Ce presupune așa-zisa încălcare a drepturilor vorbitorilor de limbă rusă

Serviciul de informații externe al Ucrainei afirma recent că Rusia pregătește o agresiune împotriva Republicii Moldova, Lituaniei, Letoniei și Estoniei pentru „încălcarea drepturilor vorbitorilor de limbă rusă”. Că drepturile rușilor și ale celor care vorbesc limba rusă au ajuns să fie încălcate și pe meleagurile noastre este o minciună sfruntată, dar să ignorăm definitiv aceste „zvonuri” și să ne prefacem că nu nu știm care este scopul lor ar fi curată prostie. Precum prostie ar fi să credem că neutralitatea noastră, cu care s-au mândrit toate guvernările de până acum, ne-ar putea salva de vreo „operațiune specială” asemănătoare celei din Ucraina.

Dacă țările baltice sunt membre NATO și beneficiază de protecție în caz că rușii își reamintesc de „teritoriile lor istorice”, Republica Moldova nu se poate apăra decât de una singură. Pentru că e neutră și ține la independență și la conducătorii săi geniali. Cât ar putea să se apere R. Moldova de sine stătător e o întrebare simplă de tot. Nici măcar nu încercăm să răspundem la ea, pentru că s-ar putea să avem dreptate. Și la ce ne-ar putea folosi acum dreptatea, dacă ar fi fost mai bine să fim deja uniți, puternici și sub umbrela NATO?

Despre pericolul care ne paște se tace însă frumos și la Chișinău, și la București, pentru că există lucruri mai importante de rezolvat și ele nu așteaptă. Care sunt aceste lucruri nu prea știm, dar dacă aflăm, o să vă spunem și domniilor voastre. Dacă va fi târziu și vom avea toți gurile închise, unii pentru totdeauna, vă rugăm dinainte să nu vă supărați, pentru că doar cu supărarea veți rămâne. Or, ea, supărarea, s-ar putea întâmpla să fie atât de multă, încât, foarte posomorâți, să începem a ne întreba, în gând, desigur: de ce oare nu am făcut ce trebuia să facem la timp?!… De ce am rămas numai cu poduri de flori și relații „de bună vecinătate între două state prietene” etc.?

Până una alta, nu strică măcar să aflăm ce mai zic unioniștii despre situația în care ne aflăm. Aceștia, chiar dacă spun lucrurilor pe nume afirmând că unica noastră salvare e Unirea,  nu sunt luați în serios de foarte mulți dintre moldovenii care plâng după televiziunile rusești, interzise abia în ultimul timp pentru spălare de creier, propagandă șovină și dezinformare. Unii și acum mai așteaptă să se organizeze vreun miting de protest împotriva  a tot și a toate, inclusiv împotriva aderării R. Moldova la Uniunea Europeană. Cu ajutorul lor remunerat „după posibilități”, al coloanei a cincea retribuită cum se cuvine, dar și cu suportul naivilor care participă „la chemarea inimii”, Rusia ar putea organiza unirea ei cu „țărișoricuța” înstrăinată și rătăcită timp de vreo trei decenii. Să ne ferească Dumnezeu de acest lucru, dar nici ucrainenii nu credeau, cu vreo doi ani în urmă, că pot fi atacați de frații lor din Răsărit.

Spre final, să revenim totuși la „încălcări”. Poate că într-adevăr sunt încălcate drepturile  vorbitorilor de limbă rusă în Republica Moldova? Moldovenii cu scaun la cap știu prea bine că „fratele mai mare” se simte ca la el acasă oriunde s-ar afla și l-ar duce dorul. Dacă între moldovenii aflați la vreo petrecere, adunare de obște, dezbatere despre cât de bine ne simțim în îmbrățișarea de veacuri a ursului polar se află măcar un vorbitor de limbă rusă, discuția se desfășoară, bineînțeles, doar în limba rusă. De foarte multe ori, rușii înșiși, cei care au învățat limba română și o vorbesc frumos, își exprimă nedumerirea vis a vis de deprinderea moldovenilor de a le intra în voie celor care nu învață nici măcar o frază, două din limba lor.

Așa-zisa încălcare de drepturi ale vorbitorilor de limbă rusă în Republica Moldova este doar un pretext pentru Rusia, unul din multele care ar mai putea fi inventate.