Trepădușii politici

Politica de pe malul Bâcului devine tot mai interesantă și se face, după cum afirmă socialiștii, prin trădare. Trădarea, zic ei, se face cu bani, pentru bani și doar în numele banului. La rândul lor, politicienii care comit acest gest ingenuu afirmă că ei nu trădează și că trec, pur și simplu, de la un partid la altul și o fac pentru binele poporului.

Poporul stă și se uită și nu prea înțelege de ce atâtea partide se luptă de vreo treizeci de ani pentru binele său, iar binele nu mai vine. Și se mai întreabă poporul cine a procedat mai nimerit atunci când, pardon, au trădat: socialiștii care au plecat de la Voronin sau democrații de acum care, pardon, îi trădează pe socialiști? Și pentru ce scopuri nobile, dacă nu pentru bani și putere, s-au făcut și se fac jocurile politice?

Întrebările poporului, este clar, nu vor avea un răspuns cât de cât convingător din partea sus-pușilor noștri, pentru că sunt retorice, iar sus-pușii nu prea răspund la nici un fel de întrebări. Cu atât mai mult la cele retorice. Pentru că se află într-o luptă permanentă, fiind foarte și foarte ocupați.

Unii dintre aceștia, bine școliți și, poate, bine intenționați, chiar dacă nici ei nu prea stau de vorbă cu poporul, își dau seama de pericolul pe care îl prezintă Dodon cu socialiștii săi, dar nu uită nici de pericolul Plahotniuc. Balansând între aceste două forțe, ostile acum, dar în unele privințe foarte asemănătoare, politicienii în cauză speră să ajungă la un liman și mai speră că le vor ajunge puteri să înoate până la urmă în apa tulbure a politicii moldovenești și să evite ciocnirea cu rechinii ei, învechiți în rele.

Oricum, poporul stă în așteptarea unei minuni și abia așteaptă să vină alegerile, fie ele și anticipate. Și așa cum poporul nostru are o îndelungată experiență electorală, numaidecât, și de această dată, va vota pentru cineva. De acest lucru sunt siguri toți politicienii care luptă pentru binele poporului.