Esculapul ispășitor

Nu am urmărit niciodată în presa din RM dezbateri punctuale, serioase și imparțiale despre problemele cu care se confruntă medicii și sistemul de sănătate. Chiar dacă au fost, niciuna nu a avut destulă rezonanță ca să devină o constantă în repertoriul societății civile sau al mijloacelor de informare în masă. Presa și așa-zisele portaluri de știri au tirajat doar scandalurile de la minister și din spitale. După tabiet, au asigurat percuția la tămbălăul “anticorupției”, atunci când CNA se decidea să doboare, profilactic, câte o pasăre mai barosană de pe firmamentul medicinei “naționale”. Și… cam atât.

Necazurile sistemului și nevoile medicilor au fost însă nenumărate și au rămas, în mare parte, nerezolvate. Iar pandemia actuală le-a dezvăluit mai mult ca oricând, expunându-le în cea mai proastă lumină posibilă. Năvalnic ca un puhoi, covidul a dezgolit “cablajul” șandramalei, scurtcircuitând instituție după instituție. Personal medical contaminat și sute de doctori scoși pe tușă, tocmai în perioada în care societatea are mai multă trebuință de ei. La toate acestea se mai adaugă și proasta sau pe de-a dreptul inexistenta echipare a unităților medicale, strategiile neinspirate ale ministerului de resort, imixtiunea factorului politic, care decide totul în RM, de la numirea șefilor până la testarea, trierea și tratamentul virusaților.

Guvernanții nu se grăbesc să arunce batista peste țambal, ba dimpotrivă, fac totul ca să minimalizeze rolul jucat de medici în eradicarea epidemiei și, totodată, să le sporească responsabilitatea pentru nereușite. Iar ca să sublinieze (public) incompetența și netrebnicia “cadrelor” din sistem, apelează la “experți” ANSP care nu se jenează să constate, după o “minuțioasă” anchetă (?), că doar 29 de angajați infectați cu SARS-CoV-2 au dreptul la compensații bănești. Ceilalți 361 (în momentul evaluării), rămași fără indemnizație, nu pot da vina, desigur, decât pe propria lor nepricepere. Într-adevăr, despre ce fel de competență poate fi vorba în cazul medicilor sau asistentelor care nu pot nici numi și nici reproduce în detaliu biografia pacienților ce i-au contaminat? Nu sunt în stare? Înseamnă că s-au molipsit la piața alimentară sau la un grătar, ca toată “lumea normală”.

Atitudinea aceasta față de profesioniștii care ne îngrijesc sănătatea și, nu de puține ori, ne salvează viața este mai veche. Ea datează din epoca în care medicina era “pe gratis”, iar doctorul era un fel de servant al poporului. Unul aparent mai independent, dar, în esență, și mai lipsit de drepturi decât multe alte categorii de norod truditor. Conceptul de responsabilitate are însă conotații diferite în medicină, la fel ca și noțiunea de “eroare profesională”. Două rațiuni mai mult decât suficiente pentru a acorda doctorilor un statut ceva mai privilegiat decât cel de care beneficiază, bunăoară, un funcționar de duzină. Și nu doar statut, ci și leafă mai bună, compensații mai consistente și alte avanaje, indiferent de grosimea sau subțirimea portofelului guvernamental.

Din nefericire, disprețul guvernanților trece cu ușurință în mase, de fapt, circulă nestingherit în ambele sensuri. Disprețul nu e cauzat întotdeauna de o stare reală, fiind o moștenire mai curând culturală; pe de altă parte, mulți angajați din sistem alimentează, conștient sau inconștient, prejudecățile. Oricum ar sta lucrurile, invocarea malpraxisului, corupției sau cinismului de care dau dovadă unii medici nu scuză, în niciun fel, umilința la care sunt supuși zilnic aceștia atât din partea șefilor direcți și indirecți, majoritatea subordonați politic/clientelar, cât și din partea cetățeanului de rând.

Cei care inventează acum canoanele medicinii în birourile lor guvernamentale ar trebui să manifeste o minimă decență față de întregul personal din spitale, lăsat de ani buni la voia întâmplării. Dacă nu din bun-simț, atunci dintr-un considerent pur pragmatic: nu se știe niciodată cui îi vine rândul să te intubeze. S-ar putea să fie chiar medicul pe care l-ai lăsat fără indemnizație. Pentru că nu a știut să-ți spună cine l-a infectat. Mai mult, chiar dacă s-a infectat la un grătar, merită să-i dai indemnizație. Altfel, riști în scurt timp să te intubezi singur. Sau, mai rău, să te intubeze cei de la protocol.