Pedeapsa cu moartea, o moștenire inumană a umanității

În seara de vineri, 11 decembrie, într-un apartament din or. Comrat, UTA Găgăuzia, între o tânără de 21 de ani și mama acesteia cu vârsta de 41 de ani s-a iscat o ceartă. Femeia care s-a întors de la muncă de peste hotare a suspectat-o pe fiica sa că aceasta ar consuma droguri și ar fi insistat să meargă la un dispensar narcologic pentru tratament.

În urma conflictului, tânăra este suspectată că a luat un cuțit din bucătărie și i-a aplicat câteva lovituri mamei, apoi a tăiat-o și i-a scos inima din piept. Această crimă a provocat un șoc general, frică, dar și dezbateri aprinse cu privire la felul în care persoana suspectată de crima înfiorătoare ar trebui să-și ispășească vina.

În timp ce unii consideră că tânăra ar trebui să beneficieze de un tratament medicamentos și psihologic sau de detenție pe viață, alții cred că este necesară reintroducerea pedepsei cu moartea. Ultima variantă e discutată  de fiecare dată când are loc o crimă comisă cu o cruzime deosebită. În acest context, textul de față vine să abordeze unele aspecte juridice, psihologice și etice cu referire la pedeapsa cu moartea.

Spânzurare, lapidare și chiar decapitare

La nivel mondial, 106 state au abolit legea cu privire la aplicarea pedepsei cu moartea. Ultima execuție din R. Moldova a avut loc în URSS în anul 1985. În 2005, a fost abolită, iar din 2013 este semnatară a Declarației pentru abolirea pedepsei cu moartea în Europa și în întreaga lume. Singura țară din Europa unde există pedeapsa capitală este Belarus. În autoproclamata regiune transnistreană, formal, există pedeapsa cu moartea, aceasta se execută prin împușcare. În prezent, așa-numita lege este suspendată.

Deși este considerată o sentință inumană, aceasta continuă să fie aplicată în mai multe țări precum China, Iran, Arabia Saudită, Irak, Pakistan, în peste jumătate din statele din SUA, Egipt etc. Metodele de execuție valabile în prezent variază de la un stat la altul – împușcare, injecție letală, spânzurare, lapidare (atunci când un grup de persoane aruncă în persoana acuzată cu pietre până aceasta moare) și chiar decapitare.

Țările care optează pentru metode umane de ispășire a pedepsei pun prioritate pe îmbunătățirea sistemului penitenciar și aplică programe de reabilitare pentru deținuți, în așa fel încât aceștia să se poată reintegra în societate. Se consideră că executarea persoanei vinovate de o crimă nu rezolvă cauza din care ea a comis infracțiunea.

„Din punct de vedere juridic, nu este rezonabil”

„Ideea de a nu aplica pedeapsa cu moartea are la bază principiul umanismului. Din punct de vedere juridic, nu este rezonabil să fie aplicată pentru că poate duce la abuzuri care nu mai pot fi reparate ulterior de justiție. Prin abuzuri se au în vedere situațiile în care este condamnată la pedeapsa cu moartea o persoană pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o. Avem exemple și în R. Moldova de persoane care au fost achitate chiar după ce au fost condamnate la privațiune de libertate”, explică Vadim Vieru, avocat la Asociația Promo-LEX.

Argumentul că odată ce există o pedeapsă mai severă, inclusiv cea cu moartea, și că persoanele se vor teme să mai comită infracțiuni se pare că nu este adevărat. „Criminologic, s-a demonstrat că în statele unde există pedepse mai mari, acolo persoanele comit mai multe infracțiuni”, spune avocatul. Statisticile cu privire la infracționalitate în statele unde se aplică pedeapsa cu moartea nu sunt mai mici, pot fi chiar mai mari decât în statele care nu aplică pedeapsa capitală. De exemplu, în topul listei cu omucideri din SUA se regăsesc state în care este valabilă pedeapsa capitală.

„Dacă statul are astfel de drept, atunci acesta devine criminal”

Este bine cunoscut faptul că sistemul penitenciar din R. Moldova nu reușește să împrumute și să aplice practici de succes cu scopul de a reintegra în societate persoanele care ajung în penitenciare.

„A ucide o persoane este o crimă în sine. Dacă statul are astfel de drept, atunci acesta devine criminal, iar oamenilor apriori le va fi frică de acest lucru. Statul ar trebui să fie cel care asigură diverse programe psihoterapeutice și creează condiții care să-i ajute pe acești oameni să se reabiliteze. Este imposibil să reduci nivelul de violență prin frică sau violență, pentru că acestea vor genera și mai multă agresivitate și o mai mare dorință de a ascunde crima sau chiar de a comite infracțiuni grave.

Pedeapsa cu moartea nu influențează nicicum nivelul de infracțiuni, deoarece agresivitatea este o calitate absolut naturală a omului. De exemplu, cel mai des manifestă un risc sporit de recidivă maniacii și pedofilii. Ei sunt traumatizați în copilărie și au diverse probleme începând din familie. Prin urmare, a pedepsi o persoană și pentru faptul că tot noi, societatea, am schilodit-o nu are nici un sens sau logică”, a comentat Oxana Gumennaia, psiholog practician.

„Faptul că va fi executată public nu va soluționa problema”

„Dacă mergem pe acest caz individual, să presupunem că în R. Moldova ar exista pedeapsa cu moartea și acestei fete i-ar fi aplicată această sentință, consumatorii de droguri vor înceta să le mai consume, iar traficanții să le vândă? Faptul că pe ea o vor executa public nu va soluționa problema”, a adăugat Vadim Vieru, avocat Promo-LEX.

În caz că se va demonstra că nu a fost în deplinătatea facultăților mintale, i se vor aplica măsuri cu caracter medical. Iar dacă va fi găsită vinovată, procurorii ar putea cere un termen maxim de detenție de până la 25 de ani pentru omor săvârșit cu deosebită cruzime asupra unui membru al familiei, plus agravanta că era sub influența drogurilor. Detenția pe viață nu poate fi aplicată, deoarece, conform legislației R. Moldova, aceasta nu poate fi aplicată femeilor și minorilor.

Dezbaterile despre aplicarea pedepsei capitale vor fi actuale încă mult timp, iar părerile vor fi împărțite. Important e ca aceste discuții să fie purtate luând în considerare drepturile fundamentale ale omului. Statul vine să asigure aceste drepturi în mod egal tuturor cetățenilor.