Se părea că războiul din Ucraina nu ne mai poate surprinde, dar Bucea, Irpen, Mariupol ne sugerează că e abia începutul. Cine se mai îndoiește de ce ne așteaptă ar putea să răsfoiască articolul publicat pe paginile agenției oficiale a Kremlinului RIA Novosti: „Ce ar trebui să facă Rusia cu Ucraina?”. Întrebarea însăși scutură ultimele iluzii. Iar în subsidiar se întrezărește imediat următoarea grijă a Kremlinului: „Ce vom face cu Moldova?”.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINE„Neutralitatea” Ucrainei, construită pe garanțiile și sprijinul occidentalilor nu mai e pe placul Rusiei. Doar o Ucraină ocupată permanent de armata rusă! Recitind documentul (un comentator remarca, pentru un viitor Nürnberg: dacă crimele din Bucea vor trebui probate, acest articol este egal cu autodenunțul perfect!), vom vedea ce ni se pregătește și nouă. Or măcelul din aceste zile nu e scopul final al actualilor criminali de război. Obiectivul strategic e marcarea teritoriului „noii ordini mondiale”. O Ucraină cu relații în Occident (ca și o Moldovă de același fel) nu intră în planurile Moscovei. Ea vrea un control total: militar, economic, cultural, politic, spațiu informațional.
Pentru Faza a doua: Moldova, scenariul e limpede. Un vasal obedient, fără alte calități decât devotamentul absolut președintelui rus (modelul Dodon); un guvern-marionetă, modelul Chicu; un parlament cu – cel puțin – o majoritate pro-rusă; o Transnistrie ca fir de siguranță, mereu inflamabil. Dacă moldovenilor nu le-ar fi ajuns înțelepciune să-l trimită pe Igor Dodon la plimbare, azi, pe străzile Chișinăului s-ar fi plimbat, perfect legal, omuleții verzi, iar Ucraina ar fi fost amenințată dinspre Apus nu doar de inerta deocamdată grupare din Transnistria, ci și de întreaga Moldovă, „independentă și neutră”.
Azi Moldova se comportă onorabil. Războiul hibrid nu a fost prea eficient, nici în Ucraina, nici în Moldova. Moldova a condamnat invazia rusească (deci și-a determinat poziția), a depus cererea de aderare la UE (deci a făcut alegerea în cadrul „noii ordini mondiale”), a găzduit generos refugiații ucraineni (omenește, e cel mai frumos și real lucru făcut). Ar mai fi ceva? Ba da: blestematele sancțiuni împotriva Rusiei și atitudinea față de Transnistria.
Dacă neutralitatea noastră o mai poți invoca, apoi nealinierea la sancțiuni te transformă în rușinoasa calitate de „prieten al Rusiei”. Cu ce ne-am meritat această dezonoare? Or nu înțelegerea și toleranța Occidentului contează aici, ci Ucraina. Ea cum se simte alături de un vecin indecis? Interzicerea exportului mărfurilor noastre în Rusia (azi oricum imposibil) ar fi o sancțiune, fie și formală; ca și, de exemplu, interzicerea (funcțională, azi, dar nedeclarată ca sancțiune) a re-exportului prin Moldova sau (la fel, funcțională azi) interzicerea folosirii sistemului nostru bancar pentru operații cu Rusia, în scopul fentării sistemului. Nu contează cât, contează că suntem dispuși să ne sacrificăm (toată lumea are ceva de pierdut în urma sancțiunilor) pentru pedepsirea publică a criminalului! Trebuie să anunțăm alăturarea la deciziile comunitare.
Iar relațiile noastre cu Transnistria trebuie, simplu de tot, afișate, explicate, oferite în sosul geopolitic potrivit. Pe lângă bunăvoința moldovenilor și a europenilor de a furniza materie primă pentru uzina separatiștilor de la Râbnița, ca tentativă de a atașa Transnistria la trenul nostru, pornit, târâș-grăpiș, spre Europa, concomitent, trebuie să cerem, categoric, retragerea trupelor ruse din Transnistria și nimicirea munițiilor de război de la Cobasna. Cu invocarea pericolului în contextul războiului. Cu motivația că suntem „neutri”. Dar, mai ales, cu explicația că suntem „independenți”, calitate recunoscută de toți, inclusiv, de agresorul de azi. Pe care nu vrem să-l supărăm, în naiva speranță că pe noi are să ne cruțe.
P.S. Dintre „deschiderile prietenești” ale Rusiei, cel mai mult m-a pus în gardă că suntem pe lista celor vreo 50 de state cu care Rusia reia legătura aviatică. Tehnic, e imposibil (avioanele rusești nu pot survola spațiul țărilor UE, nici al Ucrainei), dar probabilitatea există… și ne dă de gândit. Una e că nu ne onorează deloc clauza națiunii favorizate de căpcăun, alta e că dacă rușii decid să ne fericească pe viu cu prezența lor, cine știe cu ce omuleți parașutați absolut legal ne putem trezi pe spațiul incert al aeroportului internațional Chișinău…
P.P.S. „Globul Moldovei” e metafora parlamentarilor noștri din zorii „independenței”. Așa își imaginau ei că vom trăi de azi înainte: lumea cu ale ei, noi cu ale noastre… Ce naivitate!
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
