Joaca de-a războiul

317
0

După escaladarea tensiunilor în estul Ucrainei, Kremlinul a trimis trupe suplimentare la granița cu regiunile separatiste, sporindu-și totodată prezența militară în Crimeea, și așa destul de mare. Circa 80 000 de militari în total, conform oficialilor de la Kiev. Aceiași oficiali declară că, în primele trei luni ale anului, și-au pierdut viața 26 de soldați ucraineni în confruntările cu separatiștii (pentru comparație: în 2020, au fost răpuși 50 de ostași). Autoritățile autoproclamatelor republici din Donețk și Luhansk deplâng, la rândul lor, moartea a 20 de combatanți, dar cât de credibilă este această cifră, nu știe nimeni.

Rusia susține că navele de desant și de război aduse în Crimeea urmează să desfășoare niște exerciții de rutină, pe când concentrarea de forțe pe uscat ar fi un răspuns la provocările trupelor ucrainene în Donbas. Ucraina afirmă contrariul: rușii își mențin în continuare unitățile speciale în regiunile separatiste și tot ei se află la originea noului episod de confruntări.

Retorica Moscovei e aceeași de acum șapte ani, când a izbucnit conflictul: autoritățile „fasciste“ de la Kiev urmăresc „genocidul“ populației rusofone din estul țării, iar Rusia este datoare să-i protejeze pe etnicii ruși din alte țări de orice amenințare. Unii oficiali și comentatori politici din Ucraina spun că totul e un trucaj, menit să justifice o eventuală invazie de proporții în sudul și în estul țării, pentru a împlini visul „Novorossiei“. Dar majoritatea analizelor, din Ucraina și de aiurea, înclină spre o altă ipoteză.

Spiritele mai puțin impresionabile și ceva mai lucide cred că mișcarea trupelor ruse este, de fapt, o mișcare electorală și, totodată, una diplomatică, dar și strategică, în spiritul Realpolitik-ului rus de azi. Electorală, pentru că în septembrie urmează alegerile prezidențiale în Rusia, iar Putin cu clica lui ar fi interesați acum de o consolidare a electoratului lor tradițional în fața „amenințării externe“, întruchipată de Ucraina și, din culise, de NATO. O amenințare pe care ar putea-o stăvili, firește, doar președintele actual al țării, după cum a făcut-o și în 2014. Diplomatică, pentru că vine ca o replică aproape imediată la portretul verbal pe care i l-a făcut acum o lună lui Putin noul președinte american într-un interviu acordat jurnalistului George Stephanopoulos de la ABC News. Și „realpolitică“, pentru că o retensionare a situației în Ucraina de Est și de Sud ar fi, în același timp, un test major pentru disponibilitatea (voința, curajul, capacitatea) administrației Biden de a-l înfrunta pe Putin într-o măsură mai convingătoare decât au făcut-o Trump și Obama.

Este aproape sigur că Kremlinul l-ar fi încercat de minte pe Biden și fără ca acesta să se lanseze în diatribe la adresa lui Vladimir Vladimirovici. Epitetul de „killer“, pe care Stephanopoulos i l-a atribuit lui Putin și pe care Biden l-a aprobat fără prea multe ezitări, l-a iritat pe purtător și, probabil, a grăbit manevrele, dar o dislocare de anvergură a trupelor ruse într-un an electoral ca acesta (umbrit de arestarea lui Navalnîi și de protestele subsecvente) era inevitabilă.

Orice ar afirma comentatorii și oficialii de la Kiev, Moscova, Bruxelles și Washington, întrebarea dacă va fi sau nu un război în toată legea între Ucraina și Rusia rămâne fără un răspuns univoc. Căci nimeni nu știe cum va gândi Putin și eminențele lui cenușii peste o lună sau chiar peste o săptămână. Și asta pentru că nici ei nu prea știu. Toată politica externă rusească din 2008 încoace a fost guvernată de strategii de scurtă durată, de provocări tactice și invazii oportune, diplomații, GRU-ul și armata profitând de fiecare dată de slăbiciunile statelor-victime ale agresiunii (propagandistice sau militare) și ale susținătorilor lor din Occident.

Vestul, de asemenea, nu prea știe cum să reacționeze în cazul unei noi intervenții armate în Ucraina. Știm că trupele ucrainene s-au ales, pe vremea lui Trump, cu rachete antitanc „Javelin“, dar nu e deloc sigur dacă asistența financiară și militară a SUA și a partenerilor din NATO va spori substanțial în cazul unui conflict de proporții. Dată fiind situația actuală, e mai firesc să presupunem că nu. În tot cazul, Biden a făcut deunăzi un pas înapoi și a propus o întâlnire la nivel înalt cu Putin. O victorie mai importantă pentru regimul de la Moscova, zic eu, decât o eventuală descindere a desantului în Mariupol și Odessa. Și o speranță în plus pentru ucraineni azi, chiar dacă un semn de prost augur pentru ei mâine.

Preluarea textelor de pe pagina www.gazetadechisinau.md pentru formatul online se face în limita a 1.000 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat.

Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Gazeta de Chișinău” și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here