România: o democrație în declin? (I)

223
0

Într-un articol publicat recent pe site-ul Deutsche Welle, cunoscuta jurnalistă de la București Sabina Fati ne explică motivele pentru care un partid populist, eurosceptic și naționalist precum AUR câștigă tot mai mult teren în România (vezi „Regresul democrației: de ce Spirala Tăcerii favorizează AUR“, din 14 martie a.c.). Printre acestea: „slăbirea democrației“, „lipsa transparenței în marile decizii“, pierderea subsecventă a încrederii în clasa politică autohtonă (o clasă fără consistență, „fără empatie, fără idei“), „diferența [din ce în ce mai substanțială] de venituri între cei care trăiesc tot mai bine și cei care abia reușesc să supraviețuiască“, la care se adaugă și niște factori globali, cum ar fi crizele generate de pandemie (mai exact: de modul în care a fost gestionat răspunsul la aceasta), de război, de creșterea inexorabilă a prețurilor etc.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

DONEAZĂ

E greu de spus ce a fost mai întâi: euroscepticismul românului, care a făcut posibil succesul AUR, ori propaganda eficientă a acestei formațiuni, cvasianonimă acum câțiva ani, care a exploatat abil dezamăgirile și spaimele cetățenilor, ajungând în Parlament în urma unei campanii fulminante pe platformele sociale. Oricum ar sta lucrurile, astăzi AUR este și mai vizibil în spațiul public, dat fiind că e un partid parlamentar ai cărui reprezentanți apar mereu la știri și la dezbaterile TV. Iar vizibilitatea și legitimitatea conferă greutate mesajului său politic, atrăgând o parte din electoratul care nu l-a votat la alegerile din 2020.

Rezultatul euroscepticismului și al influenței mediatice pe care o exercită AUR este unul cât se poate de alarmant: doar 46% dintre români cred, în clipa de față, că apartenența la UE este un lucru bun. O cifră situată sub media europeană, care nici ea nu-i prea grozavă – 62%, dar mai ales sub cifra înregistrată cu opt ani în urmă, când aproape 70% dintre români se declarau eurofili convinși. Dacă tendințele nu se schimbă, s-ar putea să avem, la anul, un „tricolor“ și mai echilibrat pe băncile Parlamentului, adică tot cam atâția „galbeni“ (AUR), cât și „roșii“ (PSD) ori „albaștri“ (PNL). Iar ca decor, două grupuri parlamentare modeste, deși sonore: UDMR și USR. Altfel spus, există șanse zero să avem un legislativ dominat de formațiuni reformiste (USR, care s-a compromis din cauza neînțelegerilor sale interne și a unor lideri din care s-a ales numai vorba, nu și fapta) sau moderate, de bun-simț, cum e Forța Dreptei, care ar putea să rămână sub pragul electoral din cauza strategiei sale de autopromovare deficiente.

Trendul se poate schimba numai dacă: 1. Ucraina (alias Occidentul, în viziunea adepților lui George Simion) va învinge fără drept de apel Rusia, ceea ce va descalifica memele fals pacifiste (pacea depinde doar de Ucraina, adică de resemnarea acesteia, concretizată prin cedări teritoriale) și mantrele antioccidentale de inspirație rusească (Europa și America au provocat războiul și criza economică, ele sunt împotriva valorilor tradiționale și sănătoase, iar lumea e condusă din umbră de tot felul de soroși, billgates-i, grupuri de la Bilderberg etc., care ne bagă cipuri în sânge, ne înrobesc conștiința și ne privează de libertatea și prosperitatea pe care am avea-o dacă am fi suverani, adică nu am răspunde în fața nimănui pentru niciun abuz și derapaj intern ori extern) pe care se construiește cam toată propaganda AUR; 2. Se demască nu numai sursele de inspirație, ci și mecanismele de inspirație, o lucrare posibilă numai în condițiile în care clasa politică actuală sesizează pericolul și pornește o campanie de informare pentru populație și de penalizare pentru dezinformare; 3. poporul devine cult și lucid peste noapte și înțelege că AUR e o cursă și că normalitatea e de găsit nu în heirupismul „suveranist“, ci în independența reală a justiției, în transparența deciziilor politice și a cheltuielilor bugetare, în faptul că el, poporul, poate și trebuie să-și controleze reprezentanții, nu invers, și că, în cazul în care vrea prosperitate, trebuie să muncească pentru ea și să n-o aștepte de la alții.

Din cele trei scenarii, numai primul e cumva de imaginat, oricât de improbabil ar părea el în ziua de azi. Al doilea e cu certitudine imposibil în 2024, căci alianței PSD-PNL îi convine, deocamdată, un adversar ca AUR, care justifică și consolidează pentru încă un ciclu electoral cârdășia „de nevoie“, dar reciproc profitabilă, între social-democrați și liberari. Doar dacă AUR acumulează cu mult peste o treime de voturi la anul, cineva dintre decidenții de azi ar putea înțelege că gluma s-a îngroșat și să acționeze în consecință. Cel de al treilea scenariu este o utopie pe care o tot așteptăm să se împlinească de pe la începutul anilor 1990 și la care vom visa încă multe decenii înainte, căci singurul lucru care o poate genera, în viitorul previzibil, se cheamă „miracol“.

(va urma)

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

DONEAZĂ