Ex-ministrul Muncii și Protecției Sociale Marcel Spătari: „În ultimii ani deficitul la sistemul de asigurări sociale a crescut de la 650 de milioane în 2017 la 6,75 miliarde în 2023”

592
0

Printr-o postare, pe pagina sa de socializare, despre sistemul de pensii din Republica Moldova, ex-ministrul Muncii și Protecției Sociale, Marcel Spătari, susține că deficitul la sistemul de asigurări sociale a crescut în ultimii șase ani de zece ori. Acesta explică și cauzele creșterii deficitului creat în sistemul de pensii.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Potrivit lui Spătari, pensia medie, în ultimii doi ani, a crescut cu 53%. În aceeași perioadă, încasările în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat au crescut, cumulat, cu doar 30%.

Fostul ministru al Muncii și Protecției Sociale, Marcel Spătari, susține că „avem în continuare mulți salariați care își primesc salariile – deplin sau parțial – în plic. Avem mulți lucrători informali în agricultură, construcții, magazine și cafenele, care nu contribuie deloc. Întreprinzătorii care activează în bază de patentă au o contribuție echivalentă cu un salariu de 5104 lei.

Avem și o categorie de oameni foarte productivi (nu deschid aici paranteza) care beneficiază de facilități fiscale și nu participă la „contractul generațional” deopotrivă cu ceilalți, pentru că – ni se spune –  ar putea să-și ia calculatorul sub braț și să plece de tot din țară.

Am scăzut contribuțiile ca să stimulăm economia, iar acum cârpim sacul de pensii din banii pe educație și drumuri.”

Marcel Spătari susține că „în plus, cota contribuției la asigurările sociale de stat – adică contribuția procentuală a salariaților la „contractul generațional” – a tot scăzut în ultimii ani: de la 31% în 2001 la 24% acum (pentru salariații bugetari, cota contribuției la asigurările sociale de stat este mai mare decât în sectorul real, de 29% față de 24%, ceea ce de fapt este o formă de subvenționare ascunsă a asigurărilor sociale de stat, un fel de a acoperi deficitul fără a spune că e deficit). Nu vă mai spun că acest procent este unul dintre cele mai scăzute din Europa. Această scădere a contribuției sociale din ultimii 20 de ani a făcut parte din pachetul de transformare a Republicii Moldova într-o destinație interesantă pentru investitori datorită impozitelor mici.

Poate că ar funcționa să fim și atractivi pentru business și să ne plătim pensiile cu o condiție: să contribuie toți. Dar din păcate nu e așa.”

 

Publicăm mesajul integral al lui Marcel Spătari:

„Azi vreau să vă povestesc despre un contract. Și despre un colțun. Sau mai bine zis despre un sac.

Nu e un contract simplu. Nu e un contract cu ștampilă și semnătură. E un contract în care suntem cu toții, și eu, și tu, și părinții mei, și copii tăi, mai în scurt – toți. Sau, mai bine zis, ar trebui să fim cu toții.

Poate ați auzit de el. Contractul acesta se numește „contract social”.

N-am inventat eu termenul. L-au născocit oamenii înțelepți din timpurile mai vechi.

Filozoful englez Thomas Hobbes, cu vreo 400 de ani în urmă, a ajuns la concluzia că, în starea naturală, oamenii sunt conduși de propriile lor instincte egoiste. Numai că, bazându-te doar pe instincte egoiste, nu construiești o lume civilizată. Pentru asta oamenii trebuie să accepte ceea ce Thomas Hobbes a numit „contractul social” – să cedeze anumite drepturi în favoarea unui suveran care să mențină ordinea. Suveranul acesta este statul.

Chiar dacă sună prea teoretic, vă asigur că lucrurile sunt mult mai mai practice decât pare la prima vedere.

Iată să luăm un exemplu sensibil pentru Moldova – pensiile. La baza sistemului de pensii în Republica Moldova stă anume conceptul de „contract social”. De fapt, o noțiune un pic modificată, și anume – „contractul generațional”.

În mod concret, sistemul nostru de pensii se bazează pe ideea că generația activă din punct de vedere economic, adică generația mea, plătește pensiile persoanelor în vârstă, adică ale generației bunicilor noștri. În schimb, când vom ajunge noi la vârstă de pensionare, eu și generația mea ne așteptăm ca generația copiilor mei să plătească pensiile noastre. Și așa din generație în generație.

Înțelegeți? Acest contract înseamnă că o generație plătește pentru o altă generație. Cu alte cuvinte, toți dintr-o generație activă plătesc în măsura posibilității lor și toți din generația bunicilor primesc în măsura în care au dus o viață activă și productivă.

Încă o dată: sistemul de pensii nu este un colțun în care fiecare își pune banii de o parte. Sistemul de pensii e ca o datorie morală pe care o întoarcem bunicilor noștri în fiecare zi. Iar măsura în care întoarcem datoria depinde de venitul și bunăstarea pe care o avem.

Asta înseamnă „contract generațional”. Așa s-au înțeles oamenii din această țară când și-au declarat independența, când și-au votat Constituția, chiar dacă nici eu nici tu nu am participat nemijlocit la această înțelegere. Dar care, fii de acord, are tare mult sens.

Păi iată, în Republica Moldova, ca și în alte țări, „contractul generațional” se confruntă cu niște probleme tare serioase. Ca un astfel de sistem să funcționeze, el trebuie să fie „sustenabil”, adică să se mențină în timp, iar fiecare generație trebuie să poată plăti pensiile cuvenite generației de dinaintea sa.

Nu e un secret că generația activă din țara noastră nu-și plătește obligația din „contractul generațional” chiar în măsura în care ar trebui.

Pe de o parte numărul de contribuabili – adică a persoanelor active care plătesc în fondul de pensii – este mic. Motivele sunt cunoscute : migrația forței de muncă, natalitatea scăzută din anii 90, munca la negru. Pe de altă parte : numărul de pensionari crește, speranța de viață crește, costul vieții crește.

Într-o țară în care avem practic un salariat la un pensionar, nu e de mirare că banii pe care îi acumulăm noi, cei activi, nu ajung pentru niște pensii decente bunicilor.

Și totuși, cum, într-un sistem bazat pe „un contract generațional”, în care nu se acumulează suficienți bani în sacul asigurărilor sociale, ne asigurăm că putem în continua plăti pensiile ?

Răspunsul este simplu : luăm din altă parte. Nu noi – statul. Statul ia din altă parte ca să plătească pensiile. Ia din alte impozite și taxe banii care ar putea merge la drumuri sau reparația școlilor, pentru că nu sunt suficienți banii acumulați din contribuțiile sociale. Asta se numește deficit.

Păi iată, în ultimii ani deficitul la sistemul de asigurări sociale a crescut tare mult – de la 650 de milioane în 2017 la 6,75 miliarde în 2023. De peste zece ori în 6 ani!

De ce a crescut deficitul?

Prima idee – probabil pentru că au crescut pensiile. Să vedem.

Din 2017 încoace, regulile de indexare a pensiilor s-au schimbat de câteva ori, dar în general pensiile în Republica Moldova se indexează, mai devreme sau mai târziu, în baza inflației – adică în baza creșterii prețurilor. Chiar dacă indexarea din acest an nu s-a ridicat la nivelul inflației de anul trecut, indexările cumulate pe perioada 2017-2023 au acoperit inflația cumulată pe această perioadă.

Dar nu numai indexarea este cauza creșterii fondului de pensii. În plus:

* din 2017 până acum a fost practic triplată pensia minimă

* din 2021 a fost introdus dreptul de pensionare anticipată pentru persoanele cu carieră lungă,

* anul trecut a fost îmbunătățit mecanismul de reexaminare a pensiilor pentru persoanele care au lucrat după pensionare

* și, în general, după noile reguli de calcul, pensiile noilor pensionari sunt mai mari decât pensiile celor mai în vârstă, ceea ce trage media în sus în fiecare an.

Dacă punem toți acești factori la un loc, vom vedea că pensia medie a crescut cu 53% în ultimii doi ani.

În aceeași perioadă, încasările în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat au crescut, cumulat, cu doar 30%.

Vedeți, problema nu este atât creșterea fondului de pensii – că oricum nu am ajuns la o pensie medie suficient de decentă – cât încasările mici în sacul de pensii.

Avem de a face cu un efect „foarfece” – drepturile la asigurările sociale cresc, în timp ce colectarea stă pe loc.

Problema este veche și are multe cauze.

Pe de o parte, salariile sunt mici în Republica Moldova față de alte țări. În țara noastră, partea remunerării salariaților este undeva în jurul a 35% din economie, mult mai mică decât cea din alte țări europene, unde aceasta depășește 40%, media Uniunii Europene fiind de 48%.

Pe de altă parte, sectorul real are o pondere redusă în economie. O mare parte din contribuabilii la pensii sunt din sectorul bugetar, salariile cărora sunt mici pentru că depind de capacitatea de plată a statului.

În plus, cota contribuției la asigurările sociale de stat – adică contribuția procentuală a salariaților la „contractul generațional” – a tot scăzut în ultimii ani: de la 31% în 2001 la 24% acum (pentru salariații bugetari, cota contribuției la asigurările sociale de stat este mai mare decât în sectorul real, de 29% față de 24%, ceea ce de fapt este o formă de subvenționare ascunsă a asigurărilor sociale de stat, un fel de a acoperi deficitul fără a spune că e deficit). Nu vă mai spun că acest procent este unul dintre cele mai scăzute din Europa. Această scădere a contribuției sociale din ultimii 20 de ani a făcut parte din pachetul de transformare a Republicii Moldova într-o destinație interesantă pentru investitori datorită impozitelor mici.

Poate că ar funcționa să fim și atractivi pentru business și să ne plătim pensiile cu o condiție: să contribuie toți. Dar din păcate nu e așa.

Avem în continuare mulți salariați care își primesc salariile – deplin sau parțial – în plic. Avem mulți lucrători informali în agricultură, construcții, magazine și cafenele, care nu contribuie deloc. Întreprinzătorii care activează în bază de patentă au o contribuție echivalentă cu un salariu de 5104 lei.

Avem și o categorie de oameni foarte productivi (nu deschid aici paranteza) care beneficiază de facilități fiscale și nu participă la „contractul generațional” deopotrivă cu ceilalți, pentru că – ni se spune –  ar putea să-și ia calculatorul sub braț și să plece de tot din țară.

So it goes (@Kurt Vonnegut). Am scăzut contribuțiile ca să stimulăm economia, iar acum cârpim sacul de pensii din banii pe educație și drumuri.

Dar poate că se poate și altfel, cum credeți?”

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE