Enigma va domina

334
0

Două cuburi. Ba se suprapun, ba se detașează, ba îți apar doar în două fațete. Celelalte ar fi înghițite de neant. Parcă sunt și parcă nu-s. Punctul din care le privești, oglinda prin care te amăgești. Amăgită și de ochiul meu vigilent. Răsturnată – această pictură pare cu totul distorsionată, dar nu-i așa! O fi ăsta misterul cubiștilor care au influențat-o și pe măiastra Valentina Rusu Ciobanu prin anii șaptezeci. Pânza la care mă refer a fost executată în 1972*.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Din altă perspectivă, pentru cei care nu-l cunosc pe Grigorie Vieru, în cubul superior apare capul unui alt Ioan Botezătorul, pe o altă tipsie, una croită dintr-un cer prea albastru. Aici Valentina Rusu Ciobanu ne dă liber la imaginație și fiecare poate vedea ce vrea, înțelege ceea ce poate, sau ceea ce nu poate, ceea ce i se developează în fața ochilor sau în ochii lăuntrici ai imaginației. E firesc. Dar o criptare și mai indescifrabilă ne așteaptă când încercăm să pătrundem în adâncimea citatului magistral din această pictură. Parte din el e scris pe verticală, alta curge pe orizontală, apoi sfârșește în întunericul cubului de jos. Și-i în latină!

Nomina si nescis perit et cognito rerum.

La o primă traducere am ajuns la versiunea: Dacă nu știi numele și cunoștința lucrurilor moare. La o căutare mai minuțioasă am găsit o altă variantă, la fel de cifrată: Dacă nu știi numele, ești pierdut și, odată ce-l cunoști, te vei pierde.

Ce a dorit să ne spună Valentina Rusu Ciobanu prin această frază din uitata limbă latină? Sincer, mi-a venit în vis o variantă de reinterpretare… dar am pierdut-o. Rămâne fiecare din noi să mediteze la frazele de mai sus, la ceea ce trebuie să facem, încât lucrurile însoțite de numele noastre să rămână, să nu fie uitate. Ar mai fi vreo versiune care să ne ducă pe scurtătură direct spre adevăr? Unde-i adevărul adevărat? Câte adevăruri există? Iată ce fac cuburile: parcă sunt și uite – nu-s! Ce a intenționat să ne ascundă Valentina Rusu Ciobanu în aceste două cuburi? Or, poate cubiștii nici nu căutau explicații? Ei își imaginau lucrurile până departe. Departe cu gândul ne duc și ochii clari ai acestui cap de pe tipsie. Ce bine că noi știm al cui este, altfel ne-am pierde pentru totdeauna în căutări. Porumbelul din mână, cu pacea lui vădită, fusese sugerat și desenat pentru alții, pentru cei care căutau să combată influențele vestului. Porumbelul a fost desenat pentru cei care au văzut în Grigore Vieru doar un poet al copiilor cu ochi de copil, pentru cei care recitau sus și tare: pentru pace, pentru pace – mulțumim frumos!

Iar enigma?

Enigma va domina!

Mihaela PERCIUN,

scriitoare, muzeograf, MNLMK

*Valentina Rusu Ciobanu (1920-2021)

Portretul lui Grigore Vieru

Tempera/ pânză, 70×54 cm, 1972

Colecția Arte Plastice, nr. de inv. 2057, MNLMK

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT