„Mă descurc suficient de bine singură”

443
0

Dacă statul ar crea condiții și posibilități de angajare a persoanelor cu dizabilități, acestea nu ar mai aștepta pomeni sociale de la el, susține Elena Rățoi, ofițer în cadrul programului „Reducerea barierelor în calea Abilitării Economice a Femeilor”, o inițiativă a Asociației Barourilor Americane pentru Supremația Legii (ABA ROLI), condusă de către consorțiul Women and Girls Empowered (WAGE) și finanțată de Oficiul Secretariatului pe Problemele Globale ale Femeilor al Departamentului de Stat al SUA. GAZETA de Chișinău i-a solicitat un interviu.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT
  • Dragă Elena, sunt la curent cu faptul că, de curând, ai primit un post de muncă la o asociație din SUA. Spune-mi cum ai fost selectată? Ce oportunități îți oferă noul loc de muncă?

Într-adevăr, organizația în cadrul căreia sunt angajată în prezent își are sediul în Statele Unite, dar programul este implementat în Republica Moldova.

În prezent, activez în cadrul programului „Reducerea barierelor în calea Abilitării Economice a Femeilor”, o inițiativă a Asociației Barourilor Americane pentru Supremația Legii (ABA ROLI), condusă de către consorțiul Women and Girls Empowered (WAGE) și finanțată de Oficiul Secretariatului pe Problemele Globale ale Femeilor al Departamentului de Stat al SUA. Inițiativa WAGE Moldova este implementată de către Centrul Internațional pentru Antreprenoriat Privat (CIPE) și ABA ROLI.

Programul este foarte relevant pentru Republica Moldova și vine să rezolve o problemă foarte importantă – sprijină femeile să aibă un acces mai bun la oportunități economice și să devină mai independente din punct de vedere financiar. Având în vedere că femeile din R. Moldova se mai confruntă cu multe bariere și limitări atunci când vine vorba de a beneficia pe deplin de drepturile lor, ele trebuie să fie sprijinite pentru a-și exprima nevoile și pentru a pleda pentru oportunități mai bune, mai ales când vine vorba de abilitarea lor economică.

În R. Moldova, femeile sunt încă subreprezentate în sectorul de afaceri, constituind doar 33,9% din antreprenori. Antreprenoarele se confruntă cu o mulțime de bariere, cum ar fi lipsa serviciilor de îngrijire, în special a copiilor, fapt care le-ar permite mult mai multă flexibilitate pentru a se dedica afacerii. Le lipsesc resursele financiare adecvate și se confruntă cu un nivel de sărăcie mai ridicat decât bărbații, astfel au mai puține oportunități de a crea o întreprindere mijlocie sau mare. Femeile mai sunt considerate responsabile de treburile casnice, au o sarcină dublă, care le creează bariere pentru a găsi un echilibru între viața profesională și viața personală, confruntându-se cu o mulțime de stereotipuri legate de rolul femeilor în familie și în societate.

Acest program al WAGE sprijină asociații ale femeilor de afaceri și organizații ale societății civile pentru ca acestea să ofere servicii mai bune femeilor. Asociațiile de afaceri și organizațiile societății civile cu care lucrăm își vor consolida cunoștințele și abilitățile organizaționale și vor putea să-și susțină mai bine membrele sau beneficiarele. În afară de aceasta, programul include o componentă de advocacy. Vom susține înființarea unei Alianțe care va identifica câteva probleme cu care se confruntă femeile și va pleda pentru soluționarea acestora.

  • Care îți sunt atribuțiile în noul post?

Lucrez în calitate de Ofițeră de Program pentru Moldova. Rolul meu presupune că trebuie să gestionez implementarea activităților în R. Moldova, trebuie să coordonez activitățile cu partenerii și partenerele locale și cu organizațiile și asociațiile implicate în program, precum și cu partenerii și partenerele consorțiului WAGE. De asemenea, trebuie să monitorizez modul în care activitățile sunt implementate și să ofer îndrumări organizațiilor și asociațiilor atunci când este necesar.

  • Din cauza pandemiei multă lume lucrează în regim online. Nu ai plecat în SUA? Cum activează asociația?

În prezent toate colegele și colegii mei lucrează de la distanță, din cauza pandemiei. Vom reveni la munca de oficiu doar în urma recomandărilor autorităților relevante. Dar, după un an în care mai toată lumea lucrează deja în asemenea condiții, ne-am obișnuit și ne-am adaptat la regimul online și modul în care ne desfășurăm activitatea. Astfel, toate discuțiile sau evenimentele mai sunt organizate în format online, folosindu-se platformele existente. Securitatea persoanelor este momentan ceea ce contează cel mai mult.

  • Până la aceasta cu ce te-ai ocupat? Ce studii ai?

