Mesajele copiilor-personaje literare în expoziția stradală „VOCEA COPILULUI ÎN LITERATURĂ” la Muzeul Național al Literaturii Române

926
0
În imagini: aspecte de la inaugurarea expoziției. Fotografii de Nadejda Roșcovanu, MNLR

Expoziția stradală VOCEA COPILULUI ÎN LITERATURĂ, organizată cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, curatori subsemnata și dr. Natalia Hariton, a fost vernisată pe 30 mai 2023. Cele 9 planșe de format dublu includ 16 texte literare, integrale sau fragmente, din creația unor poeți și prozatori români din Basarabia și fotografiile acestora. Informația este ordonată cronologic, în conformitate cu anii de naștere ai scriitorilor. Menționăm că secvențele textuale au fost selectate din operele unor autori aparținând câtorva generații literare, preocupați mai mult sau mai puțin de relevarea artistică a universului copilului și al copilăriei: Liviu Deleanu, Magda Isanos, Ion Druță, Aureliu Busuioc, Spiridon Vangheli, Grigore Vieru, Paul Goma, Vasile Romanciuc, Nicolae Popa, Irina Nechit, Lorina Bălteanu, Liliana Corobca, Ștefan Baștovoi, Tatiana Țâbuleac, Ionela Hadârcă și Maria Pilchin.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

 Conceptul expoziției constă în prezentarea copilului ca personaj literar, proiectat în propriul discurs, rostit la persoana întâi sau prezent implicit în demersul textual, discurs în care îi sunt reliefate lumea de emoții și de idei, aspirațiile, neliniștile, problemele, visele, frustrările, reacțiile la realitățile familiale, sociale sau culturale din diverse perioade istorice etc. Intenția noastră a fost să explorăm și să ilustrăm, prin intermediul textului artistic, interioritatea copilului, definită de el însuși, experiențele pe care le dobândește în urma contactului cu formele cotidianului, cu lumea adulților.

Planșa cu care se deschide expoziția conține un colaj de fotografii ale celor 16 scriitori și datele tehnice ale expoziției.

Planșa nr. 2 include două poezii: „La noi în ogradă” de Liviu Deleanu și „Rochia” de Magda Isanos. Născut la Iaşi, format în spaţiul cultural românesc interbelic, scriitorul Liviu Deleanu (1911-1967) (cu numele adevărat de Lipa Cligman), reprezentant al generației anilor ’50, este autorul mai multor plachete de versuri dedicate copiilor: Poezii pentru copii (1947), Mi-i drag sa meșteresc (1955), Bucurii pentru copii (1956), Licurici (1961) etc. În poezia „La noi în ogradă”, răsună vocea unui copil, care își prezintă detaliat spațiul său – al jucăriilor și al jocului, unde realitatea dobândește alte contururi și unde, grație imaginației, toate devin posibile.

Poeta și avocata Magda Isanos (19161944) a urmat școala primară din Costiujeni, unde lucrau părinții săi la spital, apoi Liceul Eparhial din Chișinău. Studii universitare în drept la Iași. Începe să publice poezii încă de pe timpul când era elevă. Colaborează fructuos cu revistele „Viața Basarabiei”, „Însemnări ieșene”. Paralel publică poezii în „Cuget moldovenesc” și „Pagini basarabene”, „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor” etc.

Poezia „Rochia” a fost publicată în numărul 11-12 (noiembrie-decembrie) din 1935 al revistei „Viața Basarabiei”. Versurile din acest fragment surprind imaginea bunicii care, revăzându-și rochia de cândva, este copleșită de emoția retrăirii propriei tinereți. Toate sunt percepute de copilul care filtrează această scenă prin sensibilitatea sa, conturând astfel un portret spiritual al bunicii.

