Corneliu Tarlapan din Chișinău găzduiește opt persoane refugiate din Ucraina, femei și copii.„Au căzut primele bombe, casa se cutremura, am înțeles că au venit…”

În dimineața zilei de 24 februarie, s-au trezit speriați de primele bubuituri, armata rusă bombarda unitatea militară care se afla la câteva sute de metri de casa lor. Au fugit în pădure, deoarece subsolurile caselor erau încuiate, nimeni nu se aștepta la o invazie, nimeni nu se aștepta la război. Pe 25 februarie au ajuns la Chișinău și, din acea zi, trăiesc cu speranța să se întoarcă acasă cât mai curând, în Ucraina lor dragă, să refacă tot ce e distrus și să trăiască în pace alături de cei dragi.

Valeria Gherasimenko, copiii săi, cumnata, o prietenă, în total opt persoane, sunt găzduite în casa lui Corneliu Tarlapan din Chișinău. Unele dintre aceste persoane sunt rude cu Cornel și, de îndată ce a început calvarul în Ucraina, bărbatul le-a telefonat și le-a rugat să vină în R. Moldova. Le-a oferit casă, masă nu doar rudelor sale, dar și altor mame cu copii, care nu aveau unde pleca în alte state și riscau să rămână în zonele afectate de invazia rusească.

Valeria Gherasimenko din orășelul Vîjgorod, situat la o distanță de doar 20 km de Kiev, a vorbit pentru „Gazeta de Chișinău”, povestindu-ne cum, în câteva clipe, viața sa și a familiei sale s-a schimbat radical. În dimineața zilei de 24 februarie, ora 5:00, au fost treziți de primele bubuituri. Acasă se afla cu soțul și feciorul.

„Primele explozii au fost la 5:00 dimineața, în apropiere se află unitatea militară, au început să o distrugă. Au căzut primele bombe, ne-am trezit de la zgomot, casa se cutremura, am înțeles că au venit… Am fugit în pădurea din apropiere, deoarece la noi subsolurile erau închise, nu aveam unde să ne ascundem. Stăteam în pădure, pe deasupra noastră zburau bombele, iar noi ne rugam să nu cadă peste noi. Eu eram cu soțul și băiatul. După am luat mașina și am mers la Kiev, după fiica noastră. Acolo erau ambuteiaje interminabile, toată lumea era panicată…

Am luat-o pe fiică și, pentru câteva ore, ne-am ascuns într-un subsol la niște prieteni. Ne-a sunat ruda mea Cornel și ne-a zis că e război, să-mi iau toată familia și să vin la Chișinău”, ne spune femeia.

Cu două pisici și un câine, au trecut vama pe jos

Și-au luat strictul necesar și, în vreo câteva minute, au pornit spre Chișinău, înfruntând ambuteiajele kilometrice din Kiev.

„La graniță era multă lume, am trecut vama pe jos, cu două pisici și câinele nostru, sunt și ele parte din familie. Soțul a rămas acolo, deoarece intrase deja în vigoare legea care nu le permite bărbaților să plece din țară.

Cumnata mea cu nepoții erau în acest timp la Nikolaev. Acolo era dezastru. Câteva zile, ei s-au ascuns în subsoluri, practic acolo au stat mai mereu. Cu patru zile în urmă, au reușit să vină aici. Cornel ne-a ajutat cu toate – și casă, și masă, și alimente, nici nu știm cum să-i mulțumim. Suntem acum opt persoane, copii și femei”, menționează Valeria.

Femeia ne spune că, deocamdată, soții lor care au rămas în Kiev nu sunt înrolați în armată, cu toate că agresiunea militară continuă tot mai dur.

„Discutăm cu bărbații noștri și ei ne spun că acum tot mai multe bombe cad peste Nikolaev, în Kiev tot mai des și mai necruțător. Agresiunea continuă, distrug case, școli, grădinițe și oameni mor, toate acestea se întâmplă, și este adevărat… Oamenii trebuie să cunoască adevărul.

În acest moment nu ne putem întoarce, e periculos, până ce ultimul soldat rus nu va părăsi teritoriul Ucrainei, nu ne putem întoarce acasă. Acolo ne-au rămas soții, casa, locurile de muncă, vrem să refacem totul, ca Ucraina să devină mai frumoasă decât era și mai înfloritoare”, ne spune plângând femeia.

Se gândesc să-și caute locuri de muncă, dar trăiesc cu speranța de a se întoarce acasă cât mai curând

Cele trei femei refugiate în Chișinău se gândesc să-și găsească ceva de lucru în capitală, dar încă nu dispun de certificatul de refugiat.

„Aș vrea să-mi găsesc ceva temporar de lucru, dar fără certificatul de refugiat este imposibil și apoi tare sper să mă întorc acasă, unde am un loc de muncă stabil. Pe de altă parte, să mă angajez temporar, după care să plec, nu ar fi bine, mai ales pentru angajatorul de aici”, susține Valeria.

Valeria Gherasimenko are convingerea că nimeni nu trebuie să vadă și să simtă războiul. Nimeni.

„Ucraina niciodată nu a vrut război cu Rusia, noi nu avem nici fasciști, nici neonaziști, despre care vorbește Kremlinul, totul este o mare minciună! Noi trăiam în pace, doream să clădim viitorul copiilor noștri. Noi suntem acum în pericol…

Suntem foarte recunoscători R. Moldova, lui Corneliu și familiei sale pentru tot ce au făcut pentru noi. Mă rog lui Dumnezeu pentru pace și sănătate pentru cei care ne-au ajutat!”, a declarat Valeria Gherasimenko pentru „Gazeta de Chișinău”.

Corneliu Tarlapan: „Îmi place să ajut oamenii, știu ce înseamnă război”

Corneliu Tarlapan, persoana care are grijă în aceste momente de cele opt suflete, a declarat pentru ziarul nostru că face aceste acte de caritate nu doar pentru că unii dintre refugiați îi sunt rude, dar din motivul că știe ce înseamnă război.

„Eu am participat la luptele din Afganistan, în Transnistria, cunosc psihologia rusului, de când este Putin la putere studiez tot ce face, și nu am avut niciodată încredere anume în politica Kremlinului. De când a început războiul, am fost de patru ori la vamă. Am adus opt persoane, femei și copii, pe care i-am cazat în casa mea din Chișinău. Vreau să vă spun că ei învață limba română, online, eu îi ajut. Dacă vor mai rămâne, vom face documentele pentru refugiați și îi vom integra la școală și grădiniță.

Știți, au venit cu niște rezerve de bani modeste, sunt bugetari și nu au averi. Dar și-au scos cerceii de aur din urechi ca să-mi mulțumească, pentru că i-am găzduit. Sincer, am rămas uimit”, ne spune Corneliu.

Corneliu Tarlapan este de 20 de ani implicat în acte de caritate. În special de sărbători ajută copii bolnavi, orfani, astfel oferindu-le o clipă de fericire.

Potrivit autorităților, la data de 14 martie în R. Moldova se aflau 102. 836 de refugiați. Dintre aceștia peste 48 de mii sunt copii, a anunțat Ministerul Educației și Cercetării.

Procuratura Generală a Ucrainei a transmis, marți, 15 martie că, de la începutul invaziei, trupele ruse au ucis 97 de copii ucraineni, în timp ce alți peste 100 de copii au fost răniți.

De la începutul invaziei, trupele ruse au bombardat peste 400 de instituții de învățământ, dintre care 59 au fost complet distruse. Cele mai multe astfel de distrugeri au fost semnalate în regiunile Donețk – 119, Harkiv – 50, Mikolaiv – 30, Sumi – 28, Kiev – 35, Herson – 21 și în capitala Ucrainei – 24. „Au mai fost bombardate 11 instituții medicale și trei centre de reabilitare, inclusiv pentru copii cu dizabilități ”, se mai arată în comunicatul Procuraturii Generale a Ucrainei.

Conform unui bilanț ONU, mai mult de 3 milioane de ucraineni și-au părăsit până acum țara în urma invaziei ruse.

Autoare: Carolina Chirilescu