Am studii juridice, mi-am luat licența și masteratul la Universitatea de Stat din Moldova. Ultimii șase ani am fost angajată la Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), unde am fost implicată în implementarea proiectelor și inițiativelor dedicate promovării egalității de gen. În special, am fost implicată în proiecte dedicate promovării participării politice a femeilor, promovării liderismului feminin, a egalității de gen în sectorul de securitate și apărare. La fel, cu suportul nostru, au fost implementate și mai multe activități de advocacy pentru modificări legislative care să asigure oportunități egale pentru femei și bărbați, ca să participe în toate sferele vieții.

  • De unde ești de baștină? Ce ne poți spune despre familia ta?

M-am născut și locuiesc într-o suburbie a capitalei. În localitatea mea am început să mă implic în activități de voluntariat, iar ulterior am continuat cu organizații care își aveau sediul în Chișinău. Asta m-a și ajutat mult să mă pot angaja. Familia mi-a fost întotdeauna alături, m-a încurajat și m-a susținut.

  • În mentalitatea oamenilor de la noi cei care au o problemă de sănătate sau un om în scaun cu rotile necesită susținere și ajutor. Tu te descurci foarte bine singură. Ești o fire zâmbitoare și pozitivă. Cum îți reușește? Ți-a fost greu să ajungi în funcția în care te afli acum?

Mi-a fost foarte greu, pentru că a trebuit să trec nu doar peste barierele arhitecturale, dar și peste prejudecățile oamenilor. Când eram mică, mă simțeam foarte prost când prindeam priviri curioase asupra mea. Mai apoi m-am obișnuit, însă am avut o mulțime de situații în care am fost tratată diferit de către oameni. Într-adevăr, în mare parte societatea noastră privește o persoană cu dizabilități ca pe cineva care are nevoie de protecție și ajutor, iar uneori chiar ajungi să fii tratată ca un copil. De multe ori mi se întâmplă, atunci când merg pe stradă singură, ca cineva să se ofere să mă ajute să mă deplasez ori eu să solicit ajutor ca să mă urc pe vreo bordură, să fiu întrebată: „Ei și unde te-ai pornit tu singură? Chiar nu e nimeni care să meargă cu tine?”. Mă simt foarte indignată atunci, pentru că oamenii consideră că, neapărat, trebuie să te însoțească cineva, pe când eu mă descurc suficient de bine singură. Iar dacă am avea un oraș adaptat necesităților tuturor, în genere nici nu ar mai trebui să cer micul ajutor la care recurg uneori.

  • În R. Moldova, o mare parte din instituțiile de stat și cele private nu au acces adaptat pentru persoanele aflate în scaun cu rotile, pentru mamele cu copii în căruțuri. Ce părere ai despre lipsa rampelor de acces în unele instituții? Sau despre faptul că, acolo unde există acestea, nu sunt construite corect?

Am o părere foarte proastă. Exact, aceste rampe nu sunt folosite doar de persoane cu dizabilități, dar și de persoane care îngrijesc copii sau persoane în etate. Să fie doar o singură persoană care are nevoie de acces adaptat, acesta trebuie să existe, pentru că dreptul la mișcare este un drept fundamental și fiecare trebuie să se poată bucura de el!

O problemă foarte mare care alimentează această situație este că persoanele cu dizabilități nu sunt auzite sau nu sunt luate în serios. Asta se întâmplă din același motiv pe care l-am descris mai sus: infantilizarea persoanelor cu dizabilități. Am avut deseori situații când, din cauza că rampa nu corespundea standardelor, trebuia să mă urce pe scări, iar lumea care privea îmi zicea: „De ce nu folosiți rampa? Este făcută special pentru oameni ca Dvs.”. Iar când le spui că aceasta nu poate fi practicată, te privesc cu neîncredere: „Nu poate fi așa ceva!”. Uneori am permis oamenilor „să mă ajute” să urc pe rampe impracticabile ca să se convingă că ele nu sunt executate conform standardelor. Ceea ce mă deranjează cel mai mult e această lipsă de încredere în vorbele mele și în experiența mea de a utiliza un scaun rulant.

  • Cum apreciezi sistemul social în R. Moldova? Ce facilități, înlesniri îți oferă statul?

Deși nu pot trece cu vederea toate oportunitățile oferite până în prezent de către stat, mai este mult de lucru la capitolul dezvoltării sistemului social. Nu o să vorbesc atât despre faptul că pensiile și alocațiile sunt foarte mici și nu-ți permit să duci un trai decent, cât despre faptul că statul trebuie să susțină oportunitățile de încadrare în sistemul educațional și angajarea în câmpul muncii. Atunci persoanele cărora condiția le permite să muncească nu o să fie nevoite să aștepte beneficii de la stat, dar vor putea să-și câștige singure existența.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here