Când laşi copiii în mila Domnului

Ne-am obişnuit cu sate semipustii, bătrâni care aşteaptă la poartă, copii care nu-şi mai aduc aminte cum arată mama şi pe unde le este tata. Puţine cazuri ar mai putea să ne trezească uimirea.

Istoria pe care vreau să v-o povestesc s-a întâmplat la Căuşeni. S-au luat doi tineri: el, numai cu mamă şi o soră născută cu handicap, ea, dintr-o familie numeroasă, de felul lor cam arţăgoşi. S-au luat din dragoste, cu gândul să trăiască bine tot restul vieţii. Nevasta a născut doi copii, fată şi băiat. Tânărul soţ a construit casă şi s-a pus serios pe gospodărie. Dar uite că, de la un timp, nevasta lui a început a bate laturile, aşa îi era firea. Venea unul şi îi spunea soţului, venea altul, însă acestuia nu-i venea a crede.

Nu se mai înțelegea deloc cu nevasta

Totuşi bănuiala că îl înşală nevasta i s-a strecurat în cap. Ştiţi cum e când te roade un gând neplăcut. A pornit să o urmărească şi fireşte că a prins-o. A bătut-o ca să o înveţe minte şi să-i scoată prostiile din cap. După asta, au sărit fraţii ei şi l-au zdupăcit de nu avea loc sănătos pe trup. Ba mai mult, i-au scos vorbe că trebuie dus la casa de nebuni. S-a înrăutăţit situaţia în familia lor. Nevasta nu-l mai asculta deloc, făcea ce-i trecea prin cap. I-ar fi ars din când în când câte o palmă, dar credea că nu merită să facă puşcărie pentru o neghioabă.

Aşa a hotărât Petrică să n-o mai ia în seamă. Avea grijă doar de copii, de gospodărie, de parcă nici n-ar mai fi avut nevastă.

Lucrurile s-au complicat şi mai mult când femeia l-a anunţat că şi-a făcut actele ca să plece la muncă în Israel. Nu s-a sfătuit cu dânsul, a hotărât singură că copiii vor sta la soră-sa. Erau minori şi aveau nevoie de îngrijire. Fiica lui Petrică s-a născut cu auzul slab şi defecte de vedere. Avea grad de invaliditate ce trebuia confirmat an de an la comisia de expertiză medicală.

Nevasta lui Petrică n-a fost acasă vreo trei ani. Bărbatul, în acest răstimp, a terminat casa, a ridicat gard frumos, a adunat la gospodărie cu gândul ca, dacă i se va întoarce nevasta, să o ia de la început. Spera că a mai prins la minte şi că vor forma o familie adevărată. Cât soţia lui s-a aflat în Israel, se ducea la cumnată-sa să-şi vadă copiii, îi lua uneori acasă şi îi mai ţinea lângă dânsul ca să simtă şi ei că au tată.

Femeia lui nu s-a schimbat

Ceea ce făcea nevasta lui Petrică peste hotare se ştia şi în Moldova. Femeia lui nu s-a schimbat deloc. Petrică însă zicea că e frumoasă şi că o invidiază lumea. Iată că, după trei ani, a venit şi ea în Moldova şi, în loc să-şi laude soţul pentru câte a făcut la casă, a pornit să îl hulească că nu-l duce mintea la nimic, că-i aşa, că-i pe dincolo.

Când a văzut că nu-i viață cu nevastă-sa, Petrică a depus actele pentru divorţ. Până la asta însă, poliţia a fost de nenumărate ori în casa lor. Petrică a fost amendat de câteva ori că şi-a agresat soţia. S-au amestecat şi rudele neveste-si, într-un cuvânt, mare tămbălău. Un poliţist l-a compătimit şi i-a suflat la ureche: „Pleacă unde vrei din ochii ei că o să te bage la puşcărie”.

E adevărat că nici Petrică nu era om cuminte. Dacă îi sărea ţandăra, te puteai aştepta la orice. Când se enerva, striga prin ogradă: „Te prind, curvo, te tai şi te pun în borcane!”. După cum v-am spus, au divorţat, judecătoria le-a împărţit averea în jumătate. I s-a sugerat lui Petrică să ia partea lui de avere în bani şi să se ducă unde-i va fi mai drag, pentru liniştea nevestei şi a copiilor. S-a gândit şi el să se ducă în lume şi să-şi găsească rostul în viaţă. Are mâini de aur, îl duce capul să facă orice lucru, pentru asemenea bărbaţi se găseşte întotdeauna de lucru.

Şi-a pus omul în gând să plece în Rusia. Copiii au rămas cu mama lor. În ziua când trebuia să plece, a venit să ia banii care i se cuveneau după partajarea averii. Femeia i-a dat toţi banii, după cum i se cuvenea, iar seara, în trenul care îl ducea spre Chişinău, bărbatul a fost jefuit. Tocmai banii ceia i-au luat, de parcă cineva l-ar fi pândit. Ceilalţi călători n-au pierdut o zdreanţă. Se bucura totuşi că a scăpat de nevastă-sa.

În străinătate, uiţi de griji şi responsabilităţi

A ajuns la Reazan, Federaţia Rusă, la o uzină metalurgică, câştiga binişor acolo. Din când în când, îşi ajuta copiii. Când eşti departe de cei dragi, ochii se uită uşor şi inima nu mai bate ca la început. Uiţi de griji şi responsabilităţi. Fosta lui nevastă, după aceea, a mai fost trei ani în Israel şi acum e în Spania. Între timp, fiica lor şi-a găsit un bărbat pe potrivă şi s-a măritat. E un orfan, crescut din mila statului. O nenorocire s-a lipit de alta. Fratele său e încă minor, e în grija mătuşii. Mama şi tatăl lor le mai trimit bani, însă aceştia le ajung ca să nu moară de foame. Şi fata, şi soţul acesteia sunt şomeri.

Pe acesta din urmă l-a luat soacră-sa în Spania, însă din ce câştiga nu vedea mare lucru. „Am să-ţi dau banii mai târziu”, spunea hoţoaica. Vedea doar ce trecea printre degete.
Când a insistat să i se plătească pentru muncă, soacră-sa i-a spus: „Ia cărăbăniţi-vă din casa mea! Când mă voi întoarce acasă, să nu văd urmă de-a voastră!”.

Cât de uşor îşi lasă o mamă sugaciul în grija cuiva

Îmi veţi spune că astfel de cazuri, câtă frunză şi iarbă. În fiecare localitate întâlneşti cupluri care şi-au distrus cu bună ştiinţă căsniciile pentru că nu vedeau un alt mod de a se debarasa de copii. Aţi observat acum cât de uşor o mamă îşi lasă sugaciul în grija cuiva? Când se întorc din străinătate, nu au răbdare să-i părăsească din nou. Copiii le mai gâdilă uneori conştiinţa, de aceea nu rup legătura definitiv cu familia, ca să nu-i vorbească lumea.

Mamele aşteaptă să crească copiii, să-şi caute singuri de necazurile lor şi… să îi dea uitării. Dacă ar fi să hotărască ele soarta de mai departe a familiei, cu certitudine, ar şterge totul până la plecarea lor în ţări străine. Nu vorbesc despre toate femeile, doar despre acele persoane care şi-au lăsat copiii în mila Domnului. Că le trimit bani şi pachete, nu înseamnă decât că încearcă să-şi spele obrazul de ruşine.