Poezia sărbătorilor de iarnă dublate la moldoveni

După ce Uniunea Europeană, inclusiv Țara-mamă, România, încheie sărbătorile de iarnă și se apucă de lucru, R. Moldova continuă să sărbătorească. Nu-i vorbă, o mare parte dintre moldoveni au făcut Crăciunul „pe nou”, Anul Nou „pe nou”, dar nu se dau în lături nici de la sărbă(u)torirea  sfintelor sărbători „pe vechi”. Dacă au rude la țară, care, bineînțeles, taie porcul, moldovenii stabiliți cu traiul la oraș nu scapă ocazia și pleacă „cu tot dorul adunat în suflet” la părinți, la frați și la surori… „să mai guleiască puțin”.

Ritualul tăierii porcului este unul așteptat și te încarcă de „emoții pozitive”. Încălecatul râtanului, înfofolit în „bojoance” pentru înmuierea șoricului, de către copiii entuziasmați este imortalizat de telefoanele mobile ale adulților. Până se ajunge la „pomana porcului”, adică la fripturica servită cu mămăliguță după încheierea „operației”, se bea, pentru întărire, țuică și vin fiert, numit, din rusă, și izvar. La zacuscă, gustare, merg și urechile, și coada porcului pârlite bine… Munca la ținerea și înjunghierea, pârlirea, apoi curățirea și tăierea în bucăți mari a bietului animal este o procedură de durată și necesită ajutorul oferit de câțiva bărbați gospodarului. Dacă te uiți atent la cei care se ocupă de această neaoșă acțiune, vezi pe fețele lor bucuria participării și comunicării, nicidecum oboseală sau, Doamne ferește, plictis.

Există, după cum se știe, și cazuri de supărare între rude sau vecini că „uite, bre, eu te-am chemat când am tăiat porcul, iar tu te-ai făcut a uita”. Motivul supărării este unul clar, pentru că ritualul însuși este, într-un fel, începutul sărbătorii, iar toată această zi este un fericit prilej de a sta împreună și de a pleca acasă, pe înserat, cu un kilogram, două de carne pentru „borș scăzut”, cu o bucățică de slăninuță proaspătă, bună și aceasta la un cincizeci de grame.

Femeile au și ele misiunea lor nobilă în această ocupație, care ține de încălzirea apei pentru spălarea porcului tăiat, pârlit și curățit înainte de a fi disecat, ținerea în curățenie și bună rânduială a lighenelor și cratițelor pentru hălcile de carne, aranjarea în porții mici a cărnii feliate în congelator, inclusiv pregătirea fripturii și punerea mesei pentru tot neamul „adunat grămăjoară”. Dacă se întâmplă ca printre noile neamuri să fie și vreo nevastă născută și crescută la oraș, aceasta mai degrabă nu se descurcă și nu prea are ce face în gospodăria țărănească, mulțumindu-se mai mult cu uitatul și cu participarea la masa comună, unde nu se mai cer abilități deosebite.

Masa de sărbătoare însăși e o altă poveste, dacă nu chiar poveste cu adevărat. Este cunoscută priceperea moldovencelor de a întinde mese îmbelșugate, cu de toate și încă cu ceva bucate pe de asupra. Din porcul tăiat cu câteva zile înainte se gătesc mulțime de feluri, principalele fiind răcitura, pârjoalele, salamul de casă, cighirile etc. În afară de aceasta, nu lipsesc păsările de casă fripte, sărmăluțele, plăcințelele, salatele și murăturile, „bune și pentru a doua zi”. Este adevărat că există și o oarecare întrecere între gospodine, ce le împinge uneori spre risipă, dar, așa cum tradiția trebuie respectată, nu ai cum să faci economie și nici n-ai vrea să se afle în sat că nu prea te-ai pregătit de sărbători și de primirea oaspeților. În toată această procedură, evident, le este mai ușor bărbaților care au grijă să nu lipsească de pe masă băutura.

La aceste sărbători „pe vechi” nu prea se rețin cei veniți la neamuri din diasporă. Au programul de lucru în Occident bine stabilit și respectă ordinea și disciplina. Rudele de la țară rămân „cu grijile și nevoile” lor de aproape o lună, cât țin sărbătorile după ritul nou și vechi, iar ei pleacă ducând vestea despre belșugul și splendoarea meselor moldovenești în lumea întreagă.

P.S. Până la Paști, când moldoveanul gospodar taie un alt godăcel, au mai rămas câteva luni. Odată cu începerea negocierilor de intrare în UE, consideră unii moldoveni deprinși cu duhul sărbătorilor  de iarnă repetate, nu ar strica să punem la cale, cu informarea tuturor organismelor internaționale, și sărbătorirea de două ori a Paștelui în R. Moldova.