Scapă „basma curată” sau cum sunt protejați de sistem torționarii și reușesc să evite pedeapsa  

280
0

Cum și de ce scapă torționarii din Moldova de pedeapsa penală?  Experții de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) au lansat studiul „Practica judecătorească în cauzele de tortură și rele tratamente”,  în cadrul căruia au examinat în ce măsură sancțiunile prevăzute de lege au fost aplicate în practica ultimilor zece ani. Iar cifrele nu „arată foarte bine”, așa cum a menționat președintele CRJM, Vladislav Gribincea.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Potrivit datelor studiului, principalii torționari în Republica Moldova se numără în rândul polițiștilor (75% din cauzele analizate), profesorilor (8% din cauzele analizate) și reprezentanților serviciilor de pază (6% din cauzele analizate). Analizând practica judecătorească din ultimii zece ani, autorii studiului au constatat că persoanele acuzate de tortură au o șansă de 50% de a fi achitate în prima instanță, asta însemnând o rată de achitare de 15 ori mai mare decât media din țară. Dintre persoanele care ajung să fie condamnate pentru fapte de tortură sau rele tratamente, doar 19% ajung să stea la închisoare, restul primind pedepse cu suspendare. Iar uneori, examinarea cauzelor de tortură poate dura atât de mult încât intervine prescripția, iar făptașul scapă nepedepsit. De regulă, aceste dosare se examinează în judecată șase ani, sau de 4,5 ori mai mult decât dosarele penale obișnuite.

Probleme de sistem sau practica „o mână spală pe alta”

Experții atrag atenția asupra ratei de condamnare extrem de mici a torționarilor și a perioadei îndelungate de examinare a dosarelor privind fapte de corupție și rele tratamente. Experții au examinat 71 de hotărâri irevocabile ale Curții Supreme de Justiție (CSJ) în care sunt acuzate 102 persoane. În mare parte, experții remarcă omiterea probelor la dosar, fapt care duce într-un final la achitarea persoanei cercetate. De asemenea, în perioada examinării cauzei, persoana vizată nu este suspendată din funcție. O altă problemă atestată este reexaminarea repetată a cauzelor.

„De fapt, 20% din cauze pleacă la rejudecare. 11% pleacă de 3 sau 4 ori la rejudecare. Am identificat cauze cu termen de prescripție expirat. Fiecare a treia cauză merge cel puțin o dată la rejudecare”, a menționat Daniel Goinic, director de program CRJM. De menționat că studiul nu include dosarele remise la rejudecare. Potrivit directorului CRJM, situația creată la acest capitol induce ideea că magistrații de la CSJ ar ezita să „înrăutățească situația persoanei acuzate, dar trimit dosarul la Curtea de Apel ca să facă acest lucru și ulterior să mențină hotărârea”.

Referindu-se la polițiști, care figurează în 75 la sută din cazurile de tortură și rele tratamente, avocatul Vladislav Cojocaru, care anterior a activat în calitate de procuror, atrage atenția asupra faptului că, în unele cazuri, atribuțiile de bază ale polițiștilor se pot întoarce împotriva lor, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt instruiți în domeniu.

„Cât privește situația cu polițiștii, este destul de interesant când se spune că fiecare persoană trebuie condamnată.  Polițiștii nu sunt instruiți în ceea ce privește practicile de aplicare a forței fizice chiar și în condițiile de aducere forțată. Aici o să le țin apărarea. Pentru că, neaplicând corect anumite practici în domeniu dat, nimeresc sub latura penală”, a menționat fostul procuror, avocatul Vladislav Cojocaru.

La rândul său, președintele CRJM, Vladislav Gribincea, menționează că rareori cazurile examinate vizează reținerile, nemaivorbind despre acuzațiile invocate de victime.

„Ar fi interesant să polemizăm. Acuzațiile care sunt aduse rareori țin de rețineri în forță. Sunt două sau trei cazuri, dar și atunci au rupt mâinile persoanelor la reținere. În rest, este vorba despre măști antigaz, electrocutări, lovituri la tălpi cu bastoane, bătăi. Impresia noastră este că, în multe cazuri, procurorii nici nu lansează investigații, dar sunt de acord că polițiștii nu sunt foarte bine instruiți în ceea ce privește aplicarea forței fizice în situații de criză”, a menționat Gribincea.

În ceea ce privește condamnările, de asemenea, se creează impresia că sistemul i-ar apăra pe torționari. În mare parte, puținele sentințe de condamnare sunt „cu suspendare”, ceea ce înseamnă că inculpații sunt scutiți de închisoare. În opinia experților, în majoritatea absolută a cazurilor, se aplică „articolul 90”.

„Nu am constatat niciun caz în care judecătorii să dispună ani de închisoare cu executare. Întotdeauna când dictau ani de închisoare aplicau articolul 90 și încercam să găsim motive, pentru că articolul 90 trebuie justificat și nu găseam motive convingătoare. Încercam să înțelegem care este justificarea din spate a aplicării suspendării. Impresia este că e jale și înțelegem de ce, pentru că sancțiunile sunt destul de dure”, a menționat Gribincea.

 Unde sunt torționarii „din iadul” lui 2009? 

Spre marea surprindere a autorilor studiului, evenimentele din aprilie 2009, atunci când sute de participanți la protestele anticomuniste au fost maltratați în comisariatele de poliție, sunt vizate în doar trei sau patru dosare, care, atenție, se examinează încă în prima instanță.

„Noi ne așteptam să avem mai multe condamnări în baza evenimentelor din aprilie 2009, deoarece procurorii spuneau că au multe cauze care sunt gata să fie transmise în judecată. Fie aceste dosare au fost transmise în judecată și nu au ajuns la CSJ, fie nu au ieșit din procuratură din varii motive”, a menționat Gribincea.

În cazul a cel puțin trei doare, procesul a fost încetat pe motiv că procurorii au clasat cauza penală și au redeschis-o cu încălcări procedurale.

„În cele trei dosare, faptele torționarilor erau extrem de grave, ceea ce ne face să credem că judecătorii încă mai au atitudine pro-acuzatorială și ezită destul de mult să dea sancțiuni dure pentru persoanele cu care interacționează zi de zi”, au menționat autorii studiului.

Autorii studiului nu recomandă înăsprirea sancțiunilor, întrucât cele prevăzute de lege sunt suficient de dure și stabilesc privațiune de libertate pentru acte de tortură și rele tratamente. Este important ca sancțiunile prevăzute de lege să fie aplicate corespunzător.

Avocatul Poporului, Ceslav Panico, recunoaște că principala problemă rămâne în continuare impunitatea și protecționismul în sistemul de detenție al torționarilor.

„Sunt multe cazuri în acest sens. Sunt multe cauze care au dus la acest aspect, de la calitatea probelor și influențe din afara sistemului de justiție la corupție”, a menționat Avocatul Poporului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT