REPORTAJ// „Tăcerea mieilor” la Piaţa Centrală din Chişinău

6008
0
Hala de carne

În ajun de Paşti, carnea de miel se vinde ca pâinea caldă, majoritatea moldovenilor dorindu-şi să aibă pe masa de sărbătoare bucate tradiţionale. Carnea de miel aproape că lipseşte în reţelele de comerţ, unde există cât de cât un control al calităţii. În schimb, carnea proaspătă de miel se găseşte din belşug în toate pieţele din ţară şi la cele improvizate la margine de drum. Şi pentru care nu există niciun document privind siguranţa alimentară a produsului.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Certificat medico-veterinar „eliberat de primarul Ion Cioban”

Cei care merg la Piaţa Centrală din Chişinău se întâlnesc cu vânzătorii ambulanţi încă de pe strada Armenească, puţin mai la deal de Procuratura municipiului Chişinău. Aproape fiecare al treilea vânzător din şirul care continuă de pe strada Dosoftei până la Gara auto centrală, ne propune carne de miel cu 120-130 de lei pentru un kilogram sau caş proaspăt de oi cu 140-150 de lei pentru un kilogram.

 

Ştampila de pe miel, singura probă a vânzătorului

Marfa, de cele mai multe ori descoperită ca să fie văzută de cumpărători, este expusă pe trotuar, pe tejghele improvizate din lăzi de plastic sau găleţi întoarse. Pe de o parte a şirului de vânzători ambulanţi, trec sute de pietoni. În spate, aglomeraţie mare de automobile şi autocare.

Vânzătorii îşi laudă marfa, fiecare cum poate. Despre certificat veterinar sau alt document care să ateste calitatea produselor nici vorbă.

O femeie cu câţiva miei expuşi la vânzare şi cu o găleată cu brânză proaspătă de oi  încearcă să ne convingă că produsele sunt de calitate înaltă, chiar dacă nu poate să ne prezinte niciun document. „Sunt de la stâna noastră, de la Peresecina, raionul Orhei. La noi totul e curat, oile se mulg cu aparatul, nu cu mâna”, ne spune femeia.

Pe o altă tarabă improvizată, un bărbat a scos la vânzare câţiva mei, înveliţi în celofan. Bărbatul ne spune că este din Nisporeni şi are certificat veterinar pentru marfă, doar că l-a uitat acasă. „Mi l-a dat primarul ista al vostru, î-î-î, cum îl cheamă… Ion Ciobanu. Totul e legal”, ne declară bărbatul.

Miel la vânzare

Filmarea mieilor sacrificaţi, interzisă la Piaţa Centrală: „E spaţiu închis”

Pe teritoriul Pieţei centrale din Chişinău, carnea de miel se vinde în cele două hale disponibile. Chiar la intrare în una din ele, pe o tejghea, o movilă din miei sacrificaţi. După ce ne interesăm de preţ, întrebăm vânzătoarea dacă are vreun certificat privind calitatea mărfii. Femeia se întoarce către doi bărbaţi care supraveghează dintr-o parte, dându-ne de înţeles că toate documentele sunt la ei. Cei doi nu se grăbesc însă să ne prezinte vreun certificat, motivând că e la medic. Care medic şi unde se află acesta nu ne spun. În schimb, bărbatul mai tânăr, cu o constituţie atletică, se apropie de noi, încercând să ne smulgă camera. „Cine sunteţi voi, ce drept aveţi să filmaţi? Nu aveţi dreptul să filmaţi în spaţii închise. Voi nu ştiţi legea, dar eu o cunosc bine. Este interzis să filmaţi în spaţii închise”, ne declară bărbatul.

Hala de carne

Necunoscutul ne urmărește până ieşim din hală, împiedicându-ne să ne facem munca. Se oprește după ce ieşim şi-l prevenim că, dacă se apropie, apelăm la poliţie.

În cea de a doua hală de comercializare a cărnii, la fel, găsim din belşug miei sacrificaţi. Doar că nimeni nu ne poate prezenta certificate de calitate sau de provenienţă. Mai mulţi vânzători de carne de miel părăsesc locul de muncă după ce le solicităm certificate veterinare. „Ia duceţi-vă şi nu stricaţi dispoziţia oamenilor”, ne apostrofează un bărbat.

În toată hala, doar o vânzătoare ne arată mândră că mieii pe care îi vinde au trecut prin laborator, dovada fiind o ştampilă aplicată pe fiecare dintre ei. „Noi strângem mieii de la stânile din sudul republicii, îi aducem la laborator şi, după ce trec verificările, îi punem în vânzare. Nu ne dau niciun certificat, doar aplică această ştampilă”, ne spune femeia.

Unde e laboratorul?

„Surpriza” de la laborator: „M-am intoxicat de eram să mor”

Decidem să mergem la laborator ca să constatăm că toată carnea se vinde fără certificat. Aici întâlnim un bărbat care vrea să vorbească cu cineva care poate să-i explice cum se verifică și se vinde carnea la piață. „Am cumpărat o găină şi, după ce am mâncat, m-am intoxicat de eram să mor. Nu ştiu cum m-am prins. Eu am absolvit facultatea de biologie. Trebuia să observ că ceva nu era în regulă cu găina”, ne declară bărbatul.

Operatorul de la casa de schimb valutar ne arătă spre o uşă albă, din metal, pe care nu e scris nimic, că acolo se află laboratorul. Uşa este încuiată.  Batem insistent, dar nu ne deschide nimeni. Este ora 11.00.

