„Această dramă a umanității își va găsi reflectare în lucrări muzicale de amploare”

938
0
Compozitorul Ghenadie Ciobanu, Chișinău
Compozitorul Ghenadie Ciobanu, Chișinău

Interviu cu compozitorul Ghenadie Ciobanu, Chișinău

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

– Stimate dle Ghenadie Ciobanu, mulți consideră că, inevitabil, pe planeta Pământ urma să se întâmple o nenorocire. Ați avut o greutate pe suflet, niște presentimente înainte de pandemia provocată de coronavirus?

 – Greutatea pe suflet apare la un om normal mereu, atunci când se vorbește despre boli, conflagrații, decese, desepre totul ce este în opoziție cu viața. Nu poți să nu realizezi cât de periculoase sunt bolile, armele, conflictele armate pentru omenire ascultând sau privind emisiuni sau citind presa. Nu aș putea spune, însă, că am avut sentimente apocaliptice sau presentimente deosebite în perioada anterioară pandemiei actuale.

– Ce dificultăți ați avut la începutul perioadei de izolare?

 – Pentru compozitori, de fapt, ca și pentru artiștii plastici, că și pentru oamenii de creație, în general, a sta în casă, în studiou, în atelier, sunt lucruri abituale. Mai greu mi-a fost să renunț la plimbările cu care m-am obișnuit în ultima vreme. Evident, trebuia să remodelez activitatea, să fac pregătirile necesare pentru comunicarea de la distanță cu studenții, dar toate acestea nu au reprezentat o povară. O adevărată povară au fost știrile de la noi și din diferite țări cu privire la situația pandemică.

– Activitatea pedagogică online vă oferă descoperiri, bucurii, sau totuși e cumva „artificială”, obositoare?

– Activitatea pedagogică de la distanță nu e o noutate pentru mine: am făcut lecții on-line cu studenții din Spania sub formă de workshop, atunci când nu am avut posibilitatea să mă deplasez la ei. Cu toate acestea, forma de predare on-line în domeniul pe care îl reprezint este mai solicitantă. Ceea ce pot să spun și să prezint în douăzeci de minute într-o comunicare vie, îmi ia de două sau chiar de trei ori mai mult timp în procesul on-line. Le spun, de exemplu:– Ridică partitura mai sus ca să văd instrumentele de coarde, acum mai jos, găsiți măsura 17, comparați-o cu măsura 83, – așa se consumă timpul. Mai sunt și diverse probleme tehnice, de exemplu, eu nu am acasă scaner pentru format A3, dar mai multe partituri simfonice sunt anume în acest format. Nici în liberă circulație multe din aceste lucrări nu pot fi identificate, deoarece sunt protejate de copyright, de drepturi de autor.  Lecțiile de la distanță reprezintă o realiate pe care trebuie s-o acceptăm și să ne adaptăm la ea cât mai creativ posibil.

Ghenadie Ciobanu (al doilea din stânga) discutând cu maestrul Dumitru Goia, cu muzicologul Irina Ciobanu și cu compozitorul Marian Stârcea programul festivalului Zilele Muzicii Noi, ediția 1993
Ghenadie Ciobanu (al doilea din stânga) discutând cu maestrul Dumitru Goia, cu muzicologul Irina Ciobanu și cu compozitorul Marian Stârcea programul festivalului Zilele Muzicii Noi, ediția 1993

– Aveți numeroși studenți? Cine e deosebit de bun la compoziție?

– Aș putea spune, că am deja o școală de compoziție. Unii dintre absolvenții mei îmi sunt colegi la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, mulți sunt membri ai Ununii Compozitorilor și Muzicologilor. Toți absolvenții clasei mele de compoziție sunt talentați, bine pregătiți profesional.

– Vă rămâne timp și pentru creația Dvs.? S-a născut vreo lucrare muzicală în această primăvară sumbră?

– Procesul de lucru nu încetează în ceea ce mă privește. Nu îmi schimb metoda timp de mai mulți ani: mereu lucrez la câteva piese concomitent. Mai dificil este acum de a prospecta prezentarea lucrărilor noi, chiar și a celor apariția și premiera cărora au fost condiționate de un termen stabilit.

– Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România v-a acordat Premiul pentru muzică vocal-instrumentală pe anul 2019, pentru lucrarea „Deux chansons”, pe versuri de Matei Vișniec și Valeriu Matei. Cum a fost ceremonia de premiere? În ce săli de concert a fost prezentată lucrarea premiată? Ați reușit, datorită acestei lucrări, o diversificare a stilului Dvs. componistic?

– Pentru mine a fost o surpriză deopotrivă onorantă și plăcută acordarea Premiului UCMR  pentru muzică vocal-simfonică, pe anul 2019. E un premiu de mare prestigiu și o recunoaștere din partea colegilor de breaslă – anume din acest motiv premiul UCMR valorează pentru mine atât de mult. Deux chansons urmau să fie interpretate în Marsilia și în Bordeaux, precum și în Canada – în seria de Concerte a Societății Les AMIS, cu care colaborez de mai mult timp (acum nu se mai știe în ce perioadă vor fi reprogramate manifestările în cauză). Țările eventualelor interpretări au constituit motivul principal pentru căutarea versurilor în limba franceză. Evident, travaliul a necesitat o revizuire a parametrilor stilistici și tehnici, deoarece opusul reprezintă o primă experiență a mea în zona prosodiei franceze – materie de mare finețe. Lucrarea Deux chansons este scrisă după două poeme: Le vent bat ma fenetre, de Valeriu Matei și Après chaque seconde, de Matei Visniec. Fiecare dintre poeme redă deosebit de personalizat universul obiectelor înconjurătoare atât de familiare, care, însă, pot fi văzute într-un mod neobișnuit. Aceste lumi ciudate ale lucrurilor din jurul nostru întruchipează teme și imagini existențialiste, filosofice, uneori mistice. Farmecul ivit în urma citirii poeziilor și „ascultării cu atenție” a universurilor personificate în ele a reprezentat impulsul pentru crearea lucrării respective. Premiera absolută a avut loc la Cluj, în cadrul festivalului Cluj Modern și a fost susținută de soprana Appolonia Egyed și ansamblul AdHOC, condus de maestrul Matei Pop.  A urmat interpretarea în cadrul festivalului Zilele Muzicii Noi, la Chișinău, susținută de soprana Cristina Goncearova si ansamblul Ars Poetica în componența exinsă, condus de Igor Ersac. În toamna anului 2019 Deux chansons au fost difuzate de două ori de către Radio – Viena. Posturile de radio din România la fel au difuzat creația. În data de 16 martie lucrarea urma să fie interpretată la București, la Ateneu, în concertul ansamblului Contemporanul – manifestare amânată ca și multe altele. Nu am mers – tot din cauza situației epidemiologice – la ceremonia de decernare a premiilor, dar cunosc de la colegi că a fost o manifestare inspirată. M-am bucurat să primesc felicitări și aprecieri de la mulți dintre colegi, de la compozitori cu renume mondial, odată cu regretele că nu m-au felicitat prin strângerea de mână și îmbrățișari colegiale în timpul ceremoniei.

– Opera Dvs. pentru copii „Apolodor” poate fi văzută/ audiată pe internet? E o creație colorată, energică, debordând de vitalitate, publicul ar vedea-o cu plăcere.

 – Vă mulțumesc pentru apreciere. Toți cei care au fost la spectacole au mărturisit că au privit/ascultat opera cu plăcere. Păcat că nu am reușit să înregistrăm opera „Apolodor” aparte, fără spectator. Pe înregistrările făcute de la spectacole de către noi înșine, pe o cameră semiprofesională se aud zgomote, voci de copii din sală, uneori acoperind muzica. Îmi pare rău că opera nu este valorificată. Probabil , nu au nevoie de creații de acest gen nici Teatrul de Operă și Balet, nici  televiziunea publică… Această ignorare a unor lucrări autentice dezvăluie adevărata atitudine vis-a-vis de patrimoniul muzical autohton.

– Ce muzică le recomandați să asculte oamenilor izolați în case?

– Ascultați orice muzică care vă aduce plăcere, care vă armonizează. Acum e timpul să mai descoperiți ceva nou, ascultând lucrări de diferite genuri, curente și stiluri. Ascultați lucrări de muzică clasică, veți simți armonia, eternitatea, perenitatea, care provin din această muzică.

– Fiind din grupul de risc, aveți stări de angoasă, de frică? În ce mod luptați cu frica?

 – Stările de frică, de obicei, sunt provoacate de gândurile despre un viitor incert, de momentele de cumpănă , de îndoială. Este normal să avem griji pentru rude, pentru apropiați, pentru cunoscuții, mai ales dacă aceștea se află în zone de risc sporit.  Atunci, însă, când nu poți schimba nimic, e mai bine să fii prezent în ziua de azi și să faci ceea ce e prioritar pentru tine acum, ceea ce știi și poți mai bine, contribuind astfel și la binele celorlalți. Eu mă strădui să fiu ancorat în ziua de azi, în lucrurile prioritare pentru mine în acest moment. Fiind din grupul de risc, fac totul pentru a mă proteja: stăm izolați acasă, am redus aproape complet contactele, respectăm cu strictețe normele de igienă, pe de altă parte, compun, citesc, am și alte activități prin care îmi dezvolt aptitudini și care îmi aduc plăcere, dar mai departe – cum o vrea Dumnezeu. Aș putea spune că am adaptat o poziție filosofică

– Oare cineva din compozitorii lumii va scrie un Recviem pentru cei răpuși de coronavirus?

– Cu certitudine această dramă a umanității își va găsi reflectare în lucrări conceptuale, de amploare.

Un veritabil creator, în special, un compozitor compune atunci când are necesitatea de a-și exprima gândurile, viziunile, emoțiile, ideile, atitudinile și – de ce nu? – presentimentele. Se știe că unele dintre cele mai simbolice și emoționante lucrări muzicale au fost compuse pe timpuri de război – chiar recent am reaudiat lucrarea lui Marțian Negrea „Crăciun trist” din Suita „Povești din Grui”, dedicată Crăciunului din 1914. Iar lucrarea lui Igor Stravinski „Istoria soldatului”  a fost scrisă în 1918, compozitorul pribeag  a avut de suferit în timpul primului război mondial. Pe de altă parte, și lucrări de o strălucire exuberantă au fost compuse în cele mai dificile perioade pentru omenire.

– Credeți că lumea, într-adevăr, se va schimba după pandemie?

– Este evident că lumea după pandemie în multe privințe va fi alta. Nu fac, însă, pronosticuri, las această îndeletnicire pe seama analiștilor, persoanelor extrasensibile, celor care profesează intelectul artificial, ghicitorilor, scriitorilor fantaști.

– Sentimentul religios devine mai puternic în oameni, în aceste zile de confruntare cu molima?

 – Evident. În aceste momente lumea are nevoie de sprijin moral, spiritual, psihologic, mai mult ca niciodată. Și gnosticii, și agnosticii, cu tot scepticismul ce îi caracterizează, nu neagă faptul că atunci când credem, suntem mai tari, rezistăm mai bine adversităților de orice fel.

– Ce locuri ați dori să vizitați după ce se termină pandemia?

Primul care mi-a trecut prin minte este un oraș din vestul Cehiei – Marianski Lazne. Am stat acolo 2 săptămâni la sfârșitul verii trecute. Orașul reprezintă o stațiune balnear-climaterică foarte îngrijită, cu o infrastructură perfectă, cu o climă agreabilă, adunând un contingent de oameni plăcuți și prietenoși din diferite țări occidentale. Trecând aproape în fiecare zi pe lângă casa în care scriitorul rus Ivan Goncearov a scris romanul Oblomov, am realizat cât de mult această atmosferă dispune la starea, pe care personal am definit-o ca „activitate pasivă”.

– Vor fi evenimente muzicale la vară (Festivalul Zilele Muzicii Noi), vă faceți planuri?  

– Avem responsabilități față de interpreții și compozitorii de la noi și din străinătate, față de toți cei pentru care organizăm festivalul Zilele Muzicii Noi. Din acest motiv, am pregătit câteva variante de scenarii: A, B și chiar C, cu privre la modul de desfășurare. Nu cred, însă, că ediția din acest an va avea loc la vară, mai curând, la toamnă. Chiar dacă starea de urgență sau carantina vor fi scoase, consider că nu ar trebui să supunem riscului publicul și participanții. Cei care sunt conștienți de pericol, nu vor fi pregătiți chiar și din punct de vedere psihologic să vină la spectacole încă o bună perioadă de timp. Trebuie să ținem cont și de aceste lucruri, dacă vrem să revenim la o atmosferă firească.

– Vă mulțumec mult pentru interviu!

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here