Nu vreau să dispară satul meu

Angela Străjescu, originară din Pocșești, Orhei, a trăit toată viața la oraș, dar întotdeauna a iubit satul și oamenii de la sat. Acum șase ani, fiind șomeră, a deschis o fermă de vaci la Pocșești, unde trăiesc vreo 40 de oameni. A început de la zece vaci de rasa Holstein, azi are 90. Lipsa brațelor de muncă și iresponsabilitatea oamenilor o fac să muncească din zori și până-n noapte. Aflați din GAZETA de Chișinău, despre femeia care din tehnolog în industria ușoară s-a transformat într-un fermier și veterinar cu experiență.

Duminică, 9 februarie, ora 11.00, trecem prin localitatea Teleșeu, raionul Orhei, ca să ajungem la Pocșești, sat care intră în comuna Donici. Nu-i niciun indicator cu denumirea satului. La ieșirea din Teleșeu, pe drumul central, o femeie tânără cu doi copii de vârstă preșcolară ne spune că mergem corect spre Pocșești.

Nu am mai avut pe cine întreba unde-i ferma de vaci de la Pocșești, care, potrivit secretarei Consiliului local Donici, Iulia Guzun, e condusă de o femeie și fiul ei, pentru că pe drumul de câmp nu era nici țipenie de om, iar la marginea satului am zărit o clădire care semăna a fermă.

La intrarea pe teritoriul întreprinderii, o întâlnim pe Angela Străjescu, stăpâna fermei de vite. Intrăm în vorbă.

Satul Pocşeşti este o localitate din raionul Orhei, situată la o distanță de 20 km de Orhei și la 30 km de Chişinău. Localitatea este în administrarea s. Donici (1.765 de locuitori), din care face parte și satul Camencea. Conform recensământului din anul 2004, populația era de 100 de locuitori. 

„Am vrut să dau viață satului”

O întreb ce a făcut-o pe ea, femeie de la oraș, să deschidă o fermă de vaci la sat. Zâmbește. „Acum șase ani, nefiind angajată și fără nicio ocupație, am decis să deschid o fermă mică de vaci în satul de baștină. Am vrut să dau viață satului care m-a născut. Am cumpărat zece vaci, pe care le-am adus din Germania. Am construit încăperea, care mai apoi s-a dovedit a fi construită greșit. Când am decis să mărim numărul de vite, am ridicat din nou grajdul. Am ajuns și la 100 de vaci, dar acum avem 90, pentru că încăperea nu ne permite mai mult”, își amintește Angela Străjescu.

„Munca la o fermă de vaci e grea și necesită mult timp. Cine știe cum se muncește în acest domeniu mă înțelege. Vacile de rasa Holstein sunt aduse din Germania. Tot de acolo și materialul pentru însămânțarea artificială”, spune ea.

Recunoaște cu franchețe că, după ce a trecut prin atâta greu, dacă ar fi s-o ia de la început, n-ar mai vrea.

„Suntem în situația când nu avem de ales. Trebuie să ne descurcăm. Am luat credite care trebuie întoarse. Fiul e mai mult cu actele, iar eu cu munca. Am vrut tare să revin în sat, la casa părintească, deși localitatea dispare de pe harta Moldovei. Și nu numai acest sat. Sunt multe care se țin doar pe suflarea câtorva oameni”, mărturisește ea cu tristețe.

Uitându-se în jur, cu mâna streașină, din cauza soarelui puternic, îmi spune că localitatea are o bună poziție geografică.

Programul „Drumuri bune” n-a ajuns și la Pocșești

„Aici e liniște, Codrii Moldovei, aer curat, dacă vezi o mașină pe zi, e foarte bine. E bine de trăit. Pe cine cunosc tot îi îndemn să vină, să construiască câte-o vilă (zâmbește). Nu vreau să dispară satul meu. Acum am deschis biserica. Pocșeștiul este un sat foarte vechi. Sunt vreo 45 de case, dar locuibile pot fi vreo 15. Locuitorii de la Pocșești sunt de vârsta mea, trecuți de 50 de ani. Acum a venit de la oraș o familie tânără cu trei copii mici, acolo stăteau în gazdă și nu se descurcau. Încerc să-i ajut și eu. La Crăciun le-am făcut un pachet. Mă bucur că au venit în satul nostru”, îmi spune sincer ea.

Femeia zice că la Pocșești ajungi trecând prin satul Donici, care este la o distanță de vreo cinci km, unde se află primăria satului, sau prin Teleșeu, unde lumea merge la Oficiul poștal, Centrul medical, care e la o distanță de un kilometru. Dar e drum de câmp. Când plouă, nu mai răzbați. Oricum lumea circulă pentru că are nevoie să meargă la instituțiile publice.

De la ea mai aflu că atunci când au fost la putere democrații le-au promis oamenilor că vor construi un kilometru de drum, care leagă Pocșeștiul de Teleșeu. Și lumea a crezut că vor construi democrații drumurile promise, „dar nu s-au ținut de cuvânt. Și pe timp nefavorabil, cei de la Pocșești înconjoară, fac cinci km de drum ca să ajungă la instituțiile de utilitate publică”.

Mergem mai la vale, la intrarea în fermă, unde se văd vitele mari cornute. Îmi spune că doar o parte din cele 90 de capete pe care le are acum în fermă sunt mulgătoare, altele junci, numite de ea „tineret”, unele sunt gestante. Și mai are și vițelușe mici.

Intrăm în grajd, observ vițelușele. Pentru ea toate vacile au nume: Steluța, Lucica, Sonia…

Aflu că o vacă Holstein dă zilnic de la 40 la 50 de litri de lapte. La început, laptele era livrat zilnic la o fabrică de lactate pentru cinci lei litrul, pe când o vacă mănâncă nutreț de peste 100 de lei pe zi. „Munceam în zadar”, își amintește ea.

Laptele fără miros al vacilor Holstein

Ca să se descurce, au decis deschiderea unor puncte de comercializare a laptelui proaspăt și a unei minifabrici de producere a produselor lactate de calitate bio. Astfel, laptele strâns, circa 1000 de litri zilnic, este dus acolo. „Laptele de la ferma noastră nu este de ajuns pentru producerea lactatelor, de aceea, mai cumpărăm”.

Angela Străjescu îmi amintește că ea și angajații săi sunt cei care au vărsat laptele proaspăt muls de la vaci în fața Primăriei Chișinău, deoarece fostul primar autodesemnat, Ruslan Codreanu, nu le dădea voie să comercializeze laptele proaspăt la ghișee. Fermiera ne convinge că laptele corespunde tuturor normativelor și vitele sunt sănătoase. „E foarte bun laptele. N-are niciun miros. Săptămâna trecută au fost angajații de la ANSA pentru a preleva analize de la vite și de la laptele acestora. Asta e bine”.

Angela Străjescu este trează în fiecare zi la ora 3.00. „Uneori seara cad sleită de puteri. Fac zeci de kilometri în jurul fermei. Merg și cu mașina cu diferite treburi. Merg acasă, la casa părintească, pe care o îngrijesc, acolo am păsări, câini”.

La fermă i-ar trebui patru oameni zilnic ca să se descurce cu munca. Dar are trei. Au fost zile când lucra doar ea și un muncitor.

Deși are studii de tehnolog în industria ușoară, acum e medic veterinar pentru ferma sa. A studiat totul despre îngrijirea animalelor. Însămânțează artificial vacile, le administrează medicamente atunci când e nevoie.

La deschiderea fermei n-a primit ajutor de la stat. A primit subvenții de la stat când a decis să mărească numărul de capete.

„Pentru vitele cumpărate ne-au întors 60% din suma totală. La fel am primit subvenții atunci când am achiziționat aparatajul din sala de muls, cel de răcire. Deoarece la început mulgeam cu un aparat. Era greu. Acum nimeni nu are contact direct cu laptele. Acesta se duce direct de la vacă prin țevi în încăperile amenajate.”

Laptele proaspăt, natural de la ferma Angelei Străjescu se duce zilnic la vânzare în ghișee, magazine deschise de către familia ei, „Biomilk”.

Fermiera îmi spune că mereu este nevoie de brațe de muncă. Din cele care sunt nu vor să muncească. „Poți să le plătești dublu, oricum trebuie să-i urmărești, să le dai de lucru. Aș vrea să am lucrători care să fie mai responsabili.”

În satele vecine țin vaci doar câteva gospodării

Pe lângă fermă mai deține și terenuri agricole proprii, unele le arendează, ca să asigure hrana vitelor. Oricum nutrețul adunat de pe pământul lor nu ajunge pentru hrănirea vitelor. Cumpără și de la alți fermieri.

Se uită în zare. Soarele o face să pună mâna streașină la ochi. „Anul acesta este uscat. Lipsa ploilor ne poate cauza mari probleme”.

Îmi spune că în satele vecine țin vaci doar câteva gospodării. Locuitori de la Camencea, Teleșeu, Donici vin la ferma Angelei Străjescu și cumpără lapte. Femeia se bucură că este înconjurată de oameni buni.

Contactată de GAZETA de Chișinău, secretara Consiliului local Donici, Iulia Guzun, ne-a spus că la Pocșești sunt 100 de oameni cu viză de domiciliu, dar în realitate trăiesc vreo 40. Printre ei sunt și patru copii de vârstă școlară, pe care dimineața îi ia autobuzul și-i duce la Gimnaziul din Camencea, iar la prânz îi duce înapoi.

La Pocșești ajunge săptămânal magazinul ambulant al lui Șor. Lumea stă la rând ca să cumpere produse de calitate proastă, mai ieftine cu 50 de bani, observă Iulia Guzun. „Lumea, sărmana lume…”

În discuție, funcționara relevă lipsa asistentelor medicale la Centrul de Sănătate Donici. De aceea, locuitorii satelor Pocșești, Teleșeu, Camencea și Donici, numărul cărora trece de 3000 de locuitori, merg la medicul de familie de la Teleșeu. Pacienții sunt primiți la medicul de familie, Natalia Petrache, doar în baza programărilor.

CASETĂ!