Administraţia Pieţei centrale… se spală pe mâini 

Încercăm să contactăm telefonic pe cineva din administraţia Întreprinderii Municipale „Piaţa Centrală”. Din cele câteva numere de telefoane afişate pe pagina web a întreprinderi, la unul dintre ele ne răspunde o femeie. Se prezentă ca Ana-Maria Gaidău, „jurisconsult” la Piaţa Centrală. Jurista ne spune că administraţia pieţei nu poartă nicio responsabilitate, deoarece halele se află în proprietate privată. „Ei au medicii lor şi fac controalele lor. Ei dau în chirie mesele celor care vând, dar cum este verificată marfa nu ştim. Este proprietate privată”, ne explică femeia.

În reţelele de comerţ, aceeaşi poveste

Chiar dacă înainte de Paşti carnea de miel este la mare căutare, aceasta aproape că lipseşte din magazinele alimentare. Pe teritoriul pieţei de la Telecentru, dintre străzile Docuceaev şi Academiei, într-un magazin în care sunt expuse „produse direct de la fermă”, într-o vitrină-frigider vedem doi miei sacrificaţi, înveliţi cu grijă în polietilenă.  Doar că la un preţ mai mare ca la piaţă, de 150 de lei pentru un kilogram.

Vânzătoarea ne dă asigurări că marfa este cu acte în regulă: „Aşa o reţea mare de magazine şi să nu avem certificate de calitate?”. Numai că nici de această dată nu ne este prezentat niciun document. Vânzătoarea ne dă o carte de vizită şi ne îndeamnă să telefonăm la numărul indicat, dacă ne interesează certificatul de calitate.

Revenim peste o zi la magazinul respectiv, să vedem dacă a apărut certificatul pentru a fi prezentat la solicitarea cumpărătorului. În vitrină sunt mai mulţi miei. „V-am dat un număr de telefon, documentele îs acolo”, ne spune vânzătoarea.

Pe cartea de vizită este scris că se vinde doar carne de casă, indicat fiind un număr de telefon în dreptul căruia e scris numele Mihai. „Mieii sunt de la nord. Dar putem să aducem şi de la sud. Staţi fără grijă, totul e ok. Dacă vreţi certificat veterinar, pot să vă aduc o copie de la bază”, ne răspunde la telefon bărbatul pe nume Mihai.

Ce spune reprezentantul ANSA

Maxim Sîrbu, şef de direcţie în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Securitate Alimentară, ne informează că toate reţelele de comerţ, dar şi vânzătorii particulari, trebuie să deţină certificat pentru marfă, eliberat de veterinar. „Legea permite proprietarilor de ovine, care deţin până la 50 de capete, să sacrifice animalele în condiţii de casă. Dar condiţia este că ei singuri trebuie să-şi vândă marfa. În rest, animalele trebuie să fie sacrificate la abator. Indiferent unde au fost sacrificate animalele, vânzătorii trebuie să deţină certificate de la veterinar despre starea de sănătate a animalelor, dacă au fost vaccinate. Toţi trebuie să aibă acest certificat, dacă au scos marfa la vânzare. Dacă animalele au fost bolnave, atunci consumatorii riscă să se aleagă cu infecţii toxico-alimentare grave. Vânzătorilor nu le place când li se cere certificatul veterinar, dar sunt obligaţi să-l prezinte”, ne-a spus funcţionarul.

Sîrbu a precizat că inspectorii ANSA efectuează deseori controale inopinate şi aproape de fiecare dată sunt descoperite nereguli: „Au fost depistate falsificări de produs – sub pretextul că sunt miei, erau vânduţi iezi”.

Cum evităm să cumpărăm… leşul unui câine

Procurând carnea de miel fără certificat veterinar, riscăm să ne alegem cu animale afectate de moniezioză,  un vierme parazitar al rumegătoarelor mici, fiind cel mai des întâlnit la miei și iezi, în primele luni după ieșirea la pășune.

Pe lângă problemele generale asociate cărnii roșii, inclusiv creșterea riscului de cancer, există și unele probleme specifice mielului, pe care toți consumatorii trebuie să le cunoască. Depinzând de vârsta, greutatea, dar și mediul în care a fost crescut animalul, carnea acestuia poate prezenta câteva probleme.

Pancreasul și ficatul nostru pot avea de muncit „ore suplimentare” în urma mesei de Paşte, deoarece mielul poate fi greu de digerat de către organism. Problema intervine din cauza unor toxine din carne, atunci când animalul este mai mic de zece kilograme și nu are măcar două luni, în momentul tăierii. Dacă mielul este mai mic, poate conține un nivel ridicat de purine, un compus din acidul uric care îngreunează digestia și chiar poate provoca unele boli hepatice.

Profesorul român Gheorghe Mencinicopschi este de părere că mielul trebuie să cântărească în jur de 14 kilograme. Dacă este prea mic, carnea acestuia conține o cantitate prea mare de proteine de tip colagenic. Acestea se digeră mult mai greu, iar mielul nici nu este prea comestibil.

Profesorul sugerează celor care cumpără carnea de miel de la piaţă să fie prudenţi şi să se uite la dinţi, dacă corespund unei rugumetoare erbivore, iar la  picioare, dacă sunt copite, şi nu lăbuţe cu ghiare, ca să nu fie înşelaţi şi să cumpere… un câine.

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea Statului de Drept și a Mecanismelor Anticorupție în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (BMZ) și implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ). Partener al proiectului în municipiul Chișinău este Instituția Privată Publicația Periodică „Gazeta de Chișinău” care implementează proiectul „Prevenirea corupției în sectorul siguranței alimentare prin informare, formare și responsabilizare”.

 

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE