,,Într-un stat în care intelectualii nu sunt cotați, nu te poți aștepta la luare de atitudine”

Interviu cu Angela Stafii, doctor în filozofie, trainer, mentor

Trăim timpuri istorice, suntem martori la multe evenimente ce ne vor schimba viața, percepțiile. Probabil, nici noi nu mai suntem cum eram înainte de pandemie. Frica de îmbolnăvire și moarte nu s-au șters definitiv, este sedimentată în memoria noastră colectivă, globală. Nici n-am reușit să conștientizăm bine ce ni se întâmplă, că a venit războiul la hotar cu Moldova. S-a suprapus frica de virus peste cea de a ajunge rachete – „întâmplător” sau bine direcționate de ruși – pe teritoriul nostru. Din acest motiv, intuiesc că, în perioada următoare, cea mai mare valoare va fi sănătatea psihică a oamenilor. Totodată, e un moment crucial pentru R.Moldova – de modul în care se vor derula lucrurile în perioada următoare va depinde parcursul nostru istoric. Despre toate acestea am discutat cu Angela Stafii, doctor în filozofie, trainer, mentor, în interviul pe care vi-l propunem.

– Cum vă explicați ignoranța și lipsa de atitudine a unei părți semnificative de intelectuali, interpreți, oameni de artă, referitor la genocidul care are loc în Ucraina?

Faptul că oamenii nu vorbesc despre atitudinea lor nu înseamnă că nu o au. Probabil că mulți sunt dezamăgiți și convinși că opinia lor nu contează. Într-un stat în care intelectualii nu sunt cotați și valorizați, nu poți să te aștepți la luare de atitudine. Mai mult, societatea este atât de polarizată că orice apariție a unui artist, de exemplu, poate fi criticată. Din păcate, intelectualii în țara noastră au devenit un grup minoritar și marginal. Și aceste roade le culegem acum, la răspântie de drumuri. Locul intelectualilor este ocupat de așa-numita societate civilă, care linșează toate opiniile care vin în dezacord cu un anumit tip de limbaj. De aceea mulți preferă să tacă public.

Pe de altă parte, frica în care trăim de câțiva ani și problemele economice tot mai mari determină oamenii să găsească instrumente pentru a-și apăra psihicul. Și aceste instrumente sunt de obicei ignorarea sau negarea unui adevăr.

– În acest context, e relevantă expresia: Tăcerea strigă mai tare? Această situație îmi amintește de perioada bizantină, când Constantinopolul era atacat de imperiul otoman, iar intelectualii, preoții, discutau: de ce sex sunt îngerii?

Este relevantă, în măsura în care vorbește despre nevoia de securitate a fiecăruia. Dar psihicul uman va proceda întotdeauna astfel: va fugi de tot ce poate fi periculos. Este o regulă instinctuală asta. Și e nevoie de curaj ca să poți ieși din acest mecanism. Iar curajul pentru intelectuali presupune și recunoașterea socială. Or, așa cum spuneam, noi am pierdut-o. Filosofii nu mai sunt la modă. În special cei naționali.

Noi am învățat că intelectualii sunt forța care aduce schimbarea socială. Astăzi însă nu mai este așa. Îi măsurăm și judecăm cu valori pașoptiste. Intelectualii de astăzi nu mai sunt revoluționari. Sunt blocați în rețelele sociale și strigă fiecare în patul lui.

– Cum vă explicați această atitudine din punct de vedere psihologic, ce se întâmplă în mintea oamenilor? Formarea opiniei publice nu este un lucru întâmplător. Atitudinile și percepțiile oamenilor sunt formate din mai multe ingrediente: ce văd la televizor, ce spun formatorii de opinie, societatea civilă etc. 

Există un concept sociologic interesant, numit spirala tăcerii. Conform autoarei, atunci când oamenii sunt în minoritate, își vor ascunde punctele de vedere, pentru ca să nu fie izolați social, mai ales atunci când mass-media îi prezintă ca fiind o minoritate. Opinia publică este întotdeauna legată de pericolul izolării. Aceasta este de facto forța care ne face să simțim ce putem spune public și ce trebuie să rămână discuție particulară.

Iar percepțiile oamenilor se formează din mai multe ingrediente, așa cum spui. Dar cea mai importantă este „gura neamurilor” în Moldova. Ceea ce cred prietenii și neamurile este adevărat. La toată povestea se adaugă confirmarea din partea mass-mediei. Este un coctail, pe care nu îl poți dezarma cu sloganuri și limbaj de lemn. Este nevoie de o altfel de strategie. Și strategia ar ține de identificarea autorităților și liderilor de grupuri, și lucrul anume cu acești oameni. Altfel, vom rămâne dezbinați și amețiți de propaganda rusească.

– Există la noi societate civilă, mass-media, capabile să se opună propagandei ruse din R.Moldova? Cât de mare este pătura conștientă de ce se întâmplă acum, în stare să rămână lucidă în fața acestei mașini de zombificare, care a devenit și mai toxică în timpul războiului? 

Probabil că există. Doar că dacă nu percepem Moldova prin ochiul Chișinăului și realizăm că mașinăria lucrează pe întreg teritoriul, atunci prognozele nu sunt foarte optimiste. Propaganda se „dezbate” doar cu altă propagandă, din păcate. Nu poți contrapune adevărul manipulării. Manipularea va fi mai atractivă și seducătoare. Asta e regula psihicului. Practic, acest lucru presupune o întreagă strategie emoțională și economică în același timp. Eu nu o văd acum. Cred că e treaba statului asta. Și dacă nu se procedează urgent, dar de manieră strategică, următorii ani vor fi dezastruoși.

– Care este raportul dintre cât de mult ne influențează mediul pe noi ca indivizi și cât de mult poate influența individul mediul în care trăiește? Acest proces este cu dublu sens?

Oamenii sunt ființe sociale. Scenariile vieții, ale percepției și atitudinilor noastre sunt generate de grupurile sociale. Sigur că există o parte foarte mică, care vede și gândește altfel. Dar la un moment dat și ea face parte din grup. Supraviețuirea omenirii este legată de existența grupurilor de susținere. De aceea mediul va influența întotdeauna omul. Însă un individ cu capacitate de leadership și carismă va avea tot timpul influență asupra grupului. Este ca o spirală. Suntem conectați între noi. Opinia unei autorități recunoscute social va avea întotdeauna influență. De aceea e important să avem lideri pe care oamenii îi recunosc ca lideri. Nu lideri auto-intitulați, nu veniți din proiecte și limbaj de lemn, dar cei care cunosc limbajul oamenilor și îl folosesc.

– Faptul că acest război este la hotar cu Moldova și că există un risc sporit de a rămâne fără electricitate, încălzire, va lăsa sechele psiho-emoționale pe termen lung? Dacă da, care vor fi și cum se vor manifesta în toate aspectele vieții?

Acum se ridică în noi memoria colectivă a războaielor și sărăciei. Frica de a rămâne pe întuneric și în frig este moștenită din generațiile vechi. Acest lucru generează în noi două tipuri de reacții: fie devenim agresivi, pentru a putea supraviețui, fie ne retragem și creștem anxietatea și atacurile de panică. Pe termen lung, amândouă reacțiile lasă sechele. Vom avea oameni care nu știu încotro să o apuce, care vor deveni violenți și vom avea multă depresie. La nivel social, scade tot mai mult încrederea în stat ca instituție. Oamenii vor cere revizuirea așa-numitului contract social. O parte dintre ei însă vor deveni și mai submisivi (supuși, umili – n.r.) și tăcuți. Și aceste două tabere vor lupta între ele. Unde vom ajunge, nu știu. Dar perspectivele sunt sumbre.

În asemenea crize mari este nevoie de viziune și suport. Atât timp cât ele nu există (cel puțin viziune nu văd), va fi tot mai greu să menții o populație pe linia de plutire. Mulți vor pleca, cred. Fondul emoțional și securitatea economică constituie contractul nostru cu statul. În cazul în care ele nu sunt asigurate, migrația va crește. Iar cei care vor rămâne fie vor deveni și mai violenți și mai agresivi (va crește infracționalitatea), fie se vor închide total în bula lor intelectuală.

– Există categorii mai vulnerabile din punct de vedere psihologic în astfel de momente? Ce recomandări aveți pentru oameni în aceste condiții? 

Sigur că există. Vorbim despre mai multe categorii. Prima sunt cei care câștigă puțin și își fac griji privind modul în care se vor descurca. De aici vine anxietatea crescută. Din a doua fac parte cei care trec prin crize personale (pierderea cuiva drag, trădări, boala cuiva etc.). La toate acestea se adaugă, așa cum spuneam, memoria colectivă, transmisă din generație în generație. A treia categorie este mai vastă și aici sunt incluși cei care nu au abilități de a face față stresului.

Ce au nevoie să facă oamenii? Să se ocupe de sine. În primul rând. Indiferent câtă frică și manipulare este în jur, dacă știi cine ești, te descurci. Mai mult, este nevoie ca fiecare dintre noi să vadă și să planifice un viitor bun pentru sine. Realist, dar pozitiv. Acest lucru ne va da forță să ne mișcăm.

Să se ocupe de cei dragi și să facă voluntariat. Întotdeauna grija pentru celălalt a ajutat în depășirea momentelor dificile. Noi nu avem acum doar momente, avem perioade grele. De aceea, dacă învățăm să ne susținem unul pe celălalt, vom supraviețui.

– Vă mulțumesc!

Interviu realizat de Olga Bejan-Leva