Dragostea ce mișcă sori și stele, dragostea care poate ține o viață și te face fericit mi-a fost dat să o tratez astăzi într-o poezie de care n-am mai scris demult. Noutatea scrierii ei a constat în faptul că textul trebuie să fie adresat din partea soției iubitului ei soț care degrabă împlinește 60 de ani.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEPentru că toată viața mea am fost doar soț și i-am adresat soției mele mai mult epigrame decât poezii de dragoste, operația de înțelegere a ceea ce simte o femeie îndrăgostită la culme de bărbatul ei a fost una extrem de dificilă. Dar pentru că anul acesta am împlinit și eu 60 de ani și nimeni nu mi-a scris măcar un rând de poezie, am hotărât să intru în rol și să sar totuși în ajutorul cuplului fericit, mai bine zis al soției care ține la soțul ei ca la ochii din cap.
Dacă la început mă gândeam să refuz această rugăminte neobișnuită, până la urmă mă bucur că am cedat rugăminții și am scris textul care ar putea să devină o romanță frumoasă la care să lăcrimeze multă lume trecută prin chinurile dragostei sau prin chinurile pricinuite de lipsa ei.
Așadar, iată cele zece strofe scrise în după amiaza zilei de ieri. Interpretele de romanțe, cu vârsta potrivită textului, mă pot contacta pentru o înțelegere pur formală. Dau asigurări că voi oferi poezia gratis, așa cum am și scris-o. În numele dragostei și al tuturor lucrurilor frumoase care li se întâmplă doar celor îndrăgostiți.
Poveste de dragoste
Chiar dacă este mult de când o fată
De un băiat frumos s-a-ndrăgostit,
Eu să trăiesc aș vrea ca niciodată
Lângă bărbatul care m-a iubit.
Să-i spun aș vrea că zilele cu soare
Au fost mereu de când ne-am cunoscut
Și chiar pe cele cu un viscol mare
Le-a încălzit un dor de la-nceput.
Chiar dacă frig a fost o iarnă-ntreagă,
De la un zâmbet cum îl are el,
În primăvară, în grădina dragă
A răsărit un gingaș ghiocel.
Fiindcă iarna-n frig a vrut să-l ție
Când dinspre munți pe plai a revenit,
Noi i-am transmis căldura noastră vie
Și de îngheț atuncea l-am ferit.
În inimi focul își aprinse para
Și-am fost ca nimeni alții fericiți
Când am simțit atunci că primăvara
Sosește pentru cei îndrăgostiți.
Iar dacă într-un timp mai însorit
Copacii noștri s-au umplut de flori,
E pentru că fierbinte ne-am iubit
Și am topit în floarea lor ninsori.
O viață am trăit și am avut
Și zile grele, cum avem cu toții;
Copiii noștri, Doamne, au crescut
Și la cireșe azi ne vin nepoții.
E drept că am albit și noi la tâmple,
Dar ne iubim și-acum ca la-nceput;
Nici n-are cum altfel să se întâmple
Când ne-mpăcăm cu dulcele sărut…
A fost și greu și n-am avut de toate,
Iar azi, când lumea tot mai mult adună
Și unii se simt bine în palate,
Noi bine ne simțim doar împreună.
Și cum o viață ne-am iubit întruna
Trăind frumos din simple fericiri,
În cartea vieții care este una
Noi suntem scriși la marile iubiri.
P.S. Am vizionat alaltăseară un extraordinar concert de romanțe la Palatul Republicii. Mari interprete și interpreți, extraordinara orchestră „Folclor” dirijată de Maestrul Petre Neamțu. Interpreta Diana Văluță a fost ca de obicei la înălțime, iar „Romanța pentru mama” pe versuri de subsemnatul a fost primită cald de spectatori. Încă un motiv de bucurie. Nu-i așa?
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE