Napoleon, zece plăceri şi nu doar

Sâmbătă dimineaţă, 7 martie 2020. Pe scările magazinului „Franzeluţa”, situat peste drum de poarta Pieţei Centrale, de pe str. Armenească, se înghesuie vreo 50-60 de oameni. Bătrâni, paznici ieşiţi de la slujbă; majoritatea sunt însă femei, pensionare, asistente medicale şi infirmiere ieşite din tura de noapte şi care pleacă acasă în satele din suburbii. Toţi aşteaptă să cumpere pâine ieftină, „socială”. Pâinea săracilor costă 3 lei, poţi cumpăra doar trei pâini,  iar marfa se epuizeză în 15-20 de minute din momentul deschiderii. Nerăbdarea lor este de înţeles. Ca să prindă un loc la coadă, mulţi s-au sculat cu noaptea în cap.

Ora 7. Uşile se deschid, cumpărătorii dau buluc înăuntru. Nu încap toţi, o parte rămâne afară. Aşteaptă însă cuminţi, căci se mai descarcă marfa. Vânzătoarele receptionează acum produsele de patiserie. „Nataşa, câte plăceri ai primit?”. „Zece”. „De câte mai ai nevoie?”. „De cam tot atâtea. Dar nu-mi da de post, că nu se întreabă”, discută ele. „Amuş vin napalioanele…” Niște bunătăți pentru o altă lume. Plăcere şi Napoleon sunt denumirile a două torturi din asortimentul „Franzeluţei”. (Iată şi cazul unic când româna suportă expresia „a primi plăcere”.)

Răbdarea mulţimii pare să crape. În sfârşit, începe a se vinde şi pâinea. Cel mai ieftin şi mai căutat drog, primul însă în ierarhia drogurilor. Umilele băbuţe manifestă acum energii nebănuite, demne de o cauză mai bună. Multe dintre ele au prins de mai multe ori loc în rând, pentru a putea cumpăra mai multe pâini. Izbucnesc inevitabile conflicte unde fiecare îşi expune versiunea proprie a dreptăţii. Pâinea rămâne o marfă politică. De cum se schimbă puterea, la noi se schimbă şi directorul „Franzeluţei”.

Şi, pentru a întregi această scenă chişinăueană, un aparat de radio transmite, ca dintr-o lume paralelă, un mesaj de felicitare de 8 martie. După ce citeşte textul lemnos, scris de alţii, speakeriţa Grecanâi adaugă şi o frază proprie, „din capul ei”: Nouă, femeilor, ne revine misiunea să aducem globul pământesc în palmele sale.  În palmele cui, stimată doamnă?

P.S. A doua zi a fost 8 martie. Cât doamnele noastre s-au relaxat, a venit şi „lunea neagră”. S-a prăbuşit preţul barilului, a căzut leul şi rubla, iar infecţia cu coronavirus a devenit pandemie globală. Nenumitul nostru prşdnti, fiind întrebat cum se protejează de Covid-19, a răspuns ca un flăcău: „Fac sport… şi nu doar”. Îi dăm dreptate. Covitz – 19 e floare la ureche, când ţi-e dat să pieri de pestă porcină. (I. N.)