Etica lustrației// Victor Buruiană: „Avem încă mulți agenți conservați, agenți de influență ai Rusiei, care, ajungând în funcții înalte de conducere, la momentul oportun iau decizii, votează, scriu legi necesare Kremlinului” 

327
0

Continuăm să publicăm răspunsuri la ancheta „Gazetei de Chișinău” ce vizează tema lustrației în societatea noastră. În ediția de astăzi, la ancheta „Gazetei de Chișinău” răspund protoiereul Petru Buburuz, parohul bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău din cadrul Mitropoliei Basarabiei, Ana Guțu, profesor universitar, doctor în filologie romanică, prim-vicepreședinte PUN, și Victor Buruiană, cantautor, realizator de emisiuni de muzică la Radio România Chișinău. 

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT
  • Cât de necesară este acum o lege a lustrației în Republica Moldova?

Desigur, o lege a lustrației ne-ar trebui, dar, după cum e la noi, o asemenea lege ar crea pârghii pentru răzbunări personale… Pentru a funcționa corect și eficient, această lege trebuie gândită foarte bine, pentru a face diferența dintre colaborările reale și cele formale. O colaborare cu KGB-ul putea fi foarte diferită. Unii erau colaboratori cu funcții, grade și merite în ale turnătoriei, organizatori de rețele de spionaj intern al cetățenilor, distrugând oameni, familii întregi, cum a fost cazul familiei jurnalistului Nicolae Lupan. Alții au fost simpli turnători cu o contribuție minoră, din prostie, din frică sau dintr-o falsă încredere că fac un lucru util societății. În sfârșit, au fost din cei care au semnat colaborarea pur formal, din frică, sau pentru a trece peste anumite obstacole sociale, personale etc. Fără însă a trăda și turna real. Cred că din aceștia erau cei mai mulți și nu este corect să-i punem laolaltă cu cei din precedentele două categorii. Ambii mei bunici au fost preoți și erau cu regularitate chemați la KGB, insultați și intimidați pentru că nu doreau să semneze colaborarea. O altă rudă de-a mea, jurnalist de profesie, chemată de multe ori la NKVD (în perioada de după război), până la urmă s-a sinucis…

Noi mai avem încă foarte mulți agenți conservați, agenți de influență ai Rusiei, oameni care ajung în funcții înalte de conducere, care la momentul oportun iau decizii, votează, scriu legi necesare Kremlinului… Un tanc costă de la 3 la 10 milioane de dolari. În medie, în luptă tancul rezistă doar opt minute! Câți agenți pot fi cumpărați cu 10 milioane? Și vor lucra mulți ani, nu doar opt minute! E mult mai convenabil să cumperi oameni decât tancuri! Rușii au înțeles demult această matematică simplă și au umplut toate fostele țări socialiste cu agenții lor.

  • Cât de reală ar fi realizarea unui proces al lustrației în prezent în Republica Moldova?

Puțin reală, din păcate… pentru că agenții FSB-ului sunt infiltrați peste tot, au putere decizională și va fi extrem de greu să fie promovată o asemenea lege… În Ucraina forțele democratice nu au reușit să impună o lege a lustrației și doar războiul a developat zeci de mii de agenți, chiar în cele mai înalte funcții de conducere din armată și guvern. Faptul că ei nu au fost deconspirați la timp, a dus la pierderea a foarte multe vieți omenești…

  • În ce relație ați fost cu KGB?

Relații directe nu am avut, dar am cunoscut persoane despre care – mai devreme sau mai târziu – am aflat, sau am bănuit că ar colabora cu serviciile secrete rusești.

  • În domeniul Dvs. de activitate ce influență avea această structură odioasă?

Această structură a avut și are în continuare o influență enormă asupra societății și a vieții noastre. Mereu se deconspiră diverși inși despre care se află că au lucrat în interesul unui alt stat, adică al Rusiei. Cât mă privește pe mine personal, pe lângă profesia de bază, cea de inginer, toată viața am activat și în domeniul muzicii, ajungând la sfârșitul anilor 80, după ani de rock, jazz și muzică ușoară, la folk, adică la cântecul de protest, fiind antrenat în mișcarea de Renaștere Națională. În a doua jumătate a anilor 90, am simțit cum tot mai mult se încearcă eliminarea mea din concerte, iar după concertele din Orășelul de Corturi din 2002, unde participam în fiecare seară, parcă ar fi întors cineva un întrerupător ascuns – am încetat să mai fiu invitat la concerte, la emisiuni radio și TV. Peste ani, redactori și regizori mi-au mărturisit că au primit indicații să nu mă mai invite, omuleții verzi au tras sforile…

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT