Mariana Șlapac: „Aici e cel mai concentrat loc al memoriei orașului Chișinău, ceea ce numim spiritul locului”

Interviu cu Mariana Șlapac, doctor habilitat în studiul artelor, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a R. Moldova, cercetător ştiinţific principal la Institutul Patrimoniului Cultural

Complexul rezidențial, despre care am scris în articolul „Vetre pângărite”, ar putea fi construit în singura zonă medievală care s-a păstrat la Chișinău. GAZETA de Chișinău a discutat cu Mariana Șlapac despre valoarea istorică și arheologică a zonei de protecție a monumentului.

• Ce părere aveți despre construirea unui complex în acest loc istoric?

Distanța dintre blocul locativ și Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” e de 78 de metri, dar legislația prevede că distanța de la un monument de arhitectură de importanță națională trebuie să fie de 100 de metri, nu de la clădire, dar de la teritoriu. Nimerește în zona de protecție a monumentului. Un alt obiectiv de valoare este Circul, căruia Consiliul Național al Monumentelor Istorice i-a atribuit statut de monument istoric. Astfel, complexul nimerește la intersecția a două zone de protecție a două clădiri importante: Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și Circul.

Am impresia că arhitecții au elaborat proiectul fără a vedea ce-i în jur. S-au așezat, au făcut un exercițiu în atelier și au desenat o casă. Problema cea mai complicată în nucleul istoric al unui oraș este de a încadra o arhitectură în spațiul înconjurător. Această problemă n-a fost deloc rezolvată. Nici arhitectura nu se încadrează. Ea domină toată zona. Ea eclipsează biserica și Circul. Este absolut străină spiritului locului. Nu se permite o asemenea plombă în țesutul urban al unui loc unde într-adevăr se cere doar o zonă verde sau construcții foarte, foarte joase.

Construită în 1777, Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” este a doua biserică după Biserica Măzărache (1752) din Chișinău. Noi avem deja o mare problemă vizuală, deoarece pe fundalul acesteia a fost construit un complex locativ care a eclipsat arhitectura bisericii. Este vorba de blocurile cu balcoane cu linii frânte, incluziuni de culoare albastră, care seamănă mult cu un hotel sau cu un cămin dintr-un campus studențesc. Acest complex a adus prejudicii acestui loc istoric. Cu toate că înainte de a se fi construit acest complex, reprezentanții Ministerului Culturii s-au adresat Primăriei Chișinău, încercând să se opună construcției, deoarece pe acest loc avem niște vestigii arheologice și istorice.

• Dar până la urmă totuși au construit?

Da, până la urmă acest lucru a reușit. Nu știu… probabil, societatea civilă n-a protestat mult, specialiștii parcă s-au trezit mai târziu. Aici putem face o paralelă cu blocul locativ din beton monolit, care a fost construit după Biserica Măzărache, în 1976. Acest lucru s-a făcut intenționat deoarece era o perioadă ateistă. Trebuia să se lupte cu biserica și era un fel de semnal. După proclamarea Independenței, nu mai suntem atei, ideologia ateistă militantă nu mai domină, și este făcut fix același lucru.

• Ce valoare are acest loc din punct de vedere paleontologic, istoric, biologic, urbanistic, ecologic și de ce nu trebuie construite aceste blocuri?

Este un loc de o valoare absolut deosebită pentru orașul Chișinău, deoarece se află în nucleul istoric al urbei. De aici a pornit orașul nostru. Aici e cel mai concentrat loc al memoriei orașului Chișinău, ceea ce numim spiritul locului. Este încărcat cu informații arheologice și istorice. Acest loc nici pe departe n-a fost cercetat arheologic, iar eu cred că foarte multe descoperiri vom găsi aici. Colegii arheologi, în general, spun că în acest loc s-ar găsi Movila Turcului. Spațiul de lângă râul Bâc a fost locuit de secole la rând, sigur este un clondyke arheologic. Din moment ce construim un complex atât de mare, atât de extins ca suprafață, astupăm niște posibilități de a cerceta arheologic acest teritoriu.

Din punct de vedere istoric, locul este foarte important, deoarece aici a existat o amenajare defensivă. Era o cetate bastionară care a fost edificată la sfârșitul secolul al 18-lea. Despre această cetate n-avem informații scrise, dar avem câteva planuri în care aceasta este desenată. Cetatea a fost dotată cu bastioane de colț, care au inclus Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Aceasta era chiar pe malul râului Bâc. A fost construită de oștirile rusești când luptau împotriva otomanilor în timpul unui război ruso-turc de la sfârșitul secolului al 18-lea.

• Ce reprezintă această cetate bastionară?

Este o construcție de plan patrulater, are patru pereți, iar la colțuri are niște bastioane care apărau spațiul interior. În interior să găseau cazărmile soldaților. Cetatea era înconjurată de un șanț de apărare sec, nu era umplut cu apă, și accesul principal era pe un pod amenajat peste acest șanț, unde intrau garnizoanele oștirilor rusești. Cetatea controla un drum care azi e bulevardul Grigore Vieru (Tineretului în anii 1960). În afara acestei cetăți bastionare, mai era o redută dotată cu tunuri din care se putea trage împotriva inamicului. Cetăți bastionare au mai existat la Tiraspol, Suceava, Brăila, Giurgiu și în alte localități.

Erau construite din pământ, curtinele erau fortificate cu bârne de lemn, foarte groase. Bastioanele erau niște construcții speciale, care permiteau apărătorilor să îndrepte focul împotriva inamicilor și să supravegheze teritoriul din împrejurime. Prin secolele 19-20, multe cetăți bastionare au fost demantelate, dar în multe orașe din Europa cetățile bastionare au fost păstrate și restaurate. În jurul lor au fost amenajate scuaruri. Ele sunt azi obiective de atracție turistică. Există cetăți bastionare în Franța. Este o cetate bastionară la Alba Iulia, România. În cazul nostru, dacă erau făcute din pământ, sigur că era mai greu de păstrat, dar se poate amenaja un scuar, restabilindu-se anumite fragmente etc. Din proiectul complexului locativ se vede cum se suprapune acesta pe o latură a cetății bastionare.

• Ce fel de cimitir a fost acolo?

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a avut în preajmă un cimitir unde erau înmormântați clericii, ctitorii și oamenii de vază ai orașului Chișinău. O parte a cimitirului este distrusă. Nici nu-mi închipui cum poți trăi într-un complex locativ, care practic e construit pe morminte?! Sigur că cimitirul trebuie protejat, amenajat și restaurat. Să fie făcută inventarierea mormintelor care au rămas. Este un loc al memoriei. Acest loc în perioada sovietică a fost în delăsare, dar nici în perioada Independenței nu s-au făcut eforturi mari de a realiza niște lucrări de amenajare.

• Mai există locuri în Chișinău tot atât de încărcate istoric?

Perioada medievală este reprezentată de fapt numai de aceste două obiective arhitecturale: Biserica Măzărache și Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Noi atentăm la unul dintre cele mai vechi monumente care a ajuns până în zilele noastre. Altele n-au ajuns, poate mai era ceva.

• De ce vorbiți de „perioada medievală”?

Pentru Moldova anul 1777 era evul mediu, care a durat până la începutul secolului al 19-lea. Pentru Italia era altă perioadă pe atunci. Pentru spațiul românesc perioada medievală este tocmai până la începutul secolului al 19-lea, apoi începe perioada modernă. Bisericile sunt monumente de arhitectură medievală. Ele au mai fost reconstruite, refăcute, totuși construcția, zidurile, fundamentul au ajuns din perioada medievală. Nu avem un oraș încărcat cu vestigii antice, pentru noi acesta e cel mai vechi monument. În aceste zone, cu maximă încărcătură istorică și arheologică, ar trebui să proiecteze arhitecți care cunosc foarte bine niște reguli în domeniul construcțiilor în centrele istorice, unde nu se construiește ca într-un loc de la marginea orașului sau pe un teritoriu liber.