Modele franceze: Cum te faci scriitor

276
0
Scriitorul Mircea V. Ciobanu
Scriitorul Mircea V. Ciobanu

Trece vara și încă nu am avut o temă de vacanță. Încerc s-o atac acum, vorbind, de exemplu, despre Franța, de ziua ei. Sau despre cărți. Bine, poate că trebuia să încep cu implicarea exemplară a francezilor simpli întru ajutorarea ucrainenilor refugiați (pentru ca oamenii care au fugit de război să se simtă confortabil într-o țară străină). Poate că ar fi trebuit să-mi exprim, încă o dată, satisfacția pentru drumurile, vinurile și fromajurile franceze. Ori să sugerez să le furăm ideea simplă a orarului (strict respectat) al circulației transportului urban și suburban din anul școlar, diferit de cel din vacanță. Ritmul comunitar construit în jurul sistemului educațional e un detaliu deloc întâmplător în filosofia „modelului francez”.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

De la francezi înveți că un muzeu de artă modernă și contemporană („greu de înțeles”) are oferte și programe speciale pentru tineri și copii. Lipsiți de prejudecăți, aceștia acceptă ușor (și nemijlocit) informația, exercițiile creative în condițiile date (nu copierea academică a unor lucrări academice). Muzeul (mă refer la unul concret, MAMC Saint-Etienne) poate să instaleze în aceeași sală (firesc, dar provocator contrapunctat) sculpturile precolumbiene ale aztecilor, alături de naivele/ suprarealistele lucrări ale lui Victor Brauner (nemțeanul, da), unul dintre părinții spirituali ai muzeului. Pentru că, da, asta e una din lecțiile majore ale Franței pe terenul culturii: spațiu ecumenic, adunând religiile artistice ale tradiției și avangardei…

Despre cărți. Douăsprezece milioane de locuitori ai Franței visează să publice o carte: roman, eseu, memorii. Fiecare al patrulea francez, conform unui sondaj al suplimentului Le Figaro litteraire, are ceva de spus lumii. Nu toți vor ajunge să-și îndeplinească visul, dar 750 de mii de manuscrise ale amatorilor deja circulă prin edituri. Cunoscând raportul dintre scriitorii vs grafomanii autohtoni, cifra ar fi trebuit să înspăimânte. Un exemplu de la noi: din 70 de aspiranți (în acest an) la titlul de membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, comisia de validare a acceptat numai trei autori, deși toți prezentaseră comisiei câte 2 – 3 sau chiar zece (!) volume publicate. Francezii însă nu se tem.  Filtrele prin care trec manuscrisele sunt severe; editurile ce se respectă nu acceptă orice ofertă și ștacheta se menține. Debutanții nu răzbat simplu pe piață, mecanismul trierii funcționează, inclusiv, prin filtrele revistelor și al concursurilor, prin cel al premiilor literare, cu condiții limpezi și cu experți experimentați.

Suplimentul literar al lui Le Figaro publică un număr întreg dedicat acestui subiect: Ce să faci ca să te publici? La noi, o publicație de acest gen ar fi fost înțeleasă doar cu o doză bună de ironie. Aici însă sfaturile sunt dintre cele mai serioase (și prețioase), pornind de la premisa unor bune intenții și a eventualului talent al neofitului, gata să se dedice scrisului, ce îi va solicita efort, sacrificii, timp peste program (munca ce îți asigură existența nu poate fi abandonată). Mulți autori își publică volumele pe cont propriu, iar unele concursuri solicită taxe de participare, ceea ce înseamnă investiții în eventualul (fără garanții) succes.

Autorii revistei denotă atitudine profesionistă (și îndeamnă la profesionalism). Scriitori contemporani de succes și tot atât de importanți editori explică potențialilor autori cu ce ar fi bine să înceapă și ce trebuie să ia în calcul (sfaturi bune și pentru ai noștri). Trei cuvinte revin mereu, ca soluții universale: muncă, răbdare, exigență. Unul dintre autorii de cult ai epocii oferă soluția magică a două lucruri imperativ necesare: exersarea permanentă a scrisului și lecturile. Mai mult: „lectura este centrul activității creatoare a scriitorului.” Plus deconectarea de la cele lumești; „e de dorit ca telefonul să nu fie prezent în biroul de lucru, nici televizorul sau jocurile video…” Sfaturi prețioase!

Contrar dictonului latin despre poeții care se nasc – în opoziție cu oratorii care se fac – revista decretează în unul din titluri: scriitorii nu se nasc, ci se fac. Profesionalismul se învață și în acest caz, al jocurilor creative, începând cu studierea subtilităților limbii (un manuscris prost scris/ redactat poate să dezamăgescă editorul). Or ceea ce deranjează în scrierile grafomanilor (pe lângă locurile comune) este lipsa acordurilor gramaticale, vocabular sărac și aproximativ, ortografie infectă. Exercițiile de imaginație, creație și inteligență nu strică nimănui. Iar dacă e adevărată teza că scriitorii ratați devin buni cititori, avem un bun potențial pentru sporirea numărului de vizitatori ai librăriilor și bibliotecilor. I-aș zice metoda (strategia) muzeului de artă modernă: înainte de a-l face (pe vizitator) consumator, îl faci creator. Personaj de al casei!

Mereu în avangardă, deschisă înnoirilor și ideilor creative – dar și alterității –, Franța este un contrapunct al reperelor testate în timp. Tocmai acest trecut, sigur și impresionant, îi oferă perspective. Și dorința de a spune lumii ceva.

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here