Patru destine înnobilate de curaj, muncă și perseverență

Patru destine, patru vise, o realitate comună. Reporterii „Gazetei de Chișinău” au vizitat patru persoane cu necesități speciale din orașul Criuleni, care de câțiva ani sunt încadrate în câmpul muncii. Cei despre care vă vom povesti mai jos beneficiază de ajutorul Asociației Obștești „Fiecare Contribuie pentru Schimbare”, care se ocupă de incluziunea persoanelor din grupurile vulnerabile. Cele patru destine sunt marcate de probleme de sănătate, dizabilități, însă perseverența și dorința de a-și îmbunătăți condiția socială le-au dat puteri să creadă în ei și în cei care le-au întins o mână de ajutor.

Primul cu care ne-am întâlnit este Constantin Ciorbă de 27 de ani. Tânărul lucrează de cinci ani la un supermarket din orașul Criuleni. Acesta este muncitor auxiliar. Deși a studiat meseria de tâmplar, Constantin nu a putut lucra din cauza problemelor de sănătate.

Flacăra dorinței arzătoare-n suflet

Până să obțină locul actual de muncă, tânărul a muncit un an la Spitalul Raional Criuleni în calitate de muncitor auxiliar. Primii ani i-a fost mai greu la postul actual de muncă, până s-a obișnuit cu ce trebuia de făcut. Și acum mai apar unele dificultăți. Uneori nu înțelege indicațiile mai-marilor săi, iar alteori colegii nu sunt atât de îngăduitori cum ar fi bine să fie.

„Așez fructele pe raft, sunt și muncitor auxiliar la depozit, strâng cartonul de la cutiile cu marfă. Mă simt normal, dacă întâmpin unele dificultăți nu prea spun, ca să nu fac probleme. Mai sunt conflicte, ne mai certăm cu colegii.  În timpul liber stau acasă, privesc televizorul și mă joc la computer. Privesc filme de acțiune, filmele cu Omul păianjen”, ne-a spus Constantin.

Durerea unei mame

 Constantin își ajută părinții prin gospodărie, participă la diferite întâlniri în cadrul Asociației, iar în timpul liber îi place să privească filme. Acesta a menționat că ar vrea să-și întemeieze o familie. Mama lui Constantin, Svetlana Ciorbă (58 de ani), ne-a spus că la început mergea cu el la postul de muncă pentru a-l ajuta, iar acum Constantin a devenit un sprijin în familie. Uneori le-a fost mai greu, însă au luptat pentru a depăși greutățile.

„El se descurcă mai bine de unul singur, dar oricum, eu ca mamă nu pot să nu-l ajut. Mă simt vinovată mereu deoarece cred că din cauza mea Constantin are nevoi speciale. Asociația ne ajută tare mult. Pe unde eu, pe unde ei, mereu îi susținem pe acești copii. Așa copii ca al meu o să fie jigniți, dar încercăm să-i susținem și noi cum putem. Nici eu nu mai am puteri ca altădată. Am avut și două operații, dar împreună ne descurcăm. Constantin ne ajută și în jurul casei cu ce poate. Și cu bani, dacă avem nevoie, aduce și produse alimentare”, ne-a împărtășit Svetlana Ciorbă.

Managerul programului Abilitare Economică din cadrul A.O „Fiecare Contribuie pentru Schimbare”, Ala Ianenco, ne-a spus că mama lui Constantin a apelat la ajutorul programelor din cadrul Asociației în 2014. De atunci se lucrează cu Constantin la dezvoltarea mai multor abilități ale vieții independente.

„Orice deprindere se capătă prin muncă în parteneriat cu familia, exersarea unor mecanisme la locul de muncă, la magazin etc. Timp de doi ani s-a lucrat inclusiv cu familia pentru a-l pregăti pe Constantin de angajare”, ne-a spus Ala Ianenco.

Munca, un refugiu de probleme

 După ce am discutat cu Constantin am cunoscut-o și pe Valentina Dimicenco (33 de ani) din satul Zolonceni, raionul Criuleni. Valentina este din 2019 croitoreasă la atelierul deschis în cadrul Asociației. Îi place să confecționeze diferite articole din textile, să coase și să-și ajute colegele din atelier.

Am stat de vorbă cu Iulia Cojocari, croitoreasă, persoană de sprijin angajată de către Asociație să o instruiască și să o ghideze pe Valentina, și cu o colegă de muncă.

„Noi ne înțelegem bine. Valentinei îi place să coase, ca orice persoană mai întâmpină greutăți. Este punctuală, atentă și are dorința de a învăța ceva nou. Ne cunoaștem de mai mulți. E bucuroasă când vine aici, mai iese din casă”, ne-a comunicat Iulia Cojocari, cea care a instruit-o pe Valentina în ale cusutului.

Iar Victoria Cazac, colega Valentinei de muncă, ne-a spus că la început a fost mai dificil, ulterior chiar s-au împrietenit: „Ne înțelegem foarte bine. De la început a fost mai dificil, dar încet, încet, am început să ne descurcăm. Valentina aici se dezvoltă și se simte bine. Este om ca toți oamenii, nu-i vina ei că s-a născut cu probleme de sănătate.”

Călători prin vise

Însoțiți de reprezentanta Asociației „Fiecare Contribuie pentru Schimbare” am vizitat o altă beneficiară al ajutorului specialiștilor, Svetlana Mospan. Aceasta lucrează de patru ani la xerox în cadrul Agenției Servicii Publice din Criuleni. Svetlana are 42 de ani, este originară din orașul Criuleni. A finalizat Colegiul de limbi străine din Chișinău, a lucrat timp de un an profesoară de limba engleză. Svetlana ne-a spus că îi place ceea ce face acum, socializează cu oamenii care vin să-și facă copii la documente. A început să cunoască mai bine aparatul de multiplicare pentru a putea oferi mai multe servicii, nu doar xeroxarea documentelor.

„De la început am avut un ajutor care m-a învățat, apoi prin practică am învățat și eu. Anterior am lucrat la Starea civilă la xerox. Am mai lucrat la școală în Criuleni, am predat engleza, tot doar un an de zile am lucrat, pentru că nu am avut practică și copiii nu mă ascultau. Cu colegii mei mă înțeleg bine. Eu am un vis – să vorbesc limba engleză, să fiu într-un colectiv unde se vorbește limba engleză ca să învăț și mai bine limba. Eu aș vrea să călătoresc în altă țară, dar nu am posibilitate, deocamdată”, ne-a spus Svetlana Mospan.

De la Agenția Serviciilor Publice ne-am continuat drumul spre consiliul raional, acolo ne aștepta Vasile Gîrneț, un tânăr de 30 de ani, care a fost încadrat în câmpul muncii cu ajutorul specialiștilor de la Asociație. De aproape doi ani, Vasile duce evidența persoanelor care pășesc pragul clădirii consiliului raional. A fost angajat în timpul pandemiei de COVID-19. Tânărul a reușit să învețe departamentele din cadrul instituției, să știe exact cabinetele în care se află angajații.

„Până a veni aici am învățat câteva meserii la școala profesională, dar nu am putut să mă angajez, pentru că se temeau să angajeze oameni cu necesități speciale. Am mai lucrat și la colectarea deșeurilor prin oraș și cu ajutorul Asociației am venit aici la consiliu. Mai departe am să văd ce am să fac, o să vedem cum o să fie situația. Când nu sunt la consiliu lucrez pe acasă, pentru că la casă pe pământ mereu este de lucru”, ne-a povestit Vasile Gîrneț.

Șeful de gospodărie din cadrul consiliului raional, Ion Bătrâncea, cel care l-a angajat pe Vasile, ne-a spus că tânărul își îndeplinește onorabil obligațiile: „Raportarea o dă zilnic. Eu îl verific cel puțin o dată la două zile ce și cum face. Udă florile, mătură scările, e tare bravo. Nu am avut probleme cu el”.

 Un sprijin pentru schimbare

Managerul programului Abilitare Economică din cadrul A.O. „Fiecare Contribuie pentru Schimbare”, Ala Ianenco, ne-a comunicat că cei care se adresează pentru ajutor trec printr-un program cu mai multe etape: „Evaluarea situației actuale. Aceasta constă în revizuirea documentelor, trebuie să știm care sunt problemele, discuțiile cu familia, starea socială a familiei. În 2014 am deschis Programul de Autoreprezentare, așa se numea pe atunci. Acesta presupune că persoana se reprezintă de sine stătător, indiferent unde s-ar duce, la magazin, poștă, la un interviu de angajare. Le cultivăm aceste abilități tinerilor care se adresează la noi. Exersarea unor abilități este un proces îndelungat în funcție de necesitățile fiecăruia. Mergem împreună cu beneficiarii la cinema, teatre, la mare. Incluziunea socială se realizează prin mai multe tipuri de activități. Asociația oferă câte o persoană de sprijin care ajută beneficiarii”.

AO „Fiecare Contribuie pentru Schimbare” a fost înființată în anul 2000 și are ca scop îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități și dezvoltarea comunităților în spiritul incluziunii.