Dușmanii puterii sovietice (1)

În toate perioadele istorice, majoritatea comunităţilor minoritare (ruşi, ucraineni, evrei etc.) din Basarabia au fost pe poziţii diametral opuse faţă de populaţia românească autohtonă. În majoritatea cazurilor acestea au făcut front comun pentru a impune interesele lor asupra majorităţii naţionale. Şi de fiecare dată au învins! Au învins majoritatea românească, deoarece de partea celor în minoritate era puterea sovietică cu toate componentele sale: armată, închisori, KGB, spitale de psihiatrie şi alte instituţii ale unui stat totalitar.

Cine a susţinut şi a aşteptat ocupaţia Basarabiei de către URSS în 1940 și în 1944?

Răspunsul la această întrebare îl găsim tot în documentele sovietice. Cum se spune pe la noi, „pasărea pre limba ei piere”!

Cine au fost totuşi luptătorii pentru instaurarea puterii sovietice în Basarabia?

În Arhiva organizaţiilor social-politice ale RM (fosta Arhivă a CC al PCM), alături de alte documente, se păstrează şi un fond arhivistic deosebit de important, intitulat „Colecţia de documente privind mişcarea ilegală comunistă din Basarabia, 1900-1975”, care în limbaj arhivistic are cifrul: F.50, adică fondul nr. 50.

În respectivul fond, în inventarul nr. 6, alături de alte dosare de arhivă, se păstrează şi dosarele personale ale celor care au luptat ilegal în Basarabia împotriva autorităţilor române pentru instaurarea puterii sovietice în Moldova. Consider oportun de a prezenta stimatului nostru cititor această listă de dosare personale, respectând ordinea şi numele conform originalului (sursa citată, pag. 3-6).

Numărul Numele luptătorului dosarului ilegalist

23. Abramovici Şail Moiseevici

24. Arm Augusta Şulimovna

25. Avramescu Idas Iontelevna

26. Averbuh Şeindel Leibovna

27. Baadji Nicolai Antonovici

28. Bernard Raiss

29. Brodscaia Dvoira Zaharovna

30. Britva Liuba Aronovna

31. Bruhis Srul Pinhusovici

32. Budeştscaia Ester Isacovna

33. Bujor Iosif Aronovici

34. Boguslavschii Iacov Tovievici

35. Boguslavscaia Pesea Iacovlevna

36. Vigdorcic Lazari Ioilovici

37. Vainberg Niuchi (Beniamin)Marcovici

38. Vainştok Lia Isacovna

39. Vişcanţan Polia Efimovna

40. Grinman Isaac Iosifovici

41. Gudis Lev Şmilovici

42. Galigfarb Abram Isacovici

43. Grimberg Fira Izrailevna

44. Gerştein Haim Srulevici

45. Diner Etea Iacovlevna

46. Escanazi Ilia Iosifovici

47. Erlih Marc Semionovici

48. Zighelibaum Abram Marcovici

49. Zeigher Simon Volfovici

50. Kriper Moisei Grigorievici

51. Crivoruc Haia Gherşevna

52. Constantinovschii Ilia Davâdovici

53. Crivoruc Ion Moiseevici

54. Kaţ Adolf Iosifovici

55. Chellerman Dmitrii Mihailovici

56. Coifman Iacov Buruhovici

57. Codresca Ivan Dmitrievici

58. Lempert Fişeli Şlemovici

59. Lobel Solomon Moiseevici

60. Lupan Andrei Pavlovici

61. Ler Betea Iosifovna

62. Mozeş Evghenii Ignatievici

63. Morghenştein Izraili Marcovici

64. Meguş Tuba Abramovna

65. Oighenştein Mihail Nicolaevici

66. Oighenştein Lev Nicolaevici

67. Ormos T. J.

68. Pastar Zisea Leibovici

69. Petrov Petr Ivanovici

70. Ralli Valter Marcovici

71. Reidiboim Rahili Isacovna (Zelicovna)

72. Reievici Iacov Moiseevici

73. Rosman Lupa Beruhovici

74. Rosman Erna Abramovna

75. Rabinovici Faiga Ianchelevna

76. Romanenco Nicolai Nicolaevici

77. Raievici Iacov Moiseevici

78. Sinitifcher Fridl Moiseevici

79. Scvorţov Mihail Iacovlievici (numele adevărat – Leibovici Izrail Abramovici)

80. Slepenciuc Fiodor Andreevici

81. Toma Soripin – Toma Solomonovici

82. Fihman (Mucinic)Riva

83. Farştein David Rafailovici

84. Faerştein Raisa Gherşcovna

85. Ţucherman Mare Borisovici

86. Cernei Semion Fedorovici

87. Cioclo Mordco Ghidalevici

88. Şveiţ Dvoira Ghedalievna

89. Şehter Roza Borisovna

Nu voi comenta, e clar şi aşa cine pândea porţile ţării ca în momentul potrivit să le deschidă duşmanului!

Ai scris scrisori – în Siberia!

Aparatul represiv sovietic a făcut multe victime printre oamenii care încercau să lupte, să opună rezistenţă ocupanţilor sovietici. Sunt mii de cazuri când, în urma unei vorbe, a unui cuvânt spus sau scris împotriva regimului sovietic, omul era băgat la închisoare pentru mulţi ani. Cenzura sovietică controla tot. Ea hotăra ce cărţi pot fi citite de cetăţeni şi ce cărți să fie interzise, ce fel de muzică să asculte, ce filme să privească etc.

Pentru a-i depista pe „duşmanii poporului” cenzura sovietică supunea unui control riguros şi corespondenţa poştală atât civilă, cât şi militară. Pentru confirmare vă propun un fragment al unui document de arhivă:

„SECRET

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 15 noiembrie 1945, a fost condamnat conform art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM (Lagăr de Corecţie prin Muncă – n.a.) şi 5 ani de privare de drepturi.

CELAC IACOV CONSTANTINOVICI, anul naşterii 1915, originar din satul Butarovca, raionul Soroca, RSSM, fără de partid, studii – 4 clase, din ţărani mijlocaşi, până la arestare a lucrat ca miliţian în secţia de miliţie a judeţului Soroca, RSSM.

CELAC a fost condamnat pentru faptul că în anul 1945 a scris câteva scrisori cu conţinut antisovietic şi le-a expediat prin poştă fraţilor săi, Dumitru şi Grigore, care făceau serviciul militar în Armata sovietică. Acest lucru se confirmă prin mărturia condamnatului CELAC şi prin probe materiale.

Astfel, urmează de confirmat că CELAC a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.”

După arestări şi deportări, s-a instaurat Frica

Probabil că cititorul a observat că respectiva persoană nu a participat la acţiuni active, deschise, împotriva sistemului de ocupaţie sovietic. Doar şi-a exprimat o opinie personală pe care a împărtăşit-o fraţilor săi. Adică cenzura, prin tot felul de metode draconice, ţinea orice familie sub un control riguros, chiar şi familiile miliţienilor.

După arestările şi deportările masive sovietice din 1940-1941 şi 1948-1949, în casele oamenilor s-a instaurat Frica. Frica de armele şi baionetele ruseşti, frica de necunoaşterea limbii ruse – omul se temea că nu va şti ce să-i răspundă nacialnicului (şefului – n.n). Pe oameni a pus stăpânire frica paralizantă că mâine-poimâine vor fi arestați şi duși în Siberia, că în orice moment pot veni ocupanţii sau slugoii lor din raion sau din sat pentru a le confisca calul din grajd, vaca din ocol sau ultima bucăţică de la gura copiilor.

Zilnic sau cel puţin săptămânal, din diferite localităţi dispăreau fără urmă oameni, familii întregi, preponderent din cei mai activi şi buni gospodari. Averea acestora era confiscată de stat sau, de multe ori, era împărţită între cei care trebuia să îndeplinească această procedură.

Persista şi teama că vor fi trădați de rude, prieteni, vecini, pentru că au fost membri ai unui partid politic din România sau au avut vreo funcţie la primărie în cadrul statului unitar român.

Cine a „spart capul” lui Lenin?

Atmosfera psihologică încordată şi frica – acestea erau instrumente sovietice sigure şi verificate încă în 1937 în Rusia. În localitățile basarabene se instalase o frică reciprocă a unuia faţă de celălalt. Cu toate acestea au fost multe exemple de nesupunere, de rezistenţă, de luptă împotriva statului agresiv şi totalitar sovietic.

Unele forme de luptă erau individuale şi modeste, altele – de dimensiuni mai mari şi mai bine organizate. Unul din luptătorii aceștia „i-a spart capul” lui Lenin. Mai corect spus – bustul întemeietorului şi conducătorului statului sovietic, care era amplasat în centrul satului (chiar de la prima ocupaţie sovietică din 1940, apoi cea de-a doua, din 1944, exista o tendinţă propagandistică de a înălţa în fiecare localitate câte un monument sau, cel puţin, un bust lui Lenin, Stalin şi câte un monument al soldatului sovietic, pentru noi şi din banii noştri, ca să nu uităm niciodată cine ne este stăpânul). Dar să vedem fragmentul documentului cu pricina:

„SECRET”

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 august 1952, a fost condamnat conform art. 54-10 alin. 1 şi art. 69-I alin. 1 ale CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de privare de drepturi,

GUZGAN GRIGORII FIODOROVICI, anul naşterii 1906, originar şi locuitor al satului Hăsnăşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, studii – 3 clase, colhoznic, căsătorit, în anii 1935-1937 a fost membru al partidul cuzist.

GUZGAN G.F. a fost condamnat pentru faptul că în anii 1947 – 1950 făcea agitaţie antisovietică în rândul locuitorilor din satul Hăsnăşenii Mari. În anul 1947 în incinta sovietului sătesc a spart bustul fondatorului PCUS şi Statului sovietic, răspândea calomnii la adresa URSS, l-a ameninţat cu răfuiala fizică pe preşedintele sovietului sătesc, Ţurcan Sofia, şi pe preşedintele colhozului, Barbaroş, în legătură cu activitatea lor în sat.

Infracţiunea comisă de GUZGAN a fost denunţată prin depoziţiile martorilor: TENER I.A., RUSSU S.G., CIOFU L.I., SÎRBUŞCA A.I., ŢURCAN S.I. şi BARABOŞ V.I. (p. d. 212-216).

Astfel, GUZGAN a fost recunoscut vinovat conform art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.”