Mircea V. Ciobanu: „Bookfest-ul este un pod de cărți, în locul celui de flori”

Ediția curentă a Târgului Bookfest Chișinău a fost un eveniment cultural amplu, de succes, o adevărată sărbătoare a cărții. Circa 25 de mii de oameni au vizitat Târgul între 31 august și 4 septembrie. Vânzările au crescut cu 25% față de ediția anterioară, cea din anul 2019. Bookfest-ul a reunit 30 de edituri de pe ambele maluri ale Prutului, au avut loc numeroase lansări de carte, dezbateri, întâlniri cu scriitori, la Mediacor (un spațiu modern din cadrul Universității de Stat din Moldova), precum și la librării, biblioteci. Ediția din acest an s-a desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, și al Președintelui României, Klaus Iohannis. Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Universitatea de Stat din Moldova, Uniunea Editorilor din Republica Moldova, Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova și Asociația Editorilor din România. Vă propunem un interviu cu Mircea V. Ciobanu, scriitor, critic literar, editor.

– Spune-mi, te rog, Mircea V. Ciobanu, ce momente din cadrul Bookfest-ului 2022 de la Chișinău au fost pentru tine deosebit de relevante, impresionante, încurajatoare?

Dragă Irina, pentru mine relevant, impresionant și încurajator a fost Bookfest-ul însuși, posibilitatea producerii lui după anii de pandemie, continuați de situația incertă provocată de războiul din țara vecină și crizele globale care îl însoțesc. Mă bucur, împreună cu alți cititori, de șansa de a revedea la Chișinău câteva dintre editurile importante din România, fie și cu o ofertă modestă, fie și într-un spațiu mai puțin generos decât în anii dinaintea pandemiei. Dar astea sunt detalii. Aici impresiile mele se estompează, deoarece am fost în miezul unor evenimente concrete, nu un observator lăturaș. Chiar dacă Editura Știința a lipsit de la Târg în favoarea altor colegi (editurile de la Chișinău au avut o prezență modestă, din lipsa spațiului disponibil), eu am fost prins în câteva lansări, dând curs invitațiilor unor colegi și prieteni. Cum încă nu mă pot deprinde să mai spun, din când în când, „nu”, nu am putut să le refuz nici de această dată. Mai întâi, nu am putut să nu dau curs invitației Uniunii Scriitorilor, Editurii Arc și antologatoarei Lucia Țurcanu (dar avându-i în vedere și pe autorii antologați), participând la lansarea unui surprinzător florilegiu de poezie tânără din Basarabia, carte despre care am și scris, într-o cronică, la „Viața românească”. Am răspuns și apelului lui Nicolae Popa, care și-a lansat (Editura Prut) ediția a doua a romanului Avionul mirosea a pește sau Iarna preotesei (am scris despre prima ediție a romanului și autorul a găsit de cuviință că sunt omul potrivit pentru a vorbi și despre noua ediție). Am scris mult despre romanele lui Val Butnaru și editorul noului roman al său, Patimile după Iov (Editura Arc), împreună cu autorul, m-au invitat să vorbesc despre această nouă producție romanescă a scriitorului polivalent (și foarte productiv, în ultimul timp). În fine, colegii de la Editura Humanitas (București) m-au rugat să vorbesc despre două cărți ale cunoscutului scriitor, publicist, traducător, Radu Paraschivescu, volume lansate și la Chișinău: culegerea de eseuri și publicistică Noi suntem români (nimeni nu este perfect) și romanul istoric Cu inima smulsă din piept. Iar printre acestea, colegii și prietenii de la Editura Junimea (Iași) au decis să-mi prezinte romanul Biblioteca (și) în cadrul Târgului Bookfest Chișinău, astfel încât am mai fost prins într-o „acțiune promoțională”.

– Prin romanul tău „Biblioteca”, lansat la Bookfest, ai vrut să aduci un omagiu Cărții sau ai avut ambiția de a crea o carte enigmatică, labirintică, complicată, despre cărți?

Romanul meu Biblioteca este, de fapt, un roman-bibliotecă, intercalând nu doar mai multe „linii de subiect”, dar și diverse stiluri. Canavaua principală (sau una dintre pistele de lectură) este recuperarea memoriei cu ajutorul cărților sau al scrierilor pe care le-ai găsit în casa ta, după ce ai pierdut memoria în urma unui accident. Dacă extrapolăm accidentul la o dimensiune istorică, putem vedea romanul și în perspectivă parabolică. Dar recuperarea memoriei poate să însemne și asumarea unei realități, trecută prin dimensiunea livrescă, structurată, a acestei stări de fapt. Iar impresia (posibilă) a unei scriituri enigmatice, labirintice, complicate ar putea avea ca replică imaginea la fel de enigmatică, labirintică și complicată a lumii în care trăim. Ambele cu structuri ininteligibile și cu finalități incerte.

– Care este rolul Târgului Bookfest în apropierea Republicii Moldova de România, de Europa?

Târgul Bookfest este o supapă, o gură de oxigen, un pod de cărți, în locul celui de flori. Frumos, dar deocamdată numai atât. Prea puțin pentru pofta noastră de libertate și cea de a avea un spațiu cultural comun, după cum ar fi fost firesc să fie. Un pas decisiv în contextul planurilor noastre de eurointegrare (înainte de lichidarea definitivă a frontierei de la Prut) ar fi o piață comună a cărții românești, fără niciun fel de limite și opreliști.