Rușii nu se vor opri niciodată până nu vor fi opriți

Săptămâna trecută m-am aflat în Ucraina. Am plecat la prietenii mei ucraineni, cu unii dintre care m-am aflat în zonele pârjolite de război, uneori chiar foarte aproape de linia frontului, în calitate de salvatori voluntari. Salvatorii au destul de lucru și o mână de ajutor în plus niciodată nu strică. A fost inițiativa mea și ceea ce am să vă povestesc pe scurt nu sunt lucruri privite la televizor dintr-un fotoliu confortabil. Credeam că voi scrie mai mult, dar emoțiile mi-au fost atât de puternice, încât acum, după cele văzute și trăite, îmi dau seama că am nevoie de mai mult timp pentru a-mi așterne impresiile pe hârtie. Deocamdată, vă prezint succint unele dintre ele pe care aș putea să le dezvolt mai târziu.

Pentru că am fost instruiți să nu menționăm locuri și nume ale oamenilor și să nu riscăm să dezvăluim ceva, pentru ca oamenii, în primul rând, să nu devină ținte ale atacuriilor, pot să menționez doar că am fost undeva prin Zaporojie și Dnipro, în apropiere de front.

După o săptămână intensă de ocupații pe care nu le-am avut vreodată, vineri, 22 martie, aveam planificat să plecăm cu un transport de ajutoare realizate de voluntari pentru soldații ucraineni, dar încă de joi seara am fost avertizați de atacurile intensificate, care ar putea urma din partea rușilor. Aflarea civililor în apropierea pozițiilor de luptă a fost deci exclusă. Și dacă planurile mi-au fost date peste cap, am decis sa mă întorc vineri în Republica Moldova, cu o zi mai devreme.

În toată această săptămână, cât m-am aflat în apropiere de front, oboseala pe care am simțit-o a fost mare. Chiar dacă nu sunt de douăzeci de ani, am o condiție fizică bună, dar cum să nu obosești dacă în fiecare noapte eram treziți în mod constant de sirene? Somnul nu mai era somn și dormeam iepurește. În noaptea de joi spre vineri alarmele au răsunat cu mult mai des și mai mult ca de obicei. Rușii au lansat mai multe drone, rachete balistice și rachete de croazieră. Mai târziu, în timpul zilei de vineri, am aflat la știri, mergând la volan, că rușii au lansat peste 60 de drone Shahed și peste 90 de rachete de diferite tipuri.

Vineri, la ora patru dimineața, au sunat concomitent alarma pe care am pus-o la telefon și cea de avertizare de atac aerian. Am ieșit în grabă afară, ca să reușim să ne ascundem de explozii și am auzit cum, în vuietul strident al sirenelor, țipau păsările de parcă ar fi fost de cineva supuse unor chinuri strașnice. Le ascultam și îmi închipuiam că aceste sunete sunt parcă rupte dintr-un film de groază, în care este redat sfârșitul lumii. M-am gândit atunci că aceste păsări deja cunosc ce prevestește alarma, fiindcă, după ea, începe să vină moartea din cer.

Exact la ora cinci, atunci cand starea de asediu se întrerupe până seara, am pornit motorul mașinii și am plecat imediat din acel loc, dar nu a trecut mult  timp și am văzut cum zbura la mică distanță, în stânga mea, o rachetă îndreptându-se spre ținta ei. Câteva secunde mai târziu s-a luminat cerul, apoi a urmat bubuitul exploziei. Bineînțeles că am sunat și am comunicat cu prietenii rămași acolo, în acel infern. Aceștia mi-au transmis că racheta a explodat destul de aproape de ei, ținta fiind însă centrala electrică situată în apropiere.

Prietenii mei au supraviețuit, dar, din păcate, mi s-a spus mai târziu că, urmare a atacurilor asupra întreprinderilor și în oraș, au fost și morți și răniți. În acea noapte, rușii au vrut să distrugă mai multe surse energetice din Ucraina. Țintele lor prioritare au fost centralele electrice, inclusiv hidrocentrala Dnipro, care, dacă ar fi fost distrusă, putea duce la un nou dezastru ecologic, mai mare chiar decât precedentul, cel  de la hidrocentrala Kakhovka. Mă întreb acum: până unde poate merge Rusia lui Putin în distrugerea organizată în Ucraina?! În fine, răspunsul este mai mult decât clar: rușii nu se vor opri niciodată până nu vor fi opriți.

După mai mulți ani de dezinformare și propagandă mincinoasă, falsificare a istoriei, defăimare a unei națiuni întregi, susținute de mizeria în care trăiește o mare parte a națiunii ruse, prea mulți dintre ruși au început să creadă în delirul dement al lui Putin și îl urmează, zombificați, în războiul criminal.

Ucrainenii luptă cu înverșunare și mulți dintre ei, cei mai buni și mai demni, își pierd viața. Ei știu că dacă încetează să lupte, poporul ucrainean încetează să mai existe. Dacă nu mai luptă și se predau, ar putea fi exterminată întreaga națiune, pentru că asta își doresc Putin și adepții lui. Următoarea țintă imediată, fără îndoială, vom fi noi. Rușii nici nu mai ascund acest lucru, vorbesc deschis, frecându-și mâinile de plăcerea sadică pe care o trăiește fiecare călău când vede în preajmă o nouă victimă.

Cunosc bine de ce sunt în stare rușii, pentru că am văzut cu ochii mei, în 2022, ce au lăsat în urma lor, după ce au fost izgoniți din regiunea Kiev, din Bucea, Irpen, Gostomel și, mai târziu, din regiunile Herson și Harkov. Am văzut mârșăviile lor ticăloase și barbare la Irpin, dar și în alte orașe și sate în care au distrus totul. Nu doar au ucis oameni nevinovați, dar au aplicat tortura în cel mai groaznic mod înainte de a le lua viața victimelor. Nu au fost doar cazuri individuale, ci ucidere în masă, programată metodic, organizată cu cea mai cumplită ferocitate peste tot. Să violezi copii, femei și chiar bătrâne, iar apoi, să omori aceste ființe nevinovate cu sânge rece, cum poate fi oare posibil!? După ce am văzut masacrul de la Bucea, am scris și am publicat câte ceva.

După ce s-a retras armata rusă din Izium și din alte localități din zonă, am reușit să aflu care au fost urmările ocupației vorbind cu supraviețuitorii. Ceea ce am văzut și am auzit de la oameni, a fost prea cutremurător pentru mine! Atunci am sperat că voi putea scrie mai târziu, dar, până la urmă, nu am mai putut să scriu niciun cuvânt. Este foarte greu să scrii despre violuri, tortură și omoruri, după ce imaginile pe care le-ai văzut, istoriile pe care le-ai auzit te-au marcat pentru toată viața. Poate mai pe urmă…

Pe toți cei de pe la noi care îl susțin pe Putin și așteaptă „lumea rusă” i-aș  duce cu forța acolo, să se scalde în cenușa mortii și în praful ruinelor pe care le-au lăsat în urma lor hoardele cotropitoare.

Apropo, te crucești când vezi câți susținători ai criminalului Putin avem pe această palmă de pământ, câți «așteptători», „jdunî”, cum le spun ucrainenii, care nu mai pot de dorul  tancurilor „eliberatoare” și a cizmei rusești care să ne calce în picioare. Cred că autoritățile noastre ar trebui să facă mult mai mult în lupta cu propaganda agresivă care vine de la Moscova. E timpul să-i declarăm dușmani ai umanității pe toți politicienii noștri vânduți, susținători ai politicii de la Kremlin. Susținându-l pe Putin, îl ajută să-și facă mai departe mendrele, să omoare aproape de noi un popor civilizat care a arătat lumii întregi că poate să se apere și să ne apere pe toți. Prin urmare, cei care acționează deschis, fără a se teme de pedepse, pentru că acestea nu există, devin complici la crimele Rusiei și trebuie cumva trași la răspundere. Dacă nu avem încă legile necesare pentru a-i pune la punct, este nevoie de adoptat aceste legi. Cu atât mai mult că serviciile corespunzătoare ale statului sunt bine informate despre acțiunile subversive ale acestora.