pofida Acordului de Asociere la Uniunea Europeană, iar acum și a statutului de candidat la aderare la UE a R. Moldova, Rusia reușește cu brio să ne mențină pe orbita ei imperială.

Suntem dependenți vital de gazul și energia electrică rusească, televiziunile rusești fac ravagii în teritoriile românești de la est de Prut, armata rusească de ocupație nici nu are de gând să se retragă de pe teritoriul R. Moldova din stânga Nistrului.

Peste toate astea, sistemul administrativ-teritorial din R. Moldova, prin ineficiența, corupția și structura sa, ne amintește în fiecare clipă despre prezența imperiului rusesc. Nu care cumva să ne rupem de metropolă!

Interesul imperial al Rusiei a fost declarat, de nenumărate ori, de către nimeni altul decât președintele Putin. Putin și mutanții-susținători își doresc păstrarea intactă a status quo-ului R. Moldova, inclusiv a sistemului administrativ-teritorial rusesc. Astfel va fi mult mai ușor de re-anexat teritoriului românesc de la est de Prut.

Interesul Parlamentului și Guvernului

Toate regimurile, inclusiv cel actual, care s-au perindat la Chișinău în acești 30 de ani de independență, au urmărit scopul dependenței financiare a administrațiilor locale de bugetul de stat. Mai explicit, fiecare unitate teritorial-administrativă de nivelul I sau II (comune și raioane) este dependentă de banii distribuiți de către cei cu pâinea și cuțitul (Parlament și Guvern). Azi, doar Chișinăul este capabil să-și asigure independența financiară. Ceilalți, în fiecare an, primesc bani din Bugetul de Stat. La adoptarea Bugetului de Stat deputații devin ridicoli!

De ce se menține acest anacronism colonial rusesc? Pentru a deține controlul pe verticală. După 28 iunie 1940, când teritoriile românești de la est de Prut au fost cotropite de către imperiul rusesc, administrația locală a fost imediat organizată, în exces, sub formă de raioane. Ulterior acestea au fost comasate. Dar inițial, pentru cotropitori, acest număr mare de raioane era necesar pentru a controla totul.

Calapodul imperial rusesc este folosit și azi, din aceleași considerente.

Dacă Rusia are interes colonial de a ne menține în afara României și a democrațiilor europene, apoi partidele de la guvernare, astăzi PAS, fac totul ca R. Moldova să fie o clonă rusească. Și cel mai elocvent exemplu este sistemul administrativ-teritorial rusesc.

Sistemul administrativ-teritorial existent permite un control total al primarilor. Or, acest control urmărește rezultatele electorale. Presiunile care se pun pe primari sunt insuportabile și aceștia migrează spre partidele de la guvernare, fie că este vorba despre Partidul Comuniștilor, Partidul Socialiștilor, Partidul Democrat, Partidul Liberal Democrat, Partidul „Șor” sau Partidul Acțiune și Solidaritate. Tentația este atât de mare, încât nici cei care pledează pentru integrarea europeană nu se pot abține.

Recent, pentru a-i ademeni pe primari, s-a declarat că li se vor mări salariile. Pentru ce rezultate? Depopularea localităților?

Interesul CALM-ului (Congresul Autorităților Locale din R. Moldova)

Dacă în primele două cazuri se împletește interesul geopolitic cu cel material, apoi atunci când analizăm interesul CALM-ului, descoperim doar un interes egoist, pecuniar.

Doamne, cât de mare apare președintele acestui CALM atunci când merge în delegație la Consiliul Europei! El reprezintă 896(!) de primării. E mare de tot! Dar nimeni nu știe că în R. Moldova abia de mai locuiesc 2,5 milioane de oameni…

Ori atunci când se organizează ședințe comune ale Asociației Comunelor din România (AcoR) și CALM-ului (Congresul Autorităților Locale din R. Moldova). România cu 41 de județe și Republica Moldova cu 36 de raioane. Situația frizează ridicolul!

CALM-ul doar mimează apropierea de România. În fond, este o asociație moldovenistă, cu viziuni medieval-stataliste. Scopul urmărit sunt banii și cele 5% pe care le obține din bugetul comunelor din România. Nicio localitate din R. Moldova, dar acestea sunt de ordinul miilor, care a beneficiat de bani românești (reparația grădinițelor, autobuze pentru elevi, apeducte etc.), nu a devenit mai românească, nu a încetat în interiorul ei să blameze România. Cunosc oare aceste mizerii responsabilii de acordarea banilor românești?

Primarii din Republica Moldova achită cotizațiile de membru la CALM. E una când vin cotizații de la 250-300 de primari (după reforma teritorial-administrativă) și cu totul alta când aduni bani de la 896 de primari!

Pentru a tăia poftele acestor trei „rechini”, există o singură modalitate. România, care este finanțatorul statului moldovenesc, este obligată să condiționeze toate finanțările și proiectele comune. Cu regret, până la ora actuală, nu am văzut nimic. Chiar nicio condiționalitate la finanțarea unui stat antiromânesc? Un stat care își menține structura statală rusească (procuratura, justiția, învățământul, sistemul administrativ etc.)?

În ziua în care sistemele de pe ambele maluri ale Prutului se vor unifica, se va începe UNIREA. Asta-i frica cea mare!

Vin cu aceleași concluzii!

• Sistemul administrativ din R. Moldova este unul străin, ideologic și falimentar, iar Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) umblă doar după bani nemunciți, ba la Guvern, ba în România, ba la Uniunea Europeană;

• Deocamdată banii din România nu înlătură românofobia din mentalul populației îndoctrinate de propaganda rusească, nu situează cele două state românești pe aceeași platformă, nu apropie ziua revenirii ACASĂ a Basarabiei;

• Orice studiu sociologic obiectiv ar scoate la suprafață românofobia comunităților locale și ar aduce probe incontestabile că clasa politică de la București, călăuzită de directivele axei Cotroceni-Berlin-Moscova-Tiraspol-Chișinău, subvenționează în stil kominternist, în stânga Prutului, un stat antiromânesc, evident, din banii poporului român. La comanda cui se alocă la Chișinău sute de milioane de euro, ca românii din cele două state să stea despărțiți, în continuare? (Despre acest subiect – întreținerea statului antiromânesc din banii poporului român – o să vorbesc într-un articol separat).

Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de Rusia imperială