Câteva considerații asupra dosarului „Operațiunea Sud”

596
0

Câteva considerații asupra dosarului „Operațiunea Sud”

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

(Fragment din comunicarea prezentată în cadrul Colocviului „In memoriam: scriitori în Gulag”, desfășurat la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” pe 06.07.2022)

Despre ororile comise de conducerea RSSM în timpul deportărilor știam din auzite. Odată cu deschiderea arhivelor KGB am avut ocazia să studiez dosarul acestei operațiuni de amploare cu numele codificat Operațiunea „Sud”. Dosarul conține toate detaliile și instrucțiunile în vederea pregătirii deportărilor masive din 6 iulie 1949.

Biroul CC al PC(b) și al Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești se adresează lui Stalin în vederea obținerii permisiunii pentru deportarea unui număr impunător de chiaburi și a altor „elemente antisovietice”. Se cere și confiscarea totală a averii din gospodăriile chiaburilor pentru a fi comercializată în colhozuri. În scrisoarea datată 17 martie 1949 se insista și pe confiscarea pământului fără vreo remunerare, iar casele să fie vândute la prețuri derizorii sau transmise în folosință școlilor, grădinițelor și altor obiective pentru o remunerare simbolică. La fel urma să se procedeze și cu celelalte acareturi. De fapt, se iniția o cumplită dezmoștenire și deznaționalizare, de o cruzime diabolică.

Pe o filă cu un scris de mână foarte caligrafic apar și viitoarele destinații ale deportaților: Kurgan, Tiumen, Irkutsk, Altai.

În listele însoțitoare se insista pe deportarea a 10.724 de familii, în total 39.091 de persoane. Astfel, dacă în anul 1940 în Basarabia locuiau peste 3.200000 de persoane, la recensământul din 1952 s-au atestat doar 2.200000. Un milion de sorți distruse, trecute printr-un război, în care zeci de mii de basarabeni au fost aruncați sub bombe, servind drept carne de tun, urmate de o foamete indusă în urma colectării tuturor rezervelor de grâne în anii 1946-1947 (probabil, cifra exactă a deceselor provocate de inaniție nici nu se cunoaște!). Și, după aceste două mari etape de genocid, pentru restul supraviețuitorilor se mai inventează o decapitare – deportarea celor mai buni gospodari. O nimicire generală, o înfrângere definitivă a masei critice a populației rezistente, cu viziuni progresiste. Astfel, se produce un genocid bine calculat, cu scopul de a usca, a seca, a extrage și a sfărâma rădăcinile viguroase ale neamului. Mă întreb: de unde o populație cu o identitate națională fermă? Avem ce avem!

În dosar iese în evidență și încercarea autorităților de a induce ideea unei aprobări a deportărilor din partea populației, care înțelege corect măsurile întreprinse de partid și guvern. Poporul, chipurile, salută aceste măsuri și așteaptă beneficii în urma curățirii de chiaburi.

Am găsit în dosar și denunțuri, unele chiar „inspirate”. Denunțătorii nu prea au nume autohtone, evreii știau să supraviețuiască în felul lor. Printre altele, un oarecare Șreider confirmă în denunțul său că în sectorul unde domiciliază, organele MVD (MAI – n.a.) interoghează persoanele, și el fusese întrebat despre unele persoane (…), apoi și-a continuat discuția în limba evreiască, iar pe fața lui se vedea că vorbea pe aceeași temă. Sarcină: Să fie stabilit trecutul lui Șreider și ce a făcut în timpul ocupației. Să fie observate atitudinile sale politice și verificat prin rapoartele operative. Toți erau urmăriți de serviciile secrete, inclusiv denunțătorii!

Din discuția unei oarecare Gaiburg cu soția unui lucrător operativ: În curând, trebuie să vă dea apartament, pentru că târgoveții și culacii vor fi deportați, iar acest lucru deja se înfăptuiește. Într-un raport, unui oarecare Ogurțov îi scapă regretul: păcat de acești oameni, au agonisit avere, ca până la urmă să se lipsească de tot ce au avut.

Deportările sunt comemorate în Republica Moldova în fiecare an. Este absolut necesară această comemorare! Este imperativ necesar să se vorbească despre ele în școli, la lecțiile de istorie și nu doar. Cum altfel noua generație va înțelege și va percepe cine ne-a produs cele mai mari și atroce dureri, cine ne este dușmanul înverșunat, de unde vine pericolul adevărat?

Azi cuvântul operație a ajuns să înglobeze și conotația oribilă de operațiune specială, pentru a evita cruntul cuvânt război.

În cele 390 de file ale dosarului se conține mult mai multă informație decât ne permite spațiul ziarului. Pentru veridicitate propunem câteva fotografii ale unor pagini din dosar.

Mihaela PERCIUN,

MNLMK

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE