Aerul liber al Țării

1588
0

Imaginați-vă secvența: o „Volgă” destul de hârbuită circulă pe autostrăzile patriilor. În habitaclu – două persoane. Un domn arătos, tip olimpian, și șoferul, un găgăuz ceva mai în vârstă, atent la drum. Codrii Condriței, Valea Prutului, cele două vămi rămânând în urmă, automobilul se îndreaptă spre un burg transilvan. La fiecare sută de kilometri parcursă, șoferul întreabă cu un pronunțat accent ruso-turc: „Încă n-am ajuns, Mihai Ilici?…”. La care acesta îi răspunde de fiecare dată, cu o adâncă îngândurare eminesciană: „Mai este, mai este…”. La un moment dat, găgăuzul, care cunoștea cel mai bine traseul Chișinău-Comrat, exclamă cu uimire: „Ce mare-i țara asta a noastră, Mihai Ilici!…”. Scena se consuma pe vremea când domnul academician Mihai Cimpoi diriguia treburile Uniunii Scriitorilor.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Secvența a doua. Câteva decenii mai târziu. O doamnă aflată într-un scurt concediu de odihnă. O fragilă ființă civică moldavă escaladează, pas cu pas, un munte. Un munte românesc, din inima României, care, ciudat, poartă numele Vârful Moldoveanul. Semnificația faptei sale, de un profund simbolism, fără îndoială, deocamdată ne scapă. De ce nu Ceahlăul? Să fie aceasta dovada unui românism ardent? Sau poate vârful Moldoveanul, după cum îi este firea, e mai blând, îi rabdă pe toți să i se cațăre în cap? Să fie vorba de revendicări teritoriale? De aducerea Moldoveanului acasă?…

Precizăm aici: firava femeie nu e o oamă de rând, e doamna Țării Moldovnești. Ajunsă pe culme, făcu ochii roată. La răsărit zări botoxul zidurilor kremlineze și pe moș Arhitectul casei noastre comune – RM. La apus desluși figura pe ducă a doamnei Angela, iar ceva mai aproape – Sibiul cu Mărginimea, imobilele lui Klaus și cripta mătușii sibiene a lui Lucinschi. După care se fotografie și făcu declarații de presă: „…Îmi place mișcarea în aer liber”. Iar în sinea sa își zise: „Vom merge, ca și până acum, doar cu Estul-Vestul. Cu bani românești, vom crește Moldova înainte”.

P.S. Între timp, la Chișinău, noua premieră desemnată excela într-un limbaj de bucătăreasă harvardiană – „Sper să pot găsi și o dimineață de duminică când să pot primi plăcere de la un dejun cu familia” – și formula finalitatea guvernării pasiste: „Le doresc oamenilor să simtă pe pielea proprie ce înseamnă vremurile bune”.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here