Vocea Lidiei alina casele reci ale moldovenilor

585
0

Am venit în radio cam în același timp. Tinere, sfidând unele cutume existente la acea vreme în instituție… Apăruse moda unor fuste maxi în clinuri diferit colorate. Li se zicea fuste finlandeze. Noi două, fără a ne sfătui, am fost primele care ne-am prezentat în instituție cu astfel de fuste. Primele, căci polițistul de la poartă ne-a trimis acasă să ne schimbăm ținuta, zisă indecentă. Moment comentat câteva zile la radio și televiziune. Moment care ne-a făcut un fel de vedete. Asta e o mică amintire…

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Lidia a fost o persoană aparte. În primul rând, era fiica scriitorului Vasile Vasilache – un mare povestitor. Lidia i-a moștenit o parte din talent. L-a transformat în unul cu specific radiofonic. Îi plăcea să întrebe, îi plăcea să asculte, îi plăcea să deschidă suflete…

A colindat Moldova în lung și în lat, cărând în spate acel nenorocit și greu reportofon și înregistrând povești din viață. Le-a șlefuit cu har scriitoricesc, a pus și un procent de fantezie care să semene cu realitatea și a venit cu aceste povești la microfon. Era, probabil, emisiunea cu cea mai mare audiență în rândul ascultătorilor, mai ales de la sate. Vocea Lidiei era vocea unui înger care intra în casele reci ale moldovenilor, în aceste case populate de câte o văduvă, o mamă cu copiii împrăștiați prin lume, case care miroseau a singurătate și profundă tristețe…

Lidia venea prin emisiunea ei la aceste mame și văduve triste să le mângâie sufletul. Venea să le spună o poveste despre destinul altcuiva. Și dintr-odată aceste mame și văduve parcă nu se mai simțeau atât de singure pe lume. Aceste mame și văduve aflau că în această lume mai este cineva care stă de vorbă cu ele pe limba tristeții lor…

Mama a citit cartea Lidiei, cu poveștile ei cred că de vreo cinci ori… a avut cartea Lidiei lângă ea până a plecat în ceruri. Poate că acolo, sus, se vor întâlni, cine știe. Mama a iubit-o. Nu știu dacă am apucat să-i spun asta Lidiei. Posibil, am amânat-o pentru altă dată. Uite că mai rămân cu un regret…

Lidia, dragă… Rămâi în amintirea mea fata tânără cu fusta finlandeză multicoloră… Așa îmi place să rămâi….

Eugenia Guzun, jurnalistă, București

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here