Pe planșa nr. 3 au fost reproduse un fragment din Frunze de dor, vestitul roman al lui Ion Druță (1928), și poezia „Vizavi de vizavarză” de Aureliu Busuioc (1928-2012). Scena evocată de Ion Druță fixează vocea interioară a copilului Trofimaș, care pierde banii cu care urma să-și cumpere o șapcă. Prin intermediul vorbirii indirecte, prozatorul reproduce exact monologul interior al personajului-copil, „traducându-i” stările provocate de întâmplarea nefastă, reflecțiile prin care încearcă să deducă unde și când a pierdut banii, sentimentul de autoculpabilizare, intenția de a rezolva situația aceasta deprimantă. Menționăm că Ion Druță este autorul mai multor cărți pentru copii: Balada celor cinci motănași, Povestea furnicii, Bobocel cu ale lui etc.

Poezia „Vizavi de vizavarză” a lui Aureliu Busuioc redă o situație hazlie, al cărui protagonist este copilul care se inițiază în tainele lumii prin confuzie: licuriciul este perceput drept „un gândăcel în flăcări”. Întreaga întâmplare este reprodusă direct de vocea inocentă, naivă a copilului. Poanta poeziei în care se include și replica licuriciului este presărată cu umor. Poezia impresionează prin jocul de cuvinte din titlu, prin limbajul ludic, vioi. Aureliu Busuioc este autorul cărților cu care au crescut mai multe generații de copii și adolescenți: Cizmele cocostârcului, Marele rățoi Max, La pădure, Firicel de floare rară, Când bunicul era nepot etc.

Planșa nr. 4 inserează fragmentul din cartea Guguță și prietenii săi de Spiridon Vangheli (1932) și poezia „Tu, iarbă, tot ai mamă?” de Grigore Vieru (1935-2009). Decupată din povestirea „Guguță, căpitan de corabie”, secvența de text include vocea faimosului personaj-copil Guguță, care descoperă pretexte de joacă până și pe timp de ploaie, ascuns într-un butoi. Inspirat, copilul se transferă total în dimensiunea visului, unde toate iau conturul propriei sale imaginații: butoiul devine o corabie, cu care va călători pe Răut și pe Nistru, apoi va ajunge în Marea Neagră. Spiridon Vangheli rămâne în continuare cunoscut foștilor și actualilor copii prin cărțile: Băieţelul din coliba albastră, Isprăvile lui Guguţă, Guguţă – căpitan de corabie”, Guguţă şi prietenii săi, Steaua lui Ciuboţel, Pantalonia, Țara Piticilor etc., editate, în traducere, și în diverse țări.

Având forma unor interogații și constatări rostite de copil, poezia lui Grigore Vieru „Tu, iarbă, tot ai mamă?” transpune viziunea acestuia, conform căreia mama devine un simbol universal al originii, al începutului, dar și o entitate securizantă, la care ne raportăm afectiv.

Planșa nr. 5 se compune din fragmentul de proză selectat din romanul Din calidor de Paul Goma (1935-2020) și poezia „Darul cel mai bun” de Vasile Romanciuc (1947). Secvența din romanul autobiografic al lui Paul Goma, născut în Mana, Orhei, conține dialogul mamă-fiu, ambii refugiați în 1940, după invazia sovieticilor în Basarabia. Evenimentele tragice sunt trecute prin conștiința și sensibilitatea copilului Păulică, care, traumat de noua condiție, intuiește tot tragismul situației în care s-au pomenit.

Poezia lui Vasile Romanciuc „Darul cel mai bun”, din care se aude vocea unei fetițe, este o pledoarie pentru carte, însoțitorul cel mai înțelept al oricărui copil. Vasile Romanciuc este unul dintre poeții dedicați literaturii pentru copii, semnând numeroase cărți despre și pentru micii cititori: Dacă ai un prieten (1983), Mama coase-o floricea (1987), Doi iezi (1990), Uriașul cu trei ochi (1991), Ursul dirijor (1992), Floarea zburătoare (1998), Toate întâmplările se prefac în cuvinte (2000), Copilul cu aripi de carte (2006), O furnică în bibliotecă (2007), De ce plânge clovnul? (2009), Am un nume frumos (2013), Puiul mamei, dragul tatei (2016), Poezii mici de crescut mare (2018), Abecedar. Primii pași printre cuvinte și cifre (2018), Un bostan lăudăros (2019) etc.

Planșa nr. 6 reproduce un fragment din microromanul Ghiozdanul zburător (2015) de Nicolae Popa (1959) și poezia „Covorul cu bujori” de Irina Nechit (1962). Primul text surprinde monologul fetiței Dorina, elevă în clasa a VI-a în orășelul Humuleștii-Mici (aluzie la satul de baștină a lui Ion Creangă), care se tânguiește cu referință la cât de greu îi este ghiozdanul cu care merge la școală. Textul reliefează problemele elevului contemporan. Nicolae Popa a mai semnat cartea pentru copii Balcoane cu elefanți (2011).

Vocea copilului din poezia Irinei Nechit evocă frumusețea covorului rămas de la străbunica sa, accentele deplasându-se spre ideea de relații între generații și de continuitate a valorilor naționale. În ultimii ani, Irina Nechit a publicat câteva cărți pentru copii, ilustrate de Teodora Vasiliu, nepoata sa, cărți care s-au bucurat de popularitate printre cititorii de această vârstă: Caruselul primăverii (2018), Covorul cu bujori (2020), Trei zile cu Zuza (2022).

Planșa nr. 7 prezintă câte un fragment din romanul Legată cu funia de pământ, publicat recent de Lorina Bălteanu (1960), și din romanul Kinderland de Liliana Corobca (1975). Ambele secvențe proiectează voci de fetițe, surprinse în situații diferite. Protagonista din romanul Lorinei Bălteanu este preocupată de lumea necunoscută a surorilor mai mari, scriitoarea sugerând lumea necunoscută a adolescenților, care o atrage pe mica fetiță. Cristina, personajul din romanul Lilianei Corobca, își mărturisește condiția de copil abandonat de mama plecată în străinătate. Vocea copilului transmite toată drama pe care o trăiesc, în timpurile noastre, numeroși copii sacrificați de părinții plecați la munci peste hotare.

Pe planșa nr. 8 am reprodus câte un fragment din romanele Iepurii nu mor de Ștefan Baștovoi (1976) și Grădina de sticlă de Tatiana Țâbuleac (1978), din care se aud vocile celor doi copii-naratori, Sașa Vaculovski și Lastocika, ambii crescuți și formați în ambianța toxică a regimului sovietic. Prozatorii investighează sufletul denaturat al copilului în această perioadă. Îndoctrinat de ideologia leninistă, elevul Sașa se raportează la imaginea zeificată a lui Lenin și la persoana acestuia, care era prezentată de fostul regim drept autoritate morală supremă. Lastocika, fetița înfiată de o rusoaică singură, Tamara Pavlovna, își mărturisește drama sufletească, provocată de anturajul deprimant în care crește.

Planșa nr. 9 conține secvențe selectate din două proze pentru copii, apărute recent,  Uf! Ghid de conviețuire cu frații și surorile mai mici și Doggy, semnate, respectiv, de Ionela Hadârcă (1979) și Maria Pilchin (1982). Vocile celor doi copii conturează situații diferite: primul încearcă să descifreze enigma nașterii unui om și să-și clarifice relațiile cu frații și surorile, al doilea adresează o scrisoare tatălui său necunoscut, autoarea relevând astfel vibrațiile interioare, de un dramatism accentuat, ale sufletului unui copil abandonat.

Credem că aceste exemple de vorbire directă sau indirectă, aparținând personajelor literare-copii îi vor transmite lectorului mesajul că evenimentele din lumea exterioară reverberează benefic sau dramatic în sufletul și în conștiința copilului, că impactul realității în care trăiește se va resimți nu doar imediat în comportamentul său, ci îi va determina condiția de mai târziu.

Expoziția stradală va putea fi vizitată până pe 5 septembrie 2023.

Margareta CURTESCU, cercetător științific superior, MNLR

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE