Arhiplină de dragoste – viața lor

780
0
*Elena Bontea (10.11.1933) Portretul scriitorului Nicolae Esinencu Ulei/ pânză, 90x69 cm, 1978 Colecția Arte Plastice, nr. de inv. 2004, MNLMK

Îngândurat, pletos și bărbos. Privire albastră, imensă. Nicolae Esinencu. Copilul teribil pozează cuminte, exact cum nu poate face nici cel mai cuminte copil. Plin de timiditate. Așa vă vedea pictorița Elena Bontea prin 1978*. Și plin de dragoste – emanațiile ei transpar, se desprind și din scrisori, asta o știm și din viață. Maestre, ați avut o soție, care a făcut din poezia ei o viață plină de poezie pentru D-voastră. O viață cu rime și fără, plină de iubire. Asta a contat. Deși ați declarat: eu mă simt cel mai singuratic om de pe lume. Un poet fără generație. Nu-i chiar așa. Sunteți poetul generației Antosea Darca.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Cu Sens-ul multașteptat în față, chinuit de întrebarea care-i sensul acestui Sens? O fi fost în Toi? O fi venit din Iarbă? Sau risipit prin toate celelalte care au urmat?

Găsesc în scrierile D-voastră o constatare ce nu m-a mirat deloc – o primă impresie despre Voznesenscki  – fanfaron, iar la a doua vedere mai e și arogant. Un ochi fin, o putere în exprimare pe care ne-o explicați ceva mai jos: Scriu toate astea în zilnicul meu, nu ca să arăt cine am fost, ci, ca la timpul vostru, să vă întrebați cine sunteți voi! Fraza nu suportă nici un comentariu.

Peste toate astea vine și se suprapune spusa tatălui: tu n-asculta pe nimeni, tu ascultă-te pe tine. Magistrală această învățătură. Și o altă constatare la fel de șocantă: Dacă s-ar face un concurs unional sau mondial la bârfit, bănuiesc că noi moldovenii am ocupa locul întâi în lumela cât se bârfește în lumea literară.

Măiastra Elena Bontea în acest portret mai schițează un fel de clepsidră, probabil inspirată și ea din spusele D-voastră: Închipuiți-vă că timpul meu nu-i al meu, alții dispun de el și anume ei hotărăsc soarta și viața mea… E și ăsta un adevăr incontestabil, mai ales când vă referiți la cei ce vă vizitează, la oaspeții nepoftiți, pe care-i primeați cu brațele deschise. Și se părea că toată viața e o petrecere… doar unii se întrebau mirându-se: oare când mai scrie? Ați scris mereu, ați scris mult, ați scris interesant.

Dar ce tată iubitor ați fost se vede dintr-o frază actuală în toate timpurile: Ține băieții cât mai departe de televizor… citește-le cărți. Asta e scăparea, trecerea spre o civilizație cultă – cititul!

Nici nu-i nevoie de mai multe detalii, doar încă unul, parte esențială în portret: puloverul. Da, unul din multele croșetate de To, soția iubită.

 

Mihaela PERCIUN, scriitoare, muzeograf, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

 

 

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE