Evrei în GULAG (1)

Prezentul material documentar are drept scop de a confirma că la capitolul „deportări sovietice”, alături de români basarabeni, ruși, ucraineni, găgăuzi, au avut de suferit și mii de familii evreiești. Este încă o dovadă că mașina sângeroasă a ocupanților sovietici nu alegea condamnații și deportații după naționalitate.

Am pregătit pentru stimatul nostru cititor câteva documente de arhivă. Originalele documentelor se află în fondul arhivistic al Procuraturii RSSM, depozitat la Arhiva Națională a Republicii Moldova, iar autorul acestor rânduri, după fiecare document, indică fondul, inventarul, numărul dosarului și numărul paginilor reproduse.

Documentele atestă că, în pofida ideii preconcepute despre solidaritatea lor de neam, în majoritatea cazurilor, evreii erau acuzați, arestați, judecați și deportați de sovietici în baza mărturiilor semenilor lor, tot evrei!

Documentul 1

„SECRET

Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme

a RSSM în dosarul lui Roşco

Iţhoc Gheţelevici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 aprilie 1953 a fost condamnat, conform art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU, cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSS Ucrainene, cu aplicarea Decretului din 26 mai 1947 „Despre abolirea pedepsei cu moartea” la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de privare de drepturi, cu confiscarea averii,

ROŞCO IŢHOC GHEŢELEVICI, anul naşterii 1903, originar şi locuitor al oraşului Chişinău, cetăţean al URSS, evreu, fără de partid, slujbaş, studii – 6 clase, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare a lucrat ca lăcătuş-mecanic la Combinatul de prelucrare a lemnului din Chişinău „Moldglavlesosbît”.

ROŞCO I. G. a fost declarat de judecată vinovat pentru faptul că, din convingeri naţionaliste, a devenit în 1928 membru al organizaţiei sioniste naţional-burgheze „Mercaz”, iar în 1932 a trecut în partidul evreiesc fascist al „sioniştilor-revizionişti” (așa e în document – n.n.).

Locuind în oraşul Chişinău, ROŞCO făcea în anturajul său agitaţie antisovietică naţionalistă, ponegrea politica naţională a Statului sovietic, situaţia materială a muncitorilor în Uniunea Sovietică, mărfurile sovietice, aducea laude modului de viaţă american, produselor din străinătate.

Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: AVERBUH I.S., GOLDŞTEIN E.O., ERLIH A.Z., precum şi prin mărturia parţială a inculpatului ROŞCO (procesul-verbal al şedinţei judiciare p. d. 107-105-106).

Astfel, se constată că ROŞCO a comis infracţiunea prevăzută de art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect, totuși pedeapsa stabilită de judecată e prea dură.

Având în vedere că ROŞCO este muncitor, iar infracţiunea săvârşită de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-ne de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

SOLICIT:

Să fie modificată sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 aprilie 1953 referitor la ROŞCO IŢHOC GHEŢELEVICI, să-i fie micșorată pedeapsa până la 10 ani de LCM. În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de gr. 3 (A. KAZANIR)”

F.3085, inv.1, d.783, f.5-6

Documentul 2

„SECRET

Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme

a RSSM în dosarul lui Sauşeva

Lidia Dmitrievna alias

Jidoveţkaia Leica Davidovna

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 11 mai 1953 a fost condamnată, conform art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU, la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de privare de drepturi,

SAUŞEVA LIDIA DMITRIEVNA alias JIDOVEŢKAIA LEICA DAVIDOVNA, anul naşterii 1920, originară din oraşul Moghiliov-Podolsk, regiunea Viniţa, RSS Ucraineană, evreică, din muncitori, studii – 9 clase, fostă candidată PCUS, până la arestare a lucrat ca secretară la sovietul sătesc Burlăceni, raionul Vulcăneşti, RSSM.

SAUŞEVA alias JIDOVEŢKAIA a fost condamnată pentru faptul că, în septembrie 1950, a întocmit şi răspândit patru foi volante cu conţinut antisovietic. Infracţiunea săvârşită de SAUŞEVA alias JIDOVEŢKAIA este confirmată prin depoziţiile inculpatei, depoziţiile martorilor: BELENCI H.N., MOLDOVAN A.V. şi DUJCO Z.M., precum şi de probe materiale şi actul expertizei grafice (p. d. 263-272, 311-313).

Astfel, SAUŞEVA alias JIDOVEŢKAIA a comis infracţiunea prevăzută de art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnată corect.

Însă, având în vedere că SAUŞEVA alias JIDOVEŢKAIA provine din muncitori, a făcut serviciul militar în Armata sovietică în anii 1941-1944, este participantă la Marele Război pentru Apărarea Patriei, că după arestarea ei şi decedarea soţului a rămas un copil minor, precum şi faptul că infracţiunea săvârşită n-a dus la urmări grave, consider posibilă micşorarea pedepsei.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

SOLICIT:

Să fie modificată sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 11 mai 1953 referitor la SAUŞEVA LIDIA DMITRIEVNA alias JIDOVEŢKAIA LEICA DAVIDOVNA, să-i fie micșorată pedeapsa până la 5 ani de LCM şi, în temeiul Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie”, să fie pusă în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de gr. 3 (A. KAZANIR)”

F.3085, inv.1, d.783, f.7-8

Documentul 3

„SECRET

Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

Pe dosarul lui Şapiro

Benţion Izrailievici

Condamnat prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 aprilie 1953, conform art. 54-10 art. 2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de privare de drepturi,

ŞAPIRO BENŢION IZRAILIEVICI, anul naşterii 1891, originar şi locuitor al oraşului Chişinău, evreu, fără de partid, fără antecedente penale, ştiutor de carte, căsătorit, din muncitori, lucra până la arestare zeţar la tipografia Sovietului de Miniştri al RSSM.

ŞAPIRO a fost condamnat pentru faptul că, fiind nemulţumit de puterea sovietică, pe parcursul anilor 1952-53, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică naţionalistă: clevetea politica partidului comunist şi Guvernului sovietic, lăuda troțchiștii – duşmanii poporului, clevetea Constituţia Sovietică, condiţiile de trai ale muncitorilor şi politica externă a Uniunii Sovietice, lăudând regimul burghez din ţările capitaliste.

Fiind interogat în ancheta preliminară, precum şi în şedinţa de judecată, ŞAPIRO nu şi-a recunoscut vinovăţia, însă activitatea lui antisovietică criminală a fost confirmată prin depoziţiile martorilor ŞUSTER I.B., RABINOVICI H.N. şi URSU N.T. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 101-103).

Astfel, se adeverește că ŞAPIRO a fost tras corect la răspundere penală şi condamnat pentru agitaţie antisovietică, iar acţiunile lui au fost calificate întemeiat conform art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU.

Totodată, având în vedere că ŞAPIRO provine din muncitori, că el însuşi a fost toată viaţa muncitor, are o vârstă înaintată (63 de ani) şi o sănătate precară, precum şi faptul că agitaţia lui antisovietică nu a dus la circumstanţe agravante, consider că sentinţa sa e prea dură.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

SOLICIT:

Să fie modificată sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 aprilie 1953 referitor la ŞAPIRO BENŢION IZRAILIEVICI, să-i fie micşorată pedeapsa până la 6 ani de LCM şi 3 ani de privare de drepturi.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de gr. 3 (A. KAZANIR)”

F.3085, inv.1, d.783, f.150-151

(va urma)

Autor: Alexandru MORARU, istoric-arhivist și publicist

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist