Cercetătorul științific adevărat

1016
0

După un simpozion al tinerilor sau relativ tinerilor cercetători științifici, când se bea cafeaua sau ceva mai tărișor adus de cineva în geantă de acasă, cei prezenți au început a depăna istorii adevărate despre cum se susține în prezent o teză de doctor în științe. Aproape toți vorbeau fără menajamente despre taxele neoficiale achitate celor de care depinde susținerea cu succes a unei asemenea lucrări, câte mese trebuie să întinzi pentru cei care au grijă ca succesul tău să fie unul garantat etc. Se vorbea deschis despre cui și cât a dat fiecare, despre faptul că „poți tu să înveți și să scrii singur, fără ajutorul cuiva, dar dacă nu mulțumești celor cu pâinea și cuțitul, nu treci”.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Cercetătorul științific Negrescu, fiind mai tinerel, mai avea timp până la susținerea tezei și a povestit o istorioară care i-a făcut pe toți să râdă cu poftă, finalul ei fiind neașteptat și deosebit de amuzant. „Mai pe scurt, zise el, eram în primul an de cercetare și tocmai scrisesem un studiu pe care voiam să-l văd publicat într-o revistă de profil, importantă. Am încercat să mă descurc singur, dar studiul mi-a fost, desigur, respins. Am apelat la ajutorul profesorului X, doctor habilitat, căruia i-a plăcut lucrarea, dar mi-a spus că, pentru a fi publicată, trebuie să o semnăm amândoi, el fiind primul autor, iar eu al doilea. Am căzut de acord, dar, peste câteva zile, m-a sunat din nou profesorul și mi-a spus că studiul nostru a impresionat consiliul științific responsabil de materialele ce apar în revistă, dar, pentru a fi mai convingător și a ne asigura publicarea lui, ar trebui să fie semnat încă de un doctor habilitat, Y, la care, vreau eu sau nu vreau, în virtutea funcției pe care o deține, voi ajunge la susținerea tezei. Nu am avut încotro și am încuviințat „afacerea”, numai că, peste vreo săptămână, iarăși m-a sunat profesorul. De data aceasta m-a informat că ar trebui să accept ca articolul nostru colectiv să fie semnat de un al treilea doctor habilitat, Z, angajat al ministerului de resort, responsabil de tot ce mișcă în știința autohtonă.

Am dat a lehamite din mână, căci eram la telefon și nu mă vedea nimeni, și mi-am zis că, pentru dezvoltarea științei, principalul era să apară articolul. Am acceptat și această cerință, după care am așteptat să apară revista.

Când a apărut, am căutat cu emoție articolul la care lucrasem și îmi luase timp pentru scriere și efort pentru a-l publica. L-am parcurs dintr-o răsuflare, m-am bucurat ca un copil de orice cuvânt tipărit, dar, spre surprinderea mea, ajungând la final, am descoperit că… numele meu lipsea. Cei trei doctori habilitați semnau articolul, iar numele meu nu se vedea nicăieri.

L-am sunat pe profesorul X care mi-a răspuns cu multă amabilitate. Era la curent cu cele întâmplate. S-a grăbit să-și ceară scuze, spunându-mi că nimeni nu are nicio vină. Pur și simplu, nu știa nici el că un articol științific nu poate fi semnat de mai mult de trei autori, eu fiind, bineînțeles, al patrulea. Nu avusesem nicio șansă în fața a trei doctori habilitați, fiecare dintre ei fiind o somitate și având merite deosebite în domeniu…

Dar las’ că ești tânăr, ai tot timpul să te afirmi și să demonstrezi că ești un cercetător științific adevărat, harnic și perseverent. Și nu uita că vom ajunge și la susținerea tezei, pregătește-te serios”, a mai adăugat profesorul X.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE