„Crizantema târzie”, o carte luminoasă, autentică

Raisa Leahu Chirilă, aflată la muncă în Italia, a văzut într-o zi un carnet cu foi albe-albe. Se gândea să-și noteze niște rețete culinare, dar amintirile de acasă, adunate ani și ani, au început să se aștearnă parcă de la sine pe hârtie. A pornit de la descrierea satului natal, Horodca, Hâncești, traversat de râulețul Botna, a povestit cum s-au luat părinții ei, cum arăta satul nins în toamna când s-a născut ea, Raisa, și-a descris copilăria, jocurile, preocupările oamenilor, felul cum respectau obiceiurile, acestea făcând parte din viața lor, luminată de credință, de dragostea pentru biserică. A mai povestit în detaliu cum, micuță fiind, a fost călcată de o mașină și doctorii au readus-o la viață (de fapt, atunci s-a născut din nou!), apoi a amintit de ziua tristă când cel mai mic frățior al său murise în somn, după care s-a stins și tatăl familiei – toate amintirile s-au revărsat într-o narațiune vie, energică, bogată în amănunte, carnetul s-a umplut, iar de curând s-a transformat într-o carte, intitulată „Crizantema târzie”, publicată la editura Cu drag (director al editurii, Petru Șarcov).

E o carte cu valoare documentară, istorică, etnografică, antropologică, e o proză biografică mustind de culoare și emoție. Iată câteva propoziții din carte: „Pe mama au așezat-o cu mine în brațe pe un covor așternut cu fân. Ne-au acoperit cu un ogheal, iar tata s-a așezat lângă căruțaș, acoperindu-se amândoi cu o peliculă de ploaie. Dar pe drum a început să ningă… Totul devenea alb și frumos. Glodul îngheța, dealurile se făceau albe… În fața casei mai rămăseseră multe crizanteme înflorite, iar tata le-a rupt pe toate, le-a scuturat de zăpadă, a făcut un buchet mare pe care i l-a adus mamei în casă. I-a mulțumit pentru cea de-a patra fiiculiță”.

Cartea „Crizantema târzie” de Raisa Leahu Chirilă a fost lansată pe 28 noiembrie la Biblioteca Raională „Grigore Vieru” din Călărași (directoare – Galina Agafița).

Raisa Leahu Chirilă, profesoară din Călărași care a muncit vreo douăzeci de ani în Italia, merită sincere felicitări pentru că a reușit să scrie o carte autentică, prețioasă, tulburătoare, pe care o citești dintr-o respirație.