Grigore Drăgan: „Pofta de mâncare vine mâncând, iar pofta de viață vine râzând”

709
0

Săptămâna trecută la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” din Chișinău, în cadrul Clubului epigramiștilor și umoriștilor „Paradox”, s-a produs un eveniment a cărui importanță va avea ecou încă mult timp înainte. Umoristul Grigore Drăgan din Nisporeni a adunat în jurul său la lansarea unei adevărate trilogii de umor, creatoare de voie bună sau, cum i se mai spune în ultima vreme, dispoziție excelentă, mulți îndrăgostiți de acest gen moștenit de la strămoșii noștri Păcală și Tândală. Sala cu coloane a bibliotecii a fost de această dată încăpătoare, dar locurile pregătite pentru invitați au fost aproape în întregime ocupate. Ne-am bucurat cu toții că interesul pentru gluma bună, inteligentă și sclipitoare trezește curiozitate în rândul  maselor înfometate de râsul  aducător de viață și sănătate și am purces într-o minunată călătorie de circa o oră și jumătate prin împărăția lui Grigore, unde are adunate de toate: epigrame, ghicitori, distihuri, aforisme etc.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Cele trei cărți lansate de Grigore Drăgan – „Mic dicționar umoristic”, „Gânduri rimate despre sănătate”, „Zâmbete pe sub mustață” (epigrame și catrene) – au fost o revelație pentru cei prezenți. Cântecele interpretate de Igor Grosu, Iulian Caranfil, Valeriu Râșniță și Ansamblul etno-folcloric „Ștefan Vodă”, condus de maestrul Tudor Ungureanu, au adăugat farmec și distincție acestei seri de neuitat. 

„Dacă ești om rău, nu vei putea face umor”

Scriitorul Constantin Dragomir, prieten la cataramă cu Grigore Drăgan, dar și prefațator al „Micului dicționar umoristic”, a fost ca întotdeauna original și, mai în glumă, mai în serios, ne-a dezvăluit o nouă metodă de prefațare a cărților. „Mai întâi am scris prefața, pe urmă am citit cartea. Grigore avea urgent nevoie de prefață, iar eu, știind cam ce scrie el, am scris-o. Nu-i vorbă, cartea lui conține surprize, ceva nou și inedit, dar dacă omul avea nevoie…

Grigore Drăgan este un bun umorist, dar și un om bun, un foarte bun prieten. Dacă ești om rău, nu vei putea face umor. Umorul îi face pe oameni să râdă, să aibă o dispoziție bună, îi predispune la bine și la fapte frumoase, la zâmbet, pur și simplu. În ziua de azi suntem măcinați de toate fricile, de informațiile care ni se spun la televizor, în internet și oriunde. De aceea cărțile de umor sunt cele mai bune remedii.

Cu Grigore Drăgan am cutreierat satele, el având mașină, eu talent. Glumesc, desigur, deoarece copiii îl ascultă cu mare interes pe Grigore. Ne completăm foarte bine.

Cu Grigore e mai ușor de trăit. El este tăcut și molcom, dar când ți-o spune, rămâi trăsnit. Cărțile lui de umor sunt absolut necesare pentru spiritul nostru sănătos.

Avem foarte puțini umoriști și ar trebui să ținem la ei și să-i prețuim mai mult. Pentru că nu toți oamenii sunt în stare să spună o vorbă de duh, să înveselească lumea”, a menționat Constantin Dragomir.

La sfârșitul discursului său, Dragomir nu a uitat să menționeze că lui Grigore Drăgan îi plac femeile. Dar pentru că cineva i-a șoptit că în sală e prezentă și soția lui Grigore, dna Liuba Drăgan, care a venit să-și susțină soțul umorist cu un teanc impunător de plăcinte coapte acasă și cu ce mai trebuie pentru stomacul îndrăgostiților de umor, a trecut repejor la un ton mai serios spunând că „bunătatea este egală cu simțul umorului și cu buna dispoziție”. Credem că în acest caz s-a referit, în primul rând, la bunătatea doamnei Drăgan care râdea și se uita la glumeții din „prezidiu” ca la niște copii mari puși pe șotii și năzbâtii.

„… tinerii de azi nu-și mai scot nasul din laptopuri și telefoane mobile”

Președintele Asociației epigramiștilor din Republica Moldova, scriitorul, dar în primul rând epigramistul renumit Ion Diviza, prefațator al „Gândurilor rimate despre sănătate”, a vorbit despre Grigore Drăgan ca despre un om al surprizelor. „Grigore Drăgan ne surprinde cu trei cărți deodată, prezentându-ne trei genuri de arme… umoristice. Nu știu cât de nimerit e să vorbești despre arme acum, când e război în Ucraina, dar cred cu tărie că acestea sunt unicele arme acceptabile, care nu aduc distrugere, dar edifică și creează în spiritul simțului umoristic. În prefața pe care am semnat-o l-am comparat pe Grigore Drăgan cu Anton Pann nu doar pentru sonoritatea rimei, ci pentru esența convingătoare a gândurilor sale. Grigore, în virtutea activității sale de o viață, deține o experiență vastă și are grijă să transmită generației în creștere și celor viitoare mai multă înțelepciune. Chiar dacă tinerii de azi mai că nu-și scot nasul din laptopuri și telefoane mobile. În acest caz, cu atât mai mult, este nevoie de umor, de gânduri așezate și înțelepte ca cele ale lui Grigore Drăgan. Iar Grigore face ce face, mai adună iar bani din sudoarea muncii sale și mai editează niște cărți.

Grigore Drăgan cuprinde toată gama de idei și gânduri referitoare la sănătate, lupta cu alcoolul, abuzul de bucate, lăsându-ne, în acest sens, niște învățături care ajung la conștiința noastră. El nu este didacticist și ne învață lucruri folositoare pentru sănătate, cap limpede și deștept, conștiință trează, voie bună și optimism nemăsurat. Umorul, în cazul dat cel al lui Drăgan, ne scutește de gânduri rele și ne ferește de inimă rea”, a spus Ion Diviza.

„Umorul este cel mai bun prieten al meu”

Protagonistul serii, umoristul Grigore Drăgan, a menționat că „astăzi este mai greu să editezi o carte decât să lansezi o rachetă”. Fiind el însuși prefațatorul celei de a treia cărți lansate, „Zâmbete pe sub mustață”, i-a cucerit pe toți prietenii și admiratorii adunați prin cunoscuta lui sinceritate. „Umorul este cel mai bun prieten al meu. El mă scoate din orice situație complicată, cu el pornesc la drum, cu el mă întorc acasă, în familie. Căci, precum se mai spune, pofta de mâncare vine mâncând, iar pofta de viață vine râzând.

Am început să scriu umor din primii ani de studenție, stând la o gazdă cu Efim Bivol, de la care m-am molipsit de această unică boală aducătoare de sănătate și bună dispoziție.

În spatele umorului se ascunde întotdeauna seriosul. „Între patru ochi”, prima mea carte, „Scara dragostei”, „Zâmbetul de pe urmă”, „Sfaturi necesare pentru mic și mare” și altele sunt cărțile mele de umor foarte serioase, dar totuși vesele. Pentru că azi societatea noastră trece printr-o criză economică, socială ți morală, poate chiar printr-o depresie. Umorul este ca niciodată binevenit. El nu trebuie să fie răutăcios, caustic, răuvoitor. El trebuie să declanșeze râsul, să crească și să sporească buna dispoziție. Râsul este chemat să-l facă pe om mai bun, mai săritor la nevoie, să treacă cu succes peste toate greutățile cu care se confruntă. Dacă zâmbetul lungește viața, nu înțeleg de ce există atâția oameni încruntați și morocănoși! Nu ne costă nimic să zâmbim,” a opinat Grigore Drăgan.

În continuare, Grigore Drăgan ne-a povestit despre șederea sa de o lună la fiica Diana din Spania în toiul verii, unde s-a ars la soare, despre bunăvoința și zâmbetul care nu dispare de pe fețele spaniolilor care se salută binevoitor chiar și cu necunoscuții, ceea ce nu se prea întâmplă în ultimul timp pe la noi. Grigore ne-a mai relatat un caz amuzant, când l-a rugat soția Liuba, pe când era directoare de liceu la Nisporeni, să scrie o epigramă… împotriva celor care acuză cadrele didactice de luare de mită. Iată ce le-a răspuns acestora Grigore Drăgan, făcându-i să râdă și să uite de supărare:

Profesorii nu-s de vină

Că vă cer adesea mită,

Căci știința e lumină,

Iar lumina se achită!

Grigore Drăgan a citit din dicționarul său umoristic, din distihuri și din epigrame, pentru că avea de unde, dar, credem,  prea s-a aventurat să citească din seria de epigrame adresate soției, stăpână pe bucate și pe vinul adus de la Nisporeni. Norocul său e că doamna Liuba este într-adevăr înzestrată cu simțul umorului și nu i-a făcut nicio replică, făcându-ne să gândim că seriozitatea și temeinicia umorului său de la ea se trag…

Umoristul și pictorul Grigore Puică, ilustratorul celor trei cărți, a spus că-l cunoaște pe Grigore Drăgan de când acesta s-a născut. „Toată copilăria ne-am petrecut-o împreună, la școală am umblat împreună, la studenție ne-am întâlnit și am stat împreună. Lui Grigore, care îmi este văr, i-am dedicat un catren:

Epigrame-a scris Cărare,

Umoristul cel mai mare,

A mai scris și Tarlapan,

Dar și vărul meu Drăgan!

Despre peripețiile noastre, mai ales cele din copilărie, aș putea să vă povestesc toată seara, dar nu-mi pot permite, pentru că ne așteaptă vinul și plăcintele și am de gând să vă mai cânt la masă și din „garmoșca” mea nelipsită la petreceri între prieteni”, a zis Grigore Puică.

„Neamul nostru are de învățat de la alte neamuri”

Între două cântece și aplauzele celor prezenți, Tudor Ungureanu, conducătorul Ansamblului „Ștefan Vodă”, a reușit să impresioneze prin talentul său oratoric, spiritul patriotic pronunțat și ideile sale pline de originalitate, vorbind și de toate „mămucile” din Chișinău care și-au făcut televiziuni. „Noi, de obicei, refuzăm să frecventăm televiziunile, deși suntem solicitați. Suprasaturarea nu este bună și îți face un mare deserviciu. Chiar azi am refuzat una dintre ele, pentru că trebuia să venim la fratele Grigore, să-l susținem. Cu el am stat la începuturi pe baricade în mișcarea de eliberare națională și ar fi fost mare păcat să nu venim. Am așteptat să fie biblioteca arhiplină de susținători codreni, de televiziuni, dar, din păcate, nu este așa. Nu suntem toți membrii formației aici, dar până mâine dimineață ne adunăm, dacă Grigore are cu ce să ne ostoiască sufletele însetate…

Neamul nostru are de învățat de la alte neamuri care știu să-și respecte și să-și prețuiască oamenii de valoare. Să vă dau un exemplu. Un mare interpret armean la duduc a venit odată la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău. Biletul costa tocmai două mii de lei și, de unde n-am avut, mi-am luat și eu unul. Să fi văzut dumneavoastră cum veneau armenii valuri, pe unii, bătrâni, aducându-i pe targă, ca să arate stimă și dragoste interpretului lor! Noi, când plecăm în turnee la frații noștri de peste Prut, vedem cum oamenii de la țară stau și ne ascultă în soare o oră, două și nu pleacă. Ai noștri se dau la umbră la o sticlă de bere ori la un pahar de vin. Nu zic, și asta trebuie, dar la timpul și momentul potrivit”, a subliniat Tudor Ungureanu.

P.S. Despre partea a doua, cea mai interesantă, a serii, unde s-a băut civilizat un păhărel de vin și s-a gustat din bucatele pregătite, s-a cântat și s-a mai recitat vă vom povesti cu altă ocazie, poate… de întâi aprilie.

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE