Un ochi râde, altul plânge… Așa V-a văzut și așa ați rămas în portretul executat cu măiestrie de Iurie Iazan*. Când ochii sunt atât de grăitori, celelalte detalii îşi pierd din acuitate. Căci plânge cel care zâmbeşte strălucind, râde cel trist, slobozind lacrimi evaporate… Și totu-i banc, și totu-i glumă, și parcă Vă aud spunând pătăranii la Terasa galbenă de la Uniunea Scriitorilor. Bancuri la un pahar de vorbă, care se întindea spre două… vorbe spuse dincolo de pahare. Ca să nu tacă trist, cu privirea plină de durere… sau să-și tragă basca pe ceafă a nepăsare… întru sfidarea timpului trecut fără noimă. Să reușească să ne adune la un ulcior cu pătăranii… apoi să treacă la alt ulcior cu pătăranii… unde include istorioarele povestite de toți cei cu care se întreținea la o vorbă… și tot așa, pentru că forma lor orală îi aduna nu doar la ulciorul cu pătăranii, ci la unul plin cu vin… deloc de ignorat. Altfel cum s-ar fi ajuns Dincolo de poveste, pentru că știm cât de Greu mai cresc bărbații… Și când ați întrebat Ce te-nvață o povață, medităm la statornicia ce lipseşte multora din Vorba bună ne adună, la Ulciorul cu pătăranii, Alt ulcior cu pătăranii, unde ni se dezgolește lumea de dincolo de cărți, lumea celor care le scriu. Și uite aşa, s-ar părea pe neprins de veste, a venit și premiul Hans Christian Andersen, care nu se dă oricui, să ne înțelegem!
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEDureros de percutantă este azi povestea cu Groapa de bombă.
- Las-că au să cadă și în mahalaua noastră bombe și atunci o să vă alungăm și noi acasă… gânduri verzi de copii care jinduiesc să aibă și ei o groapă ca a vecinilor, în care să se joace. Atât. Dureros de dur acest adevăr. Nimic de comentat.
În lungul drum prea scurt oferit nouă de soartă, ați reușit să Vă mențineți inocența și puritatea de copil. Copiii V-au apreciat nu doar inspirația cu care explicați semnele de punctuație! Citindu-vă, sunt sigură, chiar și cel mai lenos și indiferent copil le-ar reține pentru totdeauna.
- Cel mai important este, repetă Punctul, ca fiecare dintre noi să stea la locul său și să-și facă datoria.
- Bravo! strigă Apostroful, uite cum știe el să le pună pe toate la punct!
Criticul Mihai Cimpoi zice că sunteți mucalit din speță antonpannină, aruncând peste hâtrenie un văl de candoare și lirism, fără a putea înșela și hârtia, care Vă face timid în stil oralizant.
Azi, citindu-Vă cărțile, parcă V-am vedea de printre pagini, povestindu-ne, la modul cel mai serios, bancuri noi, pline de bunăvoința generatoare de energii benefice, pe care le acumulăm fără efort… dar totu-i până la un timp. Nu-i așa, maestre?
Mihaela PERCIUN, scriitoare, muzeograf, Muzeul Național al Literaturii Române
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
