Octavian Țîcu: „Cu mâna pe inimă trebuie să recunoaștem: acest viitor este România!” 

Ce nu a mers în reperarea unui candidat comun, cel puțin, cu Blocul Electoral Unirea? Ce plan de acțiuni trebuie să aibă un candidat al dreptei după înfrângerea lui Igor Dodon? (Potrivit unor scenarii, Dodon râvnește la funcția de premier în cazul unei înfrângeri.) Care este, de fapt, cea mai mare problemă a Republicii Moldova și de ce unirea cu România este un panaceu pentru toate dificultățile cetățenilor Republicii Moldova? Acestea sunt întrebările provocatoare la care a răspuns Octavian Țîcu în interviul de mai jos.     

• Stimate Domnule Octavian Țîcu, aproape 700.000 de cetățeni ai Republicii Moldova dețin cetățenia României. Cum credeți, de ce acești oameni nu sunt reprezentați de un singur candidat la alegeri? Ce nu a mers în reperarea unui candidat comun, cel puțin, cu Blocul Electoral Unirea?

Mai întâi, ar trebui să observăm că cetățenii moldoveni care împărtășesc sau, cel puțin, iau în calcul opțiunea reîntregirii cu România au simpatii politice care nu se limitează la dreapta eșichierului politic. Veți găsi unioniști practic în toate partidele, chiar și la socialiști.

Și asta este firesc de vreme ce avantajele unirii sunt evidente, numai cei rău intenționați le contestă. PUN a făcut vara aceasta o campanie în care am explicat aceste avantaje, în peste 140 de localități din Republica Moldova.

Și ar fi o greșeală să îngustăm acest spectru proromânesc care, trebuie să admitem, are diverse forme și manifestări. Partidul Unității Naționale își propune să coaguleze, să agrege, dacă vreți, într-o singură mișcare, ideile și oamenii care se încadrează în tendința de apropiere de România.

Cât privește candidatul comun, după cum îl definiți, să îi lăsăm pe alegători să decidă cine este în măsură să reprezinte electoratul unionist. Discuții au fost și vor mai fi pe această temă, dar nimic nu se limpezește mai bine decât la urne.

• Cea mai mare problemă a Republicii Moldova este corupția. Ce poate să facă un președinte ca să lupte împotriva acestui fenomen endemic pentru Republica Moldova? Credeți că unirea este un panaceu?

Înaintea corupției aș plasa insecuritatea, care face lipsit de orizont orice efort de combatere a practicilor ilegale. Am văzut în acești 30 de ani de independență lipsită de glorie cum orice început bun sfârșește prin a fi compromis, iar oamenii progresiști și bine intenționați au fost fie nimiciți, fie forțați să plece, fie pervertiți de sistemul politico-administrativ puternic viciat din Republica Moldova.

Trebuie să fim sinceri cu noi și să recunoaștem: fiind vulnerabili pe toate liniile – din punct de vedere financiar, militar, mediatic etc. –, nu vom reuși să creăm instituții democratice care să lucreze în beneficiul cetățenilor.

Singura soluție pe care o vedem noi este extinderea în stânga Prutului a umbrelei de securitate de care beneficiază România, la adăpostul căreia să putem construi. Fără această precondiție izbăvitoare vom mai bate pasul pe loc încă 30 de ani, dacă vom mai exista atunci ca entitate statală.

• Calificați politicienii și deputații Parlamentului Republicii Moldova drept niște ipocriți. De ce credeți Dvs. că viața politică moldovenească are nevoie numaidecât de o asanare? Poate ipocrizia să fie o trăsătură națională?

Nu e numai ce cred eu. Asta e ceea ce cred cetățenii, în primul rând. Vedeți cât de jos e, tradițional, încrederea cetățenilor în instituțiile statului, inclusiv în Parlament, unde, halucinant! au pătruns cele mai de joasă speță elemente, care reprezintă o rușine pentru orice for legislativ din lume. De ce ar trebui să fim îngăduitori cu acești „aleși ai poporului”, care nu se limitează la a-și jefui alegătorii, dar insistă, pe deasupra, să-i și umilească, mințindu-i zilnic, cumpărându-le bunăvoința, ținându-i în izolare?

De aceea primul meu angajament electoral este dizolvarea Parlamentului, ca un prim pas spre instaurarea normalității. După care vom trece la celelalte măsuri, la fel de ferme, care să pună capăt dezmățului politic în care este ținută societatea moldovenească de atâta vreme.

• De ce credeți Dvs. că statul român ar fi gata să facă unirea și să le plătească, subit, aceleași pensii pensionarilor din Republica Moldova, unor oameni care nu au contribuit cu nimic?

 Acolo unde Dumneavoastră vedeți obstacole, eu încerc să văd oportunități. Cum vă uitați, de exemplu, la posibilitatea ca agricultorii moldoveni, după eliminarea graniței de pe Prut, să aibă acces la o piață românească de aproape 20 de milioane de oameni și la piața europeană de peste jumătate de miliard de oameni? Sau ca diplomele de la Universitatea de Stat din Moldova să aibă recunoaștere internațională? Sau ca electricitatea să fie mai ieftină cu 30 la sută, după conectarea la sistemul energetic românesc?

Eu m-aș îngrijora mai curând în privința fondurilor uriașe – românești, europene, americane – acordate Republicii Moldova fără ca acestea să producă schimbarea scontată. Vorbim de miliarde de dolari intrați parcă în pământ, cum s-a întâmplat cu banii destinați reformării justiției.

Aici se găsesc adevăratele pierderi, nu în diferențele – e adevărat, destul de solide – dintre pensiile din România și cele de la noi. Dar nu putem avea o optică liniară, strict matematică, atunci când vorbim despre un proces multidimensional, care va avea un efect în primul rând civilizațional spectaculos asupra acestui teritoriu, așa cum s-a întâmplat în perioada interbelică.

Cât privește cheltuielile pe care ar urma să le suporte România, vă invit să citiți analizele care vorbesc despre consolidarea statului român, odată cu revenirea Basarabiei acasă. Națiunea română va fi mai puternică după reîntregire.

• Cu sau fără acest scrutin, Dodon păstrează controlul puterii prin majoritatea parlamentară. Ce trebuie să facă un candidat al dreptei dacă învinge în alegerile din noiembrie?

Dodon nu are majoritate parlamentară, el a guvernat până acum cu ajutorul unei construcții cârpite, care nu mai are suflu și este gata să se prăbușească. Nu-i prevestesc lui Dodon un viitor imediat fericit. Va fi părăsit de toți oportuniștii a doua zi după ce pierde alegerile pe care nu are cum să le câștige, fiind un personaj urât și disprețuit de majoritatea cetățenilor. Ne vom aminti de el ca de un episod pe cât de comic, pe atât de neplăcut.

Noul președinte are datoria să forțeze declanșarea alegerilor parlamentare anticipate și să înceapă neîntârziat transformările politice și economice care să dea acestui teritoriu o nouă perspectivă. Am impresia că suntem de acord cu toții că am ajuns într-un punct în care trebuie să luăm o decizie crucială pentru viitorul nostru. Cu mâna pe inimă trebuie să recunoaștem: acest viitor